© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Pr. Bogdan Tătaru-Cazaban la hramul bisericii Bucur Ciobanul: Viaţa Sf. Atanasie şi Chiril a fost definită de o luptă continuă[2024-01-18]de Alexandru Boboc„Viaţa lor a fost definită de o luptă continuă, în care au fost învingători pe acelaşi plan, dar în mod diferit”, a spus Preotul Bogdan Tătaru-Cazaban la hramul bisericii „Sfinţii Atanasie şi Chiril” – Bucur Ciobanul, din Capitală. Sfânta Liturghie de hram a fost săvârşită de un sobor de preoţi condus de Părintele Ionuţ Bărbulescu, parohul comunităţii întemeiate de Bucur Ciobanul. În predica rostită la Sfânta Liturghie, Părintele Bogdan Tătaru-Cazaban a evidenţiat viaţa celor doi sfinţi ocrotitori ai lăcaşului de cult, Sfinţii Atanasie şi Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei. „Faptul că îi sărbătorim împreună consacră pe de o parte legătura dintre teologia lor, cea a Sfântului Atanasie şi cea a sfântului Chiril, care întotdeauna l-a evocat pe Sfântul Atanasie ca pe o autoritate învăţătorească din Biserica sa, şi pe de altă parte, e o recunoaştere a rolului pe care Biserica Alexandriei Egiptului l-a avut în perioada primelor secole, a sinoadelor ecumenice”. „Ei sunt cinstiţi în mod solemn pentru că moştenirea lor privitoare la învăţătura de credinţă a fost hotărâtoare pentru viaţa creştină, pentru Biserică şi pentru viaţa credincioşilor”, a explicat Părintele Bogdan Tătaru-Cazaban. Sfântul Atanasie „Întreaga existenţă a Sfântului Atanasie al Alexandriei este legată de Crezul de la Niceea şi de apărarea credinţei formulate atunci, la Primul Sinod Ecumenic din 325, la care a luat parte ca diacon al ierarhului Alexandru”. Rămas printre puţinii ierarhi fideli învăţăturii Sinodului de la Niceea, Sfântul Atanasie a îndurat cinci exiluri. Părintele Tătaru-Cazaban a subliniat că „Sfântul Atanasie era modelul de rezistenţă episcopală şi de dreaptă învăţătură pentru cei care au devenit în a doua parte a secolului al patrulea, dascăli şi ierarhi ai bisericii şi care nu participaseră direct la Nicea”. „Atanasie a fost chipul credinţei niceene, înfruntând prin prezenţa sa, prin influenţa sa, prin scrierile sale, arianismul, adică acea erezie multiformă, care în esenţă nega dumnezeirea Fiului, nega egalitatea Fiului cu Tatăl şi desfăşura, după cum ştiu cei care au studiat, un larg evantai de opţiuni”. „Misiunea Sfântului Atanasie a fost aceea de a-L propovădui pe Dumnezeu ca Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi realitatea întrupării Fiului, taina credinţei, taina esenţială a credinţei, fără de care mântuirea oamenilor nu ar fi fost posibilă”, a explicat Părintele. Sfântul Chiril Sfântul Chiril al Alexandriei a urmat pe tronul Alexandriei unchiului său, Patriarhul Teofil, şi a avut ca trăsătură dominantă a personalităţii o energie extraordinară ca şi Sfântul Atanasie. „Sfântul Chiril era hotărât să biruiască în mod solemn, cu autoritate, fără să cedeze nimic din prestigiul bisericii pe care o conducea şi care la vremea aceea era biserica cea mai întinsă, în sensul de provincie bisericească, cea mai întinsă, cea mai bine organizată, cea mai centralizată după Biserica Romei”. Părintele Tătaru-Cazaban a enumerat mai multe opere din scrierile Sfântului Chiril, evidenţiind activitatea sa învăţătorească. „A scris multe scrisori, epistole şi mai ales lucrări polemice de combatere a unei erezii hristologice care se numea Nestorianism”. „Şi dacă marea problemă cu care se confruntase Sfântul Atanasie era contestarea dumnezeirii Fiului, Sfântul Chiril, deşi scrie şi el împotriva arianismului, a sesizat imediat în predicile lui Nestorie, care era patriarh al Constantinopolului atunci şi mai ales în pretenţia acestuia de a o numi pe Fecioara Maria doar născătoare de Hristos şi nu Născătoare de Dumnezeu, pericolul de a rupe identitatea lui Hristos”, a explicat preotul slujitor. „Ceea ce ne interesează pe noi, acum când îi cinstim pe amândoi, pe Sfântul Atanasie şi pe Sfântul Chiril, este în mod deosebit felul în care teologia lor a fost receptată, pentru că ei au rămas în memoria Bisericii, prin receptarea teologiei lor în urma sinoadelor ecumenice. Şi teologia lor a devenit învăţătură de credinţă, învăţătura a Bisericii şi a devenit tradiţie în sensul cel mai înalt şi mai autentic al cuvântului”, a concluzionat Preotul Bogdan Tătaru-Cazaban. La finalul slujbei a fost oficiat un parastas pentru ctitorii lăcaşului de cult trecuţi la viaţa veşnică. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 396, Ultimul acces: 2026-06-25 03:11:16
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
