Poveste adevărată de Crăciun: Cum s-a întors către Dumnezeu un deţinut român din Italia[2024-01-02]de Sorin IoniţeEpiscopia Ortodoxă Română a Italiei a derulat în preajma sărbătorii Naşterii Domnului mai multe acţiuni dedicate persoanelor private de libertate. În acest context, preotul Vasile Ştefan Bobiţa a relatat povestea unui deţinut român în penitenciarul din Viterbo care s-a întors către Dumnezeu. Text preluat integral de pe site-ul oficial al Episcopiei Italiei: Poveste de Crăciun (adevărată) Era anul 2009, după multe încercări, reuşesc să ajung să intru, ca şi voluntar, în penitenciarul din Viterbo. Între multele suflete chinuite din lipsa de libertate şi conştiinţa împovărată, îl întâlnesc pe Nelu, pe care când îl văd mă simt dezarmat. Ca un leu în cuşcă, care sfâşie pe oricine se apropie de el, un spirit iremediabil, răzvrătit, care nu face altceva decât să producă dezordine în jurul său. Ce început dificil, nu îmi ajungea descurajarea agenţilor din închisoare care mă certau, că de ce vin să vizitez nişte oameni răi, care nu merită milă, acum parcă le dădeam crezare, cum o să ies cu faţa curată din acest război, deţinuţi contra agenţi, şi toţi împotriva mea, care într-un fel, reprezentam societate care i-a condamnat să convieţuiască lipsiţi de libertate şi de drepturi pentru o vreme îndelungată. Începem să ne rugăm. Îi încurajez să citim împreună psalmul 3, apoi psalmul 5, psalmul 8, psalmul 37, 62, 87, 102, 142. Cu voci groase şi ameninţătoare, încet dar sigur, se pogoară Harul. Lăsăm la o parte frica şi îndârjirea, stabilim să ne întâlnim săptămâna următoare. Trec ani, în care în fiecare săptămână ne întâlnim, neîncrederea încet dispare, dobândim duhul blândeţii, ne rugăm din tot sufletul. De multe ori, Nelu vine mai repede decât ceilalţi, caută lămuriri, cum să se roage, cum să facă mătănii, cum să postească? Avea multe întrebări în privinţa cărţilor de rugăciune pe care le purta tot timpul cu el, voia să facă totul cât mai bine, era perfecţionist. Devenise un fel de lider, îi încuraja pe ceilalţi să vină la rugăciune, să postească, îi ajuta cu cele necesare, era bucuros pentru fiecare suflet care se apropia de Dumnezeu. Mă ajuta enorm, pentru că avea o influenţă mare asupra celorlalţi, pe care o folosea spre bine. A venit şi timpul, în care când mai lipseau patru ani până la eliberare, am reuşit să obţinem permisiunea de a-l aduce în fiecare duminică la biserică. Şi astăzi, după multă vreme, îşi aduc aminte cei din parohie, cum citea Nelu psalmii de slujba Utreniei. Nu aveai cum să nu fii cu luare-aminte, fiecare cuvânt era rosti întreg, rotund şi hotărât, era ca şi cum era prima şi ultima slujbă la care participa, şi aşa era la fiecare Sfântă Liturghie, fără ca să scadă vreodată entuziasmul. Venea cu bicicleta. Indiferent de vremea de afară, cei 12 kilometri nu însemnau nimic pentru el. Într-o iarnă a nins şi, până să vină oamenii la slujbă, a curăţat toată zăpada din faţa bisericii, cu zâmbetul pe faţă. Îmi aduc aminte spovedaniile, sincere şi fără ocolişuri. Spunea: domn părinte, „eu vreau să învăţ”, era o sete de Dumnezeu şi, în acelaşi timp, o voinţă sinceră de a se îndepărta de trecut şi de persoanele care îl ispiteau să se întoarcă la viaţa de dinainte. În anul 2019, în luna decembrie, venit şi eliberarea, care bineînţeles nu însemna deloc rezolvarea problemelor, din contră, aveam emoţii. Oare o să reuşească să se ţină departe de probleme? Oare credinţa şi convingerea, de care a dat dovadă, vor rămâne? O vreme nu am mai ştiut nimic, mă rugam pentru el, ca şi pentru cei care încă erau închişi. După câteva luni ne auzim, este într-un pelerinaj la mânăstirile din Moldova. Are aceeaşi bucurie sinceră, când îmi povesteşte de cele ce a văzut, ca şi atunci când venea la biserica din temniţă. Îmi spune de ieromonahul Arsenie Boca şi Ilie Cleopa, în faţa cărora nu mai contează nimic din cele materiale, nici puterea, nici banii. De atunci, nu este duminică, foarte de dimineaţă, în care să nu îmi trimită un mesaj cu urări de bine. Este în Germania împreună cu familia, munceşte cinstit şi are şi câţiva angajaţi împreună cu el. Astăzi, 27 decembrie 2023, ştiind că împreună cu Preasfinţitul Părinte Arhiereu-Vicar Atanasie de Bogdania şi cu voluntarii din parohie mergem în închisoare, ca să ducem bucuria şi speranţa Naşterii Domnului, Nelu a venit să se întâlnească cu noi. De data aceasta în libertate… pr. Bobiţa Vasile Ştefan Parohia Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica-Viterbo Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 987, Ultimul acces: 2026-06-24 18:11:37
|
Timp total: 0.03s...
[]:1