© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Mai suntem discipoli îndrăgostiţi de Domnul?[2024-01-14]Papa Francisc (foto: Vatican Media)Ca în atâtea alte rânduri, şi astăzi Papa Francisc, cu ocazia rugăciunii „Îngerul Domnului”, a pus o serie de întrebări care provoacă la auto-analiză. „Mai suntem discipoli îndrăgostiţi de Domnul, îl căutăm pe Domnul, sau ne-am stabilit într-o credinţă formată din obişnuinţe? Locuim cu El în rugăciune, ştim să stăm cu El în tăcere? Eu ştiu să locuiesc cu Domnul în rugăciune, să stau cu El în tăcere? Şi apoi simţim dorinţa de a împărtăşi, de a vesti această frumuseţe a întâlnirii cu Domnul?” Redăm alocuţiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro. Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă! Evanghelia prezintă astăzi întâlnirea lui Isus cu primii discipoli (cf. In 1,35-42). Această scenă ne invită să ne amintim de prima noastră întâlnire cu Isus. Fiecare dintre noi a avut prima sa întâlnire cu Isus; ca prunc, ca adolescent, ca tânăr, ca adult, adultă… Când l-am întâlnit pentru prima dată pe Isus? Putem să ne amintim un pic. Şi după acest gând, această amintire, să reînnoim bucuria de a-l urma şi să ne întrebăm: ce înseamnă a fi discipoli ai lui Isus? Conform Evangheliei de astăzi putem lua trei cuvinte: a-l căuta pe Isus, a locui cu Isus, a-l vesti pe Isus. Înainte de toate a căuta. Doi discipoli, graţie mărturiei Botezătorului, au început să îl urmeze pe Isus şi El, „văzându-i că îl urmează, le-a zis: «Ce căutaţi?»” (v. 38). Sunt primele cuvinte pe care Isus le adresează lor: înainte de toate îi invită să se privească înăuntru, să se întrebe cu privire la dorinţele pe care le poartă în inimă. „Ce cauţi?” Domnul nu vrea să facă prozeliţi, nu vrea „followers” superficiali, Domnul vrea persoane care se întreabă şi se lasă interpelate de cuvântul Său. Prin urmare, pentru a fi discipoli ai lui Isus, înainte de toate trebuie să îl căutăm, să avem o inimă deschisă, în căutare, nu o inimă sătulă sau satisfăcută. Ce anume căutau acei primi discipoli? Vedem asta prin al doilea verb: a locui. Ei nu căutau ştiri sau informaţii despre Dumnezeu, sau semne sau minuni, ci doreau să îl întâlnească pe Mesia, să vorbească cu El, să stea cu El, să îl asculte. Prima întrebare pe care o pun care este: „Unde locuieşti?” (v. 38). Şi Cristos îi invită să stea cu El: „Veniţi şi vedeţi” (v. 39). A sta cu El, a rămâne cu El, acesta cel mai important lucru pentru discipolul Domnului. De fapt, credinţa nu este o teorie, nu, este o întâlnire -, înseamnă a merge pentru a vedea unde locuieşte Domnul şi a locui cu El. A-l întâlni pe Domnul şi a locui cu El. A căuta, a locui şi, în sfârşit, a vesti. Discipolii îl căutau pe Isus, apoi au mers cu El şi au fost toată ziua cu El. Şi acum a vesti. Se întorc şi vestesc. A căuta, a locui, a vesti. Eu îl caut pe Isus? Locuiesc în Isus? Am curajul să îl vestesc pe Isus? Acea primă întâlnire cu Isus a fost o experienţă atât de puternică, încât cei doi discipoli şi-au amintit pentru totdeauna ora: „era cam pe la ceasul al zecelea” (v. 39). Asta arată forţa acelei întâlniri. Şi inimile lor erau aşa de pline de bucurie încât au simţit imediat nevoia de a comunica darul primit. De fapt, unul din cei doi, Andrei, se grăbeşte să împărtăşească aceasta cu fratele său. Fraţilor şi surorilor, şi noi astăzi ne amintim de prima noastră întâlnire cu Domnul. Fiecare dintre noi a avut prima întâlnire, fie în familie fie în afară… Când l-am întâlnit eu pe Domnul? Când a atins Domnul inima mea? Şi ne întrebăm: mai suntem discipoli îndrăgostiţi de Domnul, îl căutăm pe Domnul, sau ne-am stabilit într-o credinţă formată din obişnuinţe? Locuim cu El în rugăciune, ştim să stăm cu El în tăcere? Eu ştiu să locuiesc cu Domnul în rugăciune, să stau cu El în tăcere? Şi apoi simţim dorinţa de a împărtăşi, de a vesti această frumuseţe a întâlnirii cu Domnul? Maria Preasfântă, prima discipolă a lui Isus, să ne dăruiască dorinţa de a-l căuta, de a sta cu El şi de a-l vesti. După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele: Adresez salutul meu vouă tuturor, romani şi pelerini care provin din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi salut membrii din Hermandad Sacramental de Nuestra Seńora de los Remedios, din Villarrasa, Spania. Să nu uităm să ne rugăm pentru victimele alunecărilor de teren petrecute în Columbia, care au provocat numeroase victime. Şi să nu îi uităm pe cei care suferă cruzimea războiului în atâtea părţi ale lumii, în special în Ucraina, în Palestina şi în Israel. La începutul anului ne-am adresat urări de pace, dar armele au continuat să ucidă şi să distrugă. Să ne rugăm pentru ca aceia care au putere asupra acestor conflicte să reflecteze asupra faptului că războiul nu este calea pentru a le rezolva, pentru că seamănă moarte în rândul civililor şi distruge oraşe şi infrastructuri. Cu alte cuvinte, astăzi războiul este în el însuşi o crimă împotriva umanităţii. Să nu uităm aceasta: războiul este în el însuşi o crimă împotriva umanităţii. Popoarele au nevoie de pace! Lumea are nevoie de pace! L-am auzit, cu puţine minute în urmă, în programul „A Sua Immagine”, pe pr. Faltas, vicar al custodiei din Ţara Sfântă la Ierusalim: el vorbea despre a educa la pace. Trebuie să educăm la pace. Se vede că încă nu suntem – întreaga omenire – cu o educaţie aptă să oprească orice război. Să ne rugăm mereu pentru acest har: a educa la pace. Vă urez vouă tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere! Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 338, Ultimul acces: 2026-06-24 19:44:08
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
