© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.17s...
Recunoştinţa este relaţia dreaptă a omului faţă de Dumnezeu, a explicat Patriarhul Daniel[2024-01-14]de Andrei Ursulean„Recunoştinţa este o relaţie dreaptă a omului faţă de Dumnezeu Creatorul, Dăruitorul, Vindecătorul şi Mântuitorului”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în predica rostită duminică la Paraclisul istoric „Sfântul M. Mc. Gheorghe” de la Reşedinţa Patriarhală. Părintele Patriarh a vorbit despre atitudinea celor zece leproşi vindecaţi şi despre recunoştinţa singurului vindecat care s-a întors să îi mulţumească Mântuitorului, ca model de recunoştinţă pentru fiecare dintre noi. Patriarhul României a explicat faptul că Hristos îi trimite pe cei zece la preoţi pentru că aceştia erau singurii în măsură să recunoască boală în comparaţie cu celelalte afecţiuni şi să îi reintegreze în societate. „Fiindcă vindecarea s-a produs pe cale, nu când au ajuns să arate preoţilor, la puţin timp după ce s-au despărţit de Hristos ei s-au vindecat, deodată. Însă, atât de preocupaţi erau cei vindecaţi să ajungă să arate preoţilor pentru a fi reintegraţi în comunitate, încât nu s-a mai gândit că trebuie să mulţumească lui Dumnezeu, să slăvească pe Dumnezeu şi să-i mulţumească omului prin care Dumnezeu i-a vindecat, adică lui Iisus”. Interacţiunea cu samarineanul vindecat care s-a întors să îi mulţumească lui Hristos, ne arată că „Mântuitorul consideră că este nefiresc să primeşti o binefacere şi să nu dai slavă lui Dumnezeu şi să nu mulţumeşti oamenilor prin care Dumnezeu a lucrat”. „Aici vedem că Hristos Domnul nu socoteşte nerecunoştinţa ca fiind un lucru firesc şi consideră că nerecunoştinţa este o stare nefirească a sufletului. Fiindcă ei s-au vindecat de lepra trupului dar nu s-au vindecat de boala nerecunoştinţei”. Evanghelia de astăzi ne arată că recunoştinţa, explică Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, este „iubire smerită ca răspuns la iubirea milostivă”. De aceea, „Hristos Domnul pune în contrast nerecunoştinţa celor nouă, cu recunoştinţa samarineanului care a mulţumit lui Iisus”. „Acest contrast între sufletul celor care nu mulţumesc lui Dumnezeu şi oamenilor pentru binefacerile primite şi sufletul acestui samarinean recunoscător şi smerit, ne arată de fapt că omul credincios, drept şi demn este omul recunoscător”. „Dumnezeu, care nu aşteaptă mulţumirea oamenilor, apreciază pe omul recunoscător. Pentru că prin recunoştinţă omul creşte duhovniceşte. Recunoştinţa este o relaţie dreaptă a omului faţă de Dumnezeu, Creatorul, Dăruitorul, Vindecătorul şi Mântuitorului. „Omul drept este recunoscător, pentru că întreaga creaţie, lumea din jurul lui, este dată de la Dumnezeu. N-a făcut omul cerul şi pământul, ci Dumnezeu Le-a făcut. Tot Dumnezeu L-a făcut şi pe el, că nu era obligatoriu să existe neamul omenesc. Iubirea milostivă a lui Dumnezeu a dorit ca la fericirea veşnică a Persoanelor Preasfintei Treimi să participe fiinţe inteligente şi iubitoare, îngerii şi oamenii”. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 367, Ultimul acces: 2026-06-25 01:35:54
|
Timp total: 0.18s...
[]:1
