CUM SA CRESTEM O GENERATIE DE COPIII CRESTINI SI SPIRITUALI - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri si Evenimente

CUM SA CRESTEM O GENERATIE DE COPIII CRESTINI SI SPIRITUALI

[2024-01-04]
Haideţi să contribuim mai mult la creşterea spirituală a copiilor în 2024

Cea mai mare şi de valoare investiţie pe care o pot face părinţii în copiii lor este să îi îndrume spre Dumnezeu. Cea mai mare şi de valoare investiţie pe care creştinii o pot face în copii este să pună în ei valorile creştine. Aceste investiţii nu sunt nişte subiecte abstracte ori pentru discuţii generale, ci niste imperative pe care ni le asumăm ca cetăţeni creştini ai cetăţii. Ele ne aparţin nouă tuturor, cu mic, cu mare.

Cartea lui George Barna

Creştinismul nu se moşteneşte, ci se propovăduieşte, iar identitatea creştină vine prin instruire. Aceste trei simple concluzii sunt explicate aprofundat şi constituie obiectivul cărţii tocmai publicate de George Barna, Raising Spiritual Champions: Nurturing Your Child’s Heart, Mind, and Soul / Creşterea campionilor spirituali: hrănirea inimii, minţii şi sufletului copilului tău.

Creştin practicant, George Barna a fost, vreme de mulţi ani, un pollster care a avut propria lui firmă de sondaje de opinie şi studii sociologice. Curiozitatea lui intelectuală a fost să afle cum gândeşte vastul grup de creştini americani, cu precădere cei de provenienţă evanghelică. Accentul a fost mai mult pe aspectele sociale şi politice, dar şi, simplu vorbind, doctrinele esenţiale ale creştinismului. Subiectele au fost diverse, de la avort, de exemplu, la credinţa în existenţa ori absenţa Iadului.

Metodologia lui Barna a evoluat în timp. La începutul carierei, sondajele erau făcute mai mult în persoană. Barna şi angajaţii lui vizitau comunităţi creştine în diferite arii geografice şi solicitau participanţilor să completeze manual chestionare pe hârtie. Răspunsurile erau centralizate, iar apoi procesate, iar rezultatele publicate sub formă de studii.

De la metodele clasice de investigare, Barna şi-a extins interesul prin intermediul tehnologiei, ajungând în final să cuprindă subiecte mai vaste, mai diverse şi mai fierbinţi, pe eşantioane de respondenţi de mii de persoane ori chiar zeci de mii. În 2006, Barna şi-a vândut firma, dar a continuat să fie unul dintre cei mai influenţi şi de încredere pollsters din Statele Unite, la acelaşi nivel cu Gallup şi Pew Research, cea din urma firmă fiind tot o agenţie de sondaje de opinie creştină, dar cu orizonturi globale.

Declinul perspectivei biblice asupra societatii

De-a lungul zecilor de ani în care s-a interesat de modul în care gândesc creştinii privind credinţa, viaţa socială şi politicul, Barna a observat o scădere treptată, dar palpabilă a ceea ce sociologii creştini numesc the Biblical Worldview.

Prin Biblical Worldview se înţelege măsura în care perspectiva unui creştin privind anumite aspecte sociale ori politice este dată de Scriptură ori de lumea seculară. Un exemplu simplu este avortul. Dacă poziţia unui creştin este influenţată de Biblie privind avortul, înseamnă că deţine o perspectivă biblică privind subiectul. Iar dacă poziţia lui e formată de criterii nebiblice, perspectiva este una nebiblică.

Gândul principal cu care Barna îşi deschide cartea tocmai publicată este regretul lui că nu a investit mai mult în copii şi în generaţia tânără pentru a-i instrui în creştinism şi valorile creştine. Pentru a pune în ei o perspectivă creştină asupra societăţii. Privind în urmă, Barna observă că în multa lui muncă printre creştini a descoperit o lipsă de interes de partea multor părinţi de a pune în copii o perspectivă creştină asupra vieţii şi societăţii. Munca aceasta esenţială şi serioasă o lasă pe seama pastorilor ori a celor plătiţi să o facă.

