SRUC 2024: A cincea zi la Oradea, Biserica Penticostală Tabor

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.18s...

Ştiri si Evenimente

SRUC 2024: A cincea zi la Oradea, Biserica Penticostală Tabor

[2024-01-19]

foto: EGCO.ro
Joi, 18 ianuarie a.c., pentru a cincea zi, au continuat la Oradea rugăciunile comune din cadrul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor 2024. Seara a fost găzduită de această dată de Biserica Penticostală Tabor, unde au fost prezenţi PS Virgil Bercea, Episcopul Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, PS László Böcskei, Episcopul Diecezei Romano-Catolice, Shaliach-ul David Nagy al Comunităţii Evreilor Mesianici, preoţi, pastori şi reprezentanţi ai cultelor creştine participante. Alături de ei, s-au rugat împreună persoane consacrate, tineri, copii, familii şi enoriaşi de diferite confesiuni.

La invitaţia fratelui Ioan Bogdan, pastor al Bisericii Tabor din Oradea, după cântecul introductiv „Isus e lăudat”, seara a început cu o rugăciune pentru unitate, rostită după obiceiul locului: „La ora aceasta, ne rugăm odată cu alte milioane de închinători care stau chiar acum la rugăciune, fiecare având acces la Tronul lui Dumnezeu.” A urmat salutul de bun-venit al gazdei care şi-a manifestat bucuria şi aprecierea faţă de toţi cei care au venit în Biserica Penticostală Tabor: „Bine aţi venit şi bine că aţi venit în biserica noastră, apreciem prezenţa dumneavoastră, să vă binecuvânteze Domnul pe toţi!”
Reprezentanţii celor opt culte creştine participante la Octava mondială de Rugăciune pentru Unitate au adresat apoi cuvinte de încurajare şi participare comună. Mesajul din partea Bisericii Greco-Catolice a fost transmis de pr. Mihai Vătămănelu, Vicar general al Eparhiei de Oradea, care a constat într-o Rugăciune pentru unitatea creştinilor: „Doamne Isuse Cristoase, Dumnezeule preabun, care în seara dinaintea pătimirii tale te-ai rugat pentru ca toţi ucenicii Tăi să fie uniţi in mod desăvârşit aşa cum şi Tu eşti unit în Tatăl şi Tatăl în Tine, dăruieşte-ne ca şi noi să simţim cu durere răul separărilor noastre şi să putem descoperi cu sinceritate şi dezrădăcina orice sentiment de indiferenţă, neîncredere şi duşmănie reciprocă. Dă-ne harul să ne întâlnim cu toţi în Tine, astfel încât din inima şi din buzele noastre să se înalţe neîncetat rugăciunea Ta pentru unitatea creştinilor, aşa cum Tu o doreşti şi cu mijloacele pe care Tu le doreşti. În Tine, care eşti dragoste desăvârşită, dăruieşte-ne ca noi toţi să găsim calea către unitate în ascultarea Cuvântului Tău, în dragostea şi adevărul Tău. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit. Amin.”
Pastorul Ioan Bogdan, ca de fiecare dată, l-a rugat şi pe Preasfinţitul Virgil Bercea să adreseze un salut celor prezenţi. Episcopul greco-catolic de Oradea şi-a exprimat din nou bucuria de a-i întâlni pe ceilalţi fraţi, afirmându-şi admiraţia faţă de implicarea numeroşilor tineri penticostali din corul Bisericii Tabor: „Predica cea mai frumoasă sunteţi voi, dragi copii!”, le-a spus Ierarhul. Preasfinţitul a amintit apoi de implicarea tinerilor greco-catolici în activităţi de voluntariat din oraş, tineri care chiar în această zi au fost premiaţi la Ziua Voluntarului Caritas pentru sprijinirea celor defavorizaţi: „Sunt sigur că la orice Biserică sunt tineri care fac aceste lucruri, iar acestea vă fac măreţi!”, a încheiat Preasfinţia Sa.
