© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Pr. Zoltán Toman şi-a susţinut doctoratul la Roma[2022-05-24]Luni, 23 mai, la ora 9.00, în Aula Paul al VI-lea a Universităţii Pontificale din Lateran, Roma a avut loc susţinerea tezei de doctorat intitulată „Le relazioni concordatarie della Romania con la Santa Sede”, a tânărului preot al Diecezei de Timişoara, pr. Zoltán Toman. Prof. dr. Antonello Blasi a fost moderatorul evenimentului academic. Co-relatori au fost: prof. dr. Matteo Nacci şi prof. dr. Mons. Natale Loda. Părintele Zoltán Toman a studiat între 2019-2022, cu binecuvântarea Episcopului diecezan de Timişoara, Excelenţa Sa Csaba Pál, la Pontificia Universita Lateranense din Roma şi a fost găzduit în comunitatea Institutului şi Colegiului Pontifical pentru Preoţi Santa Maria dell’Anima. (Această instituţie oferă cazare şi comunitate în timpul studiilor pentru preoţii din ţările de limbă germană sau din ţinuturile fostului Sfânt Imperiu Roman de Naţiune Germană.)La susţinerea tezei au fost prezenţi Arhiepiscopului Miguel Maury Buendía, Nunţiu Apostolic în România şi în Republica Moldova, şi Episcopul Franz Peter Tebartz van Elst, din cadrul Dicasteriului pentru Noua Evanghelizare. Pr. Zoltán Toman şi-a ales ca domeniu de studiu Dreptul Canonic (Diritto Canonico), în special Dreptul Concordatar, dreptul internaţional, cu accent pe tema relaţiilor dintre Stat şi Biserică. Adresăm pe această cale sincerele noastre felicitări părintelui Zoltán Toman pentru munca depusă şi frumosul rezultat, respectiv pentru titlul academic obţinut în urma atâtor ani de studiu! Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze! Tema aleasă s-a bazat pe o bogată bibliografie istorică şi pe documentele de arhivă din Arhivele Secţiei a II-a a Secretariatului de Stat, Secţia pentru Relaţii cu Statele, documente care constituie sursa primară în prezentarea acestei cercetări. Câteva surse arhivistice şi bibliografice provin şi din Arhiva Diecezană a Episcopiei Romano-Catolice de Timişoara. Lucrarea este împărţită în cinci capitole. Primul constă într-o prezentare a conceptelor şi principiilor fundamentale care definesc şi stau la baza activităţii diplomatice a Sfântului Scaun. Sunt evidenţiate următoarele: poziţia Sfântului Scaun în cadrul comunităţii internaţionale, întrucât este un subiect de drept internaţional; mecanismele de transpunere a normelor internaţionale în propriul sistem canonic şi activitatea sa diplomatică. O parte a primului capitol este dedicată subiectului general al dreptului concordatar: o prezentare a principalelor teorii privind natura juridică a concordatelor – teoria curială sau a privilegiilor, teoria legalistă şi teoria contractuală, precum şi o scurtă analiză a importanţei concordatelor în istorie. Plecând de la premisa că, concordatele sunt veritabile tratate internaţionale, a fost subliniată importanţa anumitor principii care stau la baza lor şi a tratatelor internaţionale, cum ar fi principiul pacta sunt servanda şi clauza rebus sic stantibus. Au fost menţionate principiile fundamentale ale relaţiei dintre stat şi biserică, libertatea religioasă şi libertas Ecclesiae. Ultima parte a primului capitol constă într-un rezumat comparativ al acordurilor încheiate în Europa în perioada post-conciliară. Conciliul Vatican II, cu o nouă viziune ecleziologică şi o nouă interpretare a misiunii Bisericii în lume, a influenţat redactarea acordurilor încheiate de Sfântul Scaun cu diferite subiecte de drept internaţional. Analiza a fost realizată prin luarea în considerare a subiectelor mixte recurente ale acestor înţelegeri. Vastitatea conţinutului privind obiectul acordurilor, precum şi numărul considerabil de acorduri încheiate au obligat candidatul să se limiteze la a oferi un scurt rezumat al subiectelor abordate în unele dintre cele mai interesante acorduri. Primul capitol oferă o bună bază pentru înţelegerea conceptelor de bază esenţiale pentru a face legătura cu restul subiectului tezei. În cel de-al doilea capitol sunt prezentate circumstanţele reluării relaţiilor diplomatice dintre Sfântul Scaun şi România după crearea noului stat, după primul război mondial. Relaţiile diplomatice au avut ca prioritate stipularea Concordatului prin care s-au pus bazele relaţiilor dintre Biserica Catolică şi noul stat. Parcursul pregătirii Concordatului a fost complex din punct de vedere religios, etnic şi cultural, dar şi din cauza unei anumite instabilităţi a clasei politice, factori care au contribuit la încetinirea negocierilor. Negocierile din cadrul Concordatului sunt structurate în patru etape, care corespund perioadelor în care au avut loc. Novum-ul în cercetarea canonică şi istorică a Concordatului din 1927 constă în prezentarea şi compararea extinsă a tuturor proiectelor de Concordat întocmite de Sfântul Scaun, guvernul român, episcopatul greco-catolic, episcopii latini şi credincioşii laici din Transilvania, respectiv din Banat. Trebuie remarcat faptul că în aceste proiecte pot fi descoperite elemente ale teoriilor doctrinare ale Concordatelor: proiectul redactat