Provocari pentru alfabetizarea spirituala

Alfabetizarea şi instruirea în creştinism a copiilor este indispensabilă şi garanţia viitorului creştinismului. Scrie Barna: ... if we do not get it right with young children, the chances are good that we will never see those people mature into real disciples of Jesus /daca nu ne mişcăm şi nu izbutim în privinţa copiilor, şansele sunt reale că nu îi vom vedea niciodată transformaţi şi maturizaţi în discipoli ai lui Isus ...” (Prefaţă)

Barna observă, de asemenea, că circumstanţele de azi privind educaţia religioasă şi spirituală a copiilor sunt radical diferite de cele din 2003 şi de dinainte. Provocările care fac educaţia spirituală a copiilor foarte dificilă astăzi sunt multe şi agresive. Barna enumeră câteva dintre ele:

(1) părinţii au transferat şcolilor şi pastorilor obligaţia de a le instrui copiii în creştinism;

(2) atitudinea societăţii în general faţă de creştinism s-a schimbat şi a devenit ostilă;

(3) competiţia din partea ideologiilor seculare privind rolul părinţilor în educarea şi creşterea copiilor, inclusiv transmiterea valorilor copiilor;

(4) revoluţia sexuală cu toate consecinţele ei sociale;

(5) pandemia;

(6) confuzia şi accesul minţilor imature şi neformate spiritual ale copiilor la ideologii toxice prin intermediul internetului;

(7) schimbările sociale şi politice zgomotoase din ultimii ani care dezorientează copiii; şi

(8) schimbările privind valorile în gândirea creştinilor care se produc inevitabil sub influenţa culturii seculare.

[NOTĂ: Un exemplu din săptămâna aceasta este un articol care pretinde că dacă creştinii ar ajunge la putere ar instaura un sistem politic mai rău decât cel autoritar. Din nefericire, aceste articole sunt scrise de creştini „progresişti” care denigrează creştinii conservatori. [https://www.theatlantic.com/.../christian.../676974/]

Cum alfabetizam copiii in crestinism?

Cartea lui Barna, însă, nu este o simplă observaţie ori critică. În cea mai pare parte, ea oferă reţete clare şi practice pentru fiecare părinte creştin să-şi transforme copiii în „campioni spirituali”.

În primul rând, observă Barna, not all hope is lost / nu ne pierdem nădejdea, dar părinţii trebuie să înceapă devreme instructajul în creştinism al copiilor lor. Conform datelor statistice date de Barna, “if parents start well, children finish well / dacă părinţii încep bine, copiii vor termina cu bine”. Educaţia în creştinism trebuie să înceapă în familie, la o vârstă fragedă şi trebuie menţinută.

Scrie Barna: “the research is very clear that the more biblically prepared a child is to address life, the more likely they are to embrace a Christlike approach to daily challenges / studiile arată foarte clar că cu cât un copil este mai bine pregătit din punct de vedere biblic pentru a confrunta viaţa, cu atât mai probabil copilul va adopta o perspectivă creştină privind provocările vieţii ...

În al doilea rând, observă Barna, creştinii nu pot schimba lumea – aşa cum le este chemarea, dacă nu încep cu prezentul. Copiii lor sunt viitorul. Un viitor sănătos social şi valoric înseamnă copii sănătoşi şi bine dezvoltaţi spiritual astăzi.

În al treilea rând, o motivaţie fundamentală pentru implicarea părinţilor în maturizarea spirituală a copiilor lor este ca ei sunt importanţi pentru Dumnezeu. Dumnezeu a avut întotdeauna un interes special în copii pentru proiecte speciale. Spiritual vorbind, pentru Dumnezeu nu există „copii ai străzii” şi nu ar trebui să existe nici pentru noi.