Predica principală din cea de-a cincea seară de Rugăciune comună pentru Unitate a revenit Bisericii Unitariene, prin grija părintelui paroh Kardos József, care a transmis întâi de toate salutul specific unitarian: „Dumnezeu să vă binecuvânteze!”, urmat de întrebarea provocatoare care apare în textul imediat următor motto-ului acestei săptămâni: «Şi cine este aproapele meu?» (Lc 10, 25-37): „Putem afirma că învăţaţii din vremea lui Isus au luat cu brio examenul teoretic, astăzi cu toţii ne asemănăm cu aceştia, suntem de acord cu ei şi cunoaştem teoria, dar cum stăm oare cu practica? Ce facem când ne simţim împovăraţi, când nu putem rezolva problemele şi dificultăţile tuturor… Isus ne oferă o îndrumare printr-o întâmplare concretă, cunoscută drept Pilda bunului samaritean, cel care în ciuda pericolelor care îl pândeau inclusiv pe el pe acel drum, l-a ajutat cum a ştiut mai bine pe cel tâlhărit. Care dintre cei trei s-a dovedit a fi aproapele? Cine este omul pe care eu îl pot considera aproapele meu? Avem impresia că ştacheta este ridicată foarte sus şi ne întrebăm, oare este nevoie să empatizăm cu toată lumea? Chiar cu persoane care ne-au rănit? Ne dăm seama că avem limite în a-i iubi pe toţi oamenii în mod egal şi nu pot avea acelaşi sentiment de simpatie faţă de oricine, aceasta este natura omenească. Mă înţeleg mai bine cu vecinul de la etajul II, dar cu celălalt nu prea bine, mă împrietenesc mult mai uşor cu unii şi îi ajut oricând pe unii, dar cu alţii… aştept, poate îl ajută altcineva.”
„Poate avem nopţi nedormite, dar nu suntem atât de empatici când altcineva se confruntă cu aşa ceva… Isus nu ne cere să fim falşi, un timp ne-am putea preface, dar nu faţă de Dumnezeu. (…) Putem trăi chiar o viaţă întreagă fără a fi nevoie să intervenim decisiv în viaţa cuiva, şi atunci cum am putea arăta că ne pasă de semenii noştri în fiecare zi pe acest Pământ? Isus ne cere să ne ghidăm viaţa după principii care se pot aplica tuturor, rudelor, străinilor, căci aceste valori sunt universal valabile indiferent de limbă, confesiune sau lăcaş de cult. Câteva modalităţi care să ne ajute să îndeplinim principiul dragostei ar fi: să nu purtăm sentimente de invidie faţă de reuşitele nimănui, să nu ne proclamăm propria măreţie, să nu depunem mărturie mincinoasă împotriva nimănui, să nu profităm de ignoranţa semenilor, să nu încercăm să urcăm ierarhic exploatând eforturile altora. La fel, să nu ne bucure eşecul unei persoane cu care nu ne înţelegem prea bine, să nu uităm că judecarea persoanelor este privilegiul lui Dumnezeu! Cu siguranţă toţi cei de aici ar lua nota zece la proba teoretică, dar oare ce notă avem la practică? Nota la proba practică se dă afară, între oameni. Să fim buni şi înţelegători cu semenii, aducând rodul carităţii! Să ne completăm, căci nimeni nu este perfect. Persoana care aduce în viaţa mea rodul dragostei şi al bunătăţii, prin care eu ajung să cresc îmi este aproape. Şi reciproca este valabilă, este un aproape cel care prin mine ajunge să cunoască bunătatea şi protecţia Tatălui Ceresc”, a spus pr. paroh Kardos József.
„Ajută-ne, Doamne, să dovedim că ne-am întâlnit cu Tine!”, a fost rugăciunea rostită pentru toţi cei care poartă poveri, amintindu-se în acest sens şi proiectul Colectei Comune a cultelor creştine din Oradea, Cutia Albă, prin care toţi creştinii sunt invitaţi în fiecare seară de rugăciune să ofere o masă caldă persoanelor defavorizate din oraşul nostru. În acest sens, fondurile strânse pe parcursul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor 2024 sunt destinate proiectului Cantinei Sociale a Asociaţiei Caritas Eparhial Oradea. Ca în fiecare seară, toţi cei prezenţi au spus împreună rugăciunea supremă, Tatăl nostru, în limba română, maghiară şi ebraică, primind apoi binecuvântarea finală. Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor continuă vineri, 19 ianuarie a.c., de la ora 18.00, în biserica ortodoxă „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, iar sâmbătă, 20 ianuarie a.c., de la ora 18.00, în biserica reformată – RIT. Octava mondială de Rugăciune se va încheia duminică, de la ora 18.00, în Catedrala greco-catolică „Sf. Nicolae” din Oradea. (Laura Ologu, Birou Pastoral EGCO)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 408, Ultimul acces: 2026-06-24 23:11:41

Timp total: 0.19s...

[]:1