8 sfinţi tămăduitori sărbătoriţi în luna ianuarie

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.07s...

Ştiri si Evenimente

8 sfinţi tămăduitori sărbătoriţi în luna ianuarie

[2024-01-09]

de Raluca-Emanuela Ene

Toţi sfinţii din calendarul Bisericii Ortodoxe sunt modele şi mijlocitori la Dumnezeu pentru creştini şi îi ajută să găsească rezolvare la problemele pe care le întâmpină. Între ei, se remarcă anumiţi sfinţi care vin în ajutor pentru tămăduirea bolilor trupeşti şi sufleteşti.
În anul 2024, consacrat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române comemorării tuturor sfinţilor tămăduitori fără de arginţi, vom evidenţia, lună de lună, sfinţii cunoscuţi pentru darul vindecării sau pentru capacitatea lor de a duce crucea bolii.
Pentru început, am selectat 8 sfinţi tămăduitori sărbătoriţi în luna ianuarie.
Sf. Ier. Vasile cel Mare (1 ianuarie)
Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai seamă Sfinţi Părinţi ai Bisericii din secolul al IV-lea. S-a născut într-o familie de oameni distinşi şi credincioşi, care a dat lumii opt sfinţi. Educaţia primită în familie l-a îndrumat atât către aprofundarea cunoştinţelor, cât şi către cultivarea virtuţilor.
Studiile sale de la Atena, alături de prietenul său, Sf. Grigorie Teologul, au inclus pe lângă filosofie, astronomie sau matematică şi medicina. Aceste informaţii le-a folosit mai târziu în ajutorarea celor bolnavi.
Sfântul Vasile a înfiinţat, lângă Cezareea, un aşezământ de binefacere cunoscut ulterior drept „Vasiliada”. În jurul unei biserici erau adunate case de oaspeţi, spitale, bolniţe şi azile pentru leproşi. Sinaxarele menţionează faptul că sfântul îi îngrijea uneori el însuşi pe leproşi şi nu ezita să-i îmbrăţişeze.
Epuizat de boli şi de viaţa ascetică, dar şi de responsabilităţile sale de episcop, Sfântul Vasile a trecut la Domnul la vârsta de 49 de ani.
Sfântul Vasile cel Mare este sărbătorit în 1 ianuarie, în aceeaşi zi cu mama sa, Sfânta Emilia. Câteva zile mai târziu, pe 9 şi 10 ianuarie sunt sărbătoriţi şi fraţii săi, Sfântul Petru, episcopul Sevastiei, respectiv Sf. Grigorie, episcopul Nyssei.
Sf. Cuv. Serafim de Sarov (2 ianuarie)
Sfântul Serafim de Sarov a luminat Biserica cu dragostea şi blândeţea sa ieşită din comun, în secolul al XVIII-lea.
Fiu al unor negustori evlavioşi din oraşul Kursk, Rusia, sfântul a urmat calea monahală din tinereţe. În primii ani de mănăstire, după ce a căzut grav bolnav şi a refuzat ajutorul medicilor, a cerut un singur medicament: Sfânta Împărtăşanie. După aceea, Maica Domnului i s-a arătat, alături de Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan, vindecându-l complet.
După această întâmplare, tânărul frate de mănăstire a strâns bani în satele învecinate şi a ridicat o infirmerie pe locul în care Maica Domnului se arătase.
Mai târziu, după mulţi ani de viaţă pustnicească şi încercări, el însuşi îi vindeca pe bolnavii care veneau el. Îi ungea cu ulei de la candela care ardea în chilia lui sau le dădea să bea apă de la izvorul numit apoi „izvorul Sfântului Serafim”, aflat în apropierea mănăstirii Sarov.
Moaştele sale au înfăptuit numeroase minuni la canonizarea sa din 19 iulie 1903. După ce au fost pierdute, ca urmare a instaurării regimului comunist, acestea au fost redescoperite în Muzeul Ateismului din Sankt Petersburg.
Sf. Cuv. Nichifor cel Lepros (4 ianuarie)
Sf. Nichifor cel Lepros este un sfânt contemporan care s-a născut în Grecia în 1890 şi a trecut la Domnul în 1964.
A fost atins de lepră încă de la vârsta de 13 ani şi, pentru a evita internarea în leprozerie, a plecat în Alexandria, Egipt, unde a fost primit de comunitatea elenă. Când nu a mai putut ascunde semnele bolii, un episcop l-a trimis înapoi în Grecia, la leprozeria din Chios, îngrijită de Sf. Antim, la rândul său afectat de această boală.
În acest loc a fost tuns în monahism şi a înaintat pe calea virtuţii. După închiderea leprozeriei, în 1957, Cuviosul Nichifor a ajuns la spitalul de boli infecţioase Sf. Varvara din Atena. Pentru răbdarea sa în boală, Dumnezeu i-a dăruit harisme duhovniceşti prin care aducea mângâiere şi nădejde bolnavilor din spital. Episcopi şi duhovnici renumiţi veneau să-i ceară sfatul la spitalul transformat într-o „anticameră a Raiului”.
