SRUC a fost deschisă în Catedrala din Chişinău - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri si Evenimente

SRUC a fost deschisă în Catedrala din Chişinău

[2024-01-20]
foto: CatolicMoldmd
În seara zilei de 18 ianuarie 2024, PS Anton Coşa a deschis Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor printr-o liturghie celebrată în Catedrala „Providenţa Divină” din Chişinău, în prezenţa preoţilor din Decanatul de Centru, a mai multor persoanelor consacrate şi a credincioşilor laici din parohie.

În salutul de deschidere, Preasfinţitul a subliniat motivul profund al acestei săptămâni, care se celebrează „deja de 116 ani, în perioada 18-25 ianuarie”, amintind că „suntem adunaţi în această seară în Catedrala «Providenţa Divină» pentru a ne ruga împreună lui Dumnezeu, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Maica unităţii, pentru ca dorinţa de unitate a lui Isus să fie şi dorinţa noastră, iar noi să devenim ziditori ai acestei unităţi, având la bază cuvintele din Evanghelia de azi: «Să îl iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să îl iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Lc 10,27), cuvinte care au şi fost alese ca leit-motiv al acestei Săptămâni de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor.”
Omilia Episcopului a început cu o pildă menită să explice mai bine semnificaţia acestei Săptămâni de Rugăciune: „Se povesteşte că într-un sat locuiau doi vecini, pe care îi despărţea un pârâiaş. Mult timp aceştia au convieţuit paşnic şi prieteneşte, până când la un moment dat, de la o nimica toată, a apărut între ei o nemulţumire care a condus la un conflict ce părea fără soluţie de împăcare, pentru că fiecare se considera, pe de o parte, îndreptăţit, iar pe de alta, considera că celălalt trebuie să înceapă cu scuzele.”
Pilda continuă astfel: „Pentru a nu îl mai vedea pe vecin, unul dintre ei l-a chemat pe cel mai bun tâmplar din sat şi i-a spus: «Vreau să îmi ridici, aici, pe malul pârâiaşului, un gard cât mai înalt, căci nu mai suport să îmi văd vecinul». I-a dat tâmplarului banii, cerându-i ca, până se întoarce dintr-o călătorie, gardul să fie terminat. Mare i-a fost mirarea la întoarcere când în loc de gard a găsit un podeţ cel lega cele două maluri. Imediat l-a întrebat pe tâmplar: «Eu ce ţi-am cerut să faci? Iar tu ce mi-ai făcut: un podeţ în loc de gard!» Tâmplarul, cu vocea blândă, i-a răspuns: «Eu nu fac garduri care separă vecinii, eu fac doar poduri care să îi unească». Aceste cuvinte l-au atins la inimă, aşa că oarecum ruşinat, şi-a strigat vecinul şi, la mijlocul podeţului, şi-au dat mâna şi apoi sărutul păcii în semn de împăcare.”
Este o pildă care evidenţiază separarea dintre creştini. Continuându-şi predica, Preasfinţitul a pus întrebarea: „Dar ce împiedică zidirea acestor poduri?” între creştini, menţionând trei obstacolele care împiedică reconcilierea: „Prima piedică în a zidi poduri este indiferenţa, asemănătoare cu atitudinea preotului şi a levitului din parabola bunului samaritean care trec pe lângă omul căzut fără să facă nimic pentru el. Aceasta vrea să spună că nu mă interesează durerea omului căzut în mâinile tâlharului, cu alte cuvinte: nu mă interesează nevoia fratelui meu, căci el este de altă confesiune; mă voi preface că nu îl văd şi voi trece indiferent pe lângă el. Dar această atitudine uneori poate deveni răutate, şi aceasta ar fi a doua piedică în zidirea de punţi. Astfel se ajunge la comentarii răutăcioase, precum: «Aşa îi trebuie şi bine a păţit – pe viitor să îi fie de învăţătură – aceasta este tocmai pentru că s-a rupt de comunitate». Este exact atitudinea tâlharilor ce l-au bătut pe omul care mergea de la Ierusalim la Ierihon. Iar răutatea – adică critica, judecata, învinovăţirea de toate relele a fratelui în credinţă – este cauză de dezbinare, nicidecum motiv de unitate; ea ridică ziduri, nu construieşte poduri.”
În fine, „o a treia piedică în calea unităţii este egoismul, adică lipsa capacităţii de a privi spre aproapele cu ochii iubitori ai bunului samaritean”. „Ce anume ar putea îndepărta toate aceste piedici? Care este liantul capabil să unească pietrele sau scândurile unui pod?”, a mai întrebat Episcopul. „Răspunsul”, a continuat el, „se află la bunul samaritean: iubirea, singurul sentiment în stare să elimine indiferenţa, răutatea şi egoismul, singura armă ce poate învinge dezbinarea, unica atitudine ce trebuie să caracterizeze cuvintele, faptele, viaţa unui ucenic al lui Cristos”. La finalul Sfintei Liturghii, Episcopul Anton i-a invitat pe cei prezenţi să participe la întâlnirea ecumenică din data de 25 ianuarie, care va avea loc la Oratoriul „Don Bosco” al fraţilor salezieni, pentru încheierea Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 441, Ultimul acces: 2026-06-24 15:46:45