Motivaţia aceasta trebuie să o transformăm într-o prioritate esenţială şi datorită faptului că ne confruntăm cu o competiţie furibundă când e vorba de creşterea spirituală şi valorică a copiilor. Societatea alternativă seculară, păgână, hedonistă şi imorală caută şi ea să transforme copiii creştinilor în „campioni”, dar „campioni ai necurăţiei”.

O mare dar indispensabila provocare pentru 2024

Capitolul final al cărţii lui Barna discută „parteneriatul dintre familie şi biserică” pentru creşterea şi dezvoltarea spirituală a copiilor. Există provocări serioase în acest sens de care nici biserica, nici pastorul nu se pot ocupa. De exemplu, internetul, media socială, ideologiile toxice şi ereziile seculariste nu sunt de domeniul bisericii, ci fac parte din repertoriul obligatoriu al părinţilor.

Părinţii trebuie să fie în prima linie de bătaie împotriva influenţelor nocive care se abat asupra copiilor. Părinţii trebuie să monitorizeze ce anume intră în minţile copiilor lor dinspre spaţiul virtual. Părinţii trebuie să se intereseze. Părinţii trebuie să spună copiilor diferenţa dintre bine şi rău. Părinţii trebuie să impună limite privind accesul copiilor la ereziile seculariste, limite privind accesul şi folosirea tehnologiei şi canalizarea utilizării tehnologiei spre scopuri care zidesc o personalitate creştină în ei.

Care este rolul bisericii? Să maturizeze părinţii şi să îi transforme în educatori spirituali ai copiilor lor. Biserica trebuie să fie deschisă să discute – din perspectivă biblică, subiectele fierbinţi ale zilei. Când, de exemplu, întreabă Barna, retoric, aţi auzit ultima omilie privind avortul, imoralitatea sexuală, impactul nefast al divorţului asupra familiei şi copiilor, transgenderismul şi alte învăţături eretice de acest gen?

Dacă subiectele acestea nu sunt discutate, părinţilor li se va da de înţeles că ele nu sunt importante, ci irelevante pentru Biserică. Iar această lacună se va răsfrânge asupra copiilor care vor deveni şi mai analfabeţi privind valorile şi Adevărul.

Alfabetizarea spirituală este un sistem piramidal. Biserica şi pastorii alfabetizează părinţii privind valorile şi învăţăturile sănătoase, iar părinţii fac acelaşi lucru cu copiii lor. (Paginile 183-185)

Din nefericire, concluzia lui Barna privind sistemul piramidal este sumbră: “the inescapable conclusion is, of course, that they [the parents] cannot give what they do not possess. Therefore, most Christian churches are filled with adults who are not receiving teaching that would point them toward thinking biblically / concluzia inevitabilă este, bineînţeles, că ei [părinţii] nu pot da ceea ce ei nu posedă. În consecinţă, majoritatea bisericilor sunt pline de adulţi care nu primesc o învăţătură care le-ar permite să gândească biblic”. (Pagina 185)

În paginile de final ale cărţii, Barna îndeamnă părinţii să lupte pentru copiii lor: fight for your children, scrie el. (Pagina 205) A fi părinte spiritual, adaugă el, este cea mai mare onoare pentru un creştin: “Parenting your children is one of the most noble and profound ways in which you can serve Him / Creşterea copiilor tăi este una dintre cele mai nobile şi profunde metode prin care îl poţi servi pe El / Hristos”.

Haideţi, deci, ca în 2024 să investim mai mult în instruirea în creştinism a copiilor şi nepoţilor noştri. Neutralitatea, nepăsarea, neimplicarea – nu sunt opţiuni pentru un creştin.

Sursa: www.alianta-familiilor.ro


Contor Accesări: 357, Ultimul acces: 2026-06-24 20:35:11