Biserica mănăstirii Stavropoleos va împlini 300 de ani de la sfinţire[2024-01-10]de Alexandru BobocBiserica Mănăstirii Stavropoleos din Centrul vechi al capitalei împlineşte anul acesta 300 de ani de la sfinţire. Micul lăcaş de cult este situat în inima Bucureştiului la intersecţia străzilor Stavropoleos şi Poştei. Încă de la sfinţirea din 30 octombrie 1724, biserica s-a aflat într-o zonă foarte activă a oraşului. Biserica a fost ctitorită în anul 1724 de Arhimandritul Ioanichie venit de la Mănăstirea Gura (Epir), Grecia. Hanul din apropierea lăcaşului de cult întreţinea cu bani biserica, proprietarul lui fiind tot Arhimandritul Ioanichie. Această formă de întreţinerea era una des întâlnită în acea perioadă. În anul 1726, ctitorul mănăstirii este ridicat la rangul de Mitropolit al Stavropolei (Oraşul crucii) de Patriarhul Ieremia şi cu încuviinţarea domnitorului Nicolae Mavrocordat. Mănăstirea a primit numele oraşului pe care îl păstorea Mitropolitul Ioanichie. Din cauza locului limitat pe care a fost construit lăcaşul de cult, forma acestuia a suferit diferite modificări de-a lungul timpului, în funcţie de vecinii care mai acordau din proprietatea lor pentru construirea altarului, absidelor sau proscomidiarului. Anul 1733 vine cu schimbări pentru noua mănăstire din oraşul lui Bucur ciobanul, atât ea cât şi hanul Stavropoleos vor fi închinate mănăstirii Gura din Epir, după moarte ctitorului. În anul 1741, Mitropolitul Ioanichie trece la viaţa veşnică, fiind înmormântat în Biserica pe care a ctitorit-o în centrul Bucureştiului. Amprenta timpului De la moartea ctitorului până în anul 1904, Mănăstirea Stavropoleos s-a degradat treptat, fiind adusă în pragul ruinei. Arhitectul Ion Mincu face un plan de renovare şi consolidare a lăcaşului de cult, lucrările au început ulterior şi au fost întrerupte de Primul Război Mondial. Între 1904 şi 1940 Biserica Stavropoleos este folosită ca un muzeu, fiind depozitate în ea pietrele de sfinţire şi elemente de arhitectură de la mai multe lăcaşuri de cult demolate din centrul Bucureştiului. Biserica este redeschisă pentru cult în anul 1940 datorită Preotului Dimitrie Iliescu-Palanca şi lui Octavian Dobrin, epitropul lăcaşului de cult. Regimul ateo-comunist nu i-a iertat pe preoţii slujitori la biserica din centrul capitalei, astfel că preotul care a redeschis cultul la Stavropoleos a fost condamnat la 20 de ani de temniţă. În anul 1991, Bisericii Stavropoleos îi este atribuit un slujitor monah, primul după 100 de ani, iar în anul 2008 are loc reînfiinţarea Mănăstirii Stavropoleos ca aşezământ monahal de obşte pentru monahii. Stareţă este numită monahia Mihaela Luchian şi duhovnic al obştii, ieromonahul Iustin Marchiş. Mai multe informaţii despre lăcaşul de cult, activitatea monahiilor şi turul virtual al aşezământului pot fi consultate pe site-ul Mănăstirii Stavropoleos. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 380, Ultimul acces: 2026-06-24 23:36:36
|
Timp total: 0.05s...
[]:1