de Sfântul Scaun conţine elemente ale teoriei curiale sau a privilegiilor, conform căreia Biserica încerca să recurgă la acordarea de privilegii. Proiectul întocmit de guvern conţine elemente ale teoriei legaliste, conform căreia suveranitatea statului are un caracter absolut şi, în consecinţă, s-a încercat supunerea societăţii religioase la legea civilă. Tot în acest capitol sunt prezentate şi câteva aspecte contradictorii care au fost cauza unor dispute prelungite între Sfântul Scaun şi România. Cel de-al treilea capitol este dedicat în întregime analizei juridice a articolelor din Concordat. Acesta a continuat cu o analiză exegetică a articolelor din Concordat. Au fost prezentate atât asemănările, cât şi deosebirile dintre articolele Concordatului românesc şi articolele altor Concordate contemporane, oferind astfel o imagine de ansamblu a activităţii Sfântului Scaun în materie de legislaţie internaţională la acea vreme. Articolele asupra cărora s-a pus cel mai mare accent sunt cele care au creat dezacorduri între părţi în timpul negocierilor: numirea episcopilor, organizarea circumscripţiilor ecleziastice, personalitatea juridică a organismelor ecleziastice, precum şi instituţia singulară a aşa-numitului „patrimonium sacrum” prevăzută la articolul 13, adică o instituţie care să reglementeze proprietatea patrimonială a diecezelor latine. În cel de-al patrulea capitol, o mare atenţie a fost acordată prezentării problemei instituţiei cunoscute sub denumirea de Status Romano-Catholicus Transylvaniensis. Şi aceasta este o instituţie ecleziastică specială, care îşi are rădăcinile în perioada în care episcopul catolic nu putea locui în Transilvania din cauza afrontului protestanţilor. Astfel, un grup de laici catolici din Dieta transilvăneană a preluat administrarea bunurilor bisericeşti. Pentru a rezolva această problemă, care în anii 1930 a provocat unele atacuri din partea unor politicieni români, Sfântul Scaun a încheiat un nou acord la 30 mai 1932, care purta titlul „acord privind interpretarea articolului 9 din Concordatul din 1927”. În realitate, acest acord a reglementat statutul juridic al Status-ului. Acest acord, ratificat de Parlament în 1940, a transformat Status-ul în Consiliul Diecezei Latine de Alba Iulia. Şi aici, în cadrul tezei, s-a folosit tehnica exegetică şi comparativă a articolelor din Acord şi a altor înţelegeri contemporane. Cel de-al cincilea capitol poate fi împărţit în două părţi. Prima parte descrie circumstanţele în care guvernul comunist român a denunţat unilateral Concordatul la 19 iulie 1948, fapte bazate pe documentele din Arhivele menţionate mai sus; precum şi o serie de acte legislative anti-ecleziastice adoptate de legislativul românesc, care au dus la transferul proprietăţilor bisericeşti în proprietatea statului, reducerea numărului de dieceze, retragerea funcţiei de episcop catolic, suprimarea comunităţilor de viaţă consacrată, culminând cu expulzarea reprezentantului papal din România şi cu suprimarea Bisericii Greco-Catolice, la 1 decembrie 1948. A doua parte a acestui capitol tratează reluarea relaţiilor diplomatice dintre Sfântul Scaun şi România după căderea regimului comunist, în 1990, precum şi relaţiile dintre stat şi Biserică în prezent, începând cu legislaţia civilă cu impact asupra vieţii cultelor prezente pe teritoriul României. Au fost analizate actele legislative care reglementează personalitatea juridică a organismelor ecleziastice şi a ordinelor şi congregaţiilor religioase, libertatea de a înfiinţa organisme ecleziastice, modalităţile de finanţare a Bisericii, întreţinerea clerului, problemele sociale ale personalului ecleziastic (atât clerici cât şi laici), dreptul la protecţia sigiliului sacramental şi a secretului profesional, procese civile ale clericilor, asistenţă religioasă în structuri speciale, cum ar fi forţele armate, închisorile şi spitalele, predarea religiei în şcolile publice, precum şi educaţia catolică în structurile bisericeşti la diferite niveluri de educaţie. Capitolul s-a încheiat cu probleme care încă aşteaptă să fie rezolvate, cum ar fi retrocedarea materialelor arhivistice confiscate, recunoaşterea diplomelor din învăţământul superior şi retrocedarea proprietăţilor bisericeşti. Ca posibile soluţii la problemele încă nerezolvate, am prezentat diferite acorduri pe care Sfântul Scaun le-a încheiat, în special cu fostele state comuniste. În ceea ce priveşte restituirea proprietăţilor bisericeşti, au fost prezentate mai multe soluţii posibile. În cadrul tezei s-au discutat şi soluţiile agreate de alte ţări din fostul bloc comunist. Au fost prezentate Acordurile cu Ungaria şi Croaţia, în care Sfântul Scaun, împreună cu guvernele acestor ţări, a găsit diferite metode pentru a rezolva problema restituirii. Deşi restitutio in integrum nu a fost posibilă, guvernele acestor ţări s-au angajat să găsească modalităţi de compensare financiară a acestor bunuri. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 586, Ultimul acces: 2026-09-24 06:28:26
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