În perioada în care a stat în Atena, l-a avut ca ucenic pe un alt sfânt, părintele Eumenie Saridakis, care se vindecase de lepră.
Sfântul Nichifor a dobândit o popularitate crescândă în timpul pandemiei de coronavirus declanşată în 2020.
Sf. Nina, luminătoarea Georgiei (14 ianuarie)
Sfânta Nina s-a născut în Capadocia, spre sfârşitul secolului al III-lea. Crescută într-o familie evlavioasă, sfânta a avut de mică o chemare specială de la însăşi Maica Domnului care i-a încredinţat creştinarea Iberiei, actualul teritoriu al Georgiei.
Maica Domnului i-a dăruit ca semn al ocrotirii ei o cruce făcută din mlădiţe de viţă de vie.
Această cruce a fost folosită mai târziu de Sfânta Nina pentru o vindeca pe regina Iberiei, Nana, de o boală incurabilă. Sfânta a refuzat orice răsplată, spunând că această minune nu era meritul ei, ci lucrarea lui Hristos.
Prin rugăciunile ei, bolnavii se ridicau pe deplin tămăduiţi, iar din lacrimile sale se forma un izvor minunat care avea darul de a da lapte mamelor ce nu aveau.
Astfel, numeroasele minuni şi vindecări îi convingeau pe păgâni să primească botezul creştin şi contribuiau la împlinirea misiunii sale.
Sfânta Nina a fost unica fiică a generalului Zabulon, naşul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Sf. Cuv. Antonie cel Mare (17 ianuarie)
Sfântul Antonie cel Mare este o figură emblematică pentru părinţii pustiei din secolele II – III.
În jurul vârstei de douăzeci de ani, sfântul a renunţat la viaţa din lume după ce a auzit cuvintele Evangheliei: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.” (Matei 19:21).
A urmat „calea cea îngustă”, presărată cu multe încercări şi ispite ale vrăjmaşului, care l-au şlefuit şi l-au transformat într-un adevărat părinte duhovnicesc, spre care au alergat numeroşi monahi.
În viaţa sa este menţionat faptul că Sfântul Antonie avea puterea de a tămădui bolile prin rugăciune. Se ruga pentru cei care veneau să-i ceară vindecarea bolilor trupeşti, socotindu-le ca fiind ale sale.
Când Dumnezeu împlinea prin el tămăduirea, sfântul aducea slavă, iar dacă Domnul nu răspundea, el mulţumea oricum şi îi încuraja pe cei bolnavi să nu îşi piardă nădejdea.
Viaţa Sfântului Antonie a fost scrisă de ucenicul său, Sf. Atanasie cel Mare.
Sf. Xenia din Petersburg (24 ianuarie)
Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVII-lea ca o „nebună pentru Hristos”. După moartea soţului său, a renunţat la tot confortul lumesc şi a ales să străbată străzile cartierelor sărace ale Petersburgului, desculţă, îmbrăcată, vară şi iarnă, în haine ponosite, fără adăpost deasupra capului, precum Mântuitorul.
Însă Dumnezeu o însoţea peste tot şi prin ea, săvârşea numeroase minuni. Când sfânta intra într-un magazin, câştigul zilei creştea, când săruta un copil bolnav, acesta se însănătoşea.
În prezent, Sfânta Xenia este îndrăgită de numeroşi credincioşi pentru grabnicul ei ajutor în rezolvarea multor probleme actuale ale oamenilor şi în vindecărea suferinţelor trupeşti. Credincioşii vin să-i ceară ajutorul la mormântul său din Cimitirul Smolensk (Sankt Petersburg), de unde iau pământ sau ulei de la candelă.
Sfânta Xenia este recunoscută ca grabnică ajutătoare pentru găsirea unui loc de muncă şi pentru întemeierea unei familii.
Sf. Mc. Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan (31 ianuarie)
Sfinţii Chir şi Ioan, pomeniţi în rândul doctorilor fără de arginţi, au trăit în vremea Împăratului Diocleţian, în secolele II – III.
Sfântul Chir era de profesie medic, dar îi vindeca pe bolnavi şi cu ajutorul rugăciunii, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu. Sfântul Ioan era soldat, dar întâlnindu-l pe Sf. Chir, a devenit ucenicul lui.
L-au mărturisit pe Hristos în faţa guvernatorului păgân al Siriei care a poruncit să li se taie capul.
În secolul al VII-lea, Sf. Sofronie al Ierusalimului a fost vindecat de o boală la ochi, după ce i s-au arătat cei doi sfinţi: Sf. Chir i-a vindecat un ochi cu semnul Sfintei Cruci, iar imediat după aceea Sf. Ioan i-a redat complet vederea, sărutându-i celălalt ochi.
Drept mulţumire, Sfântul Sofronie a scris o lungă istorisire a minunilor acestora.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 361, Ultimul acces: 2026-06-24 21:58:31

Timp total: 0.08s...

[]:1