© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.17s...
Papa Francisc: A vesti Evanghelia nu este timp pierdut[2024-01-21]foto: Vatican Media„A vesti Evanghelia nu este timp pierdut: înseamnă a fi mai fericiţi ajutându-i pe ceilalţi să fie fericiţi; înseamnă a ne elibera de noi înşine ajutându-i pe ceilalţi să fie liberi; înseamnă a deveni mai buni ajutându-i pe ceilalţi să fie mai buni!” Aceste cuvinte au fost rostite de Papa Francisc astăzi, în contextul rugăciunii Îngerul Domnului. Redăm alocuţiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro. Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! Astăzi, Evanghelia relatează chemarea primilor discipoli (cf. Mc 1,14-20). A-i chema pe alţii să se unească la misiunea Sa este unul dintre primele lucruri pe care Isus le face la începutul vieţii publice: se apropie de nişte tineri pescari şi îi invită să îl urmeze pentru „a deveni pescari de oameni” (v. 17). Şi aceasta ne spune un lucru important: Domnului îi place să ne implice în opera Sa de mântuire, ne vrea activi cu El, ne vrea responsabili şi protagonişti. Un creştin care nu este activ, care nu este responsabil în opera vestirii Domnului şi care nu este protagonist al credinţei sale nu este un creştin sau, cum spunea bunica mea, este un creştin „superficial”. În sine, Dumnezeu nu ar avea nevoie de noi, dar o face, cu toate că aceasta comportă să ia asupra sa multe limite ale noastre: toţi suntem limitaţi, ba chiar păcătoşi, şi el le ia asupra Sa. Să privim, de exemplu, la câtă răbdare a avut cu discipolii: adesea nu înţelegeau cuvintele Sale (cf. Lc 9,51-56), uneori nu se înţelegeau între ei (cf. Mc 10,41), mult timp nu reuşeau să primească aspecte esenţiale ale predicării Sale, de exemplu slujirea (cf. Lc 22,27). Şi totuşi, Isus i-a ales şi a continuat să creadă în ei. Acest lucru este important, Domnul ne-a ales pentru a fi creştini. Şi noi suntem păcătoşi, facem păcate unul după altul, dar Domnul continuă să creadă în noi. Acest lucru este minunat. De fapt, a duce mântuirea lui Dumnezeu la toţi a fost pentru Isus fericirea cea mai mare, misiunea Sa, sensul existenţei Sale (cf. In 6,38) sau, cum spune El, hrana Sa (cf. In 4,34). Şi în fiecare cuvânt şi acţiune cu care ne unim cu El, în aventura foarte frumoasă de a dărui iubire, lumina şi bucuria se înmulţesc (cf. Is 9,2): nu numai în jurul nostru, ci şi în noi. Aşadar, a vesti Evanghelia nu este timp pierdut: înseamnă a fi mai fericiţi ajutându-i pe ceilalţi să fie fericiţi; înseamnă a ne elibera de noi înşine ajutându-i pe ceilalţi să fie liberi; înseamnă a deveni mai buni ajutându-i pe ceilalţi să fie mai buni! Aşadar, să ne întrebăm: eu mă opresc din când în când pentru a-mi aminti bucuria care a crescut în mine şi în jurul meu atunci când am primit chemarea de a-l cunoaşte şi a-l mărturisi pe Isus? Şi atunci când mă rog, îi mulţumesc Domnului pentru că m-a chemat să îi fac fericiţi pe alţii? În sfârşit: doresc să fac pe cineva să guste, prin mărturia mea şi bucuria mea, cât de frumos este a-l iubi pe Isus? Fecioara Maria să ne ajute să gustăm bucuria Evangheliei. După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele: Iubiţi fraţi şi surori! Lunile următoare ne vor conduce la deschiderea Porţii Sfinte, cu care vom începe Jubileul. Vă cer să intensificaţi rugăciunea pentru a ne pregăti să trăim bine acest eveniment de har şi să experimentăm în el forţa speranţei lui Dumnezeu. Pentru aceasta începem astăzi Anul rugăciunii, adică un an dedicat pentru a redescoperi marea valoare a necesităţii absolute a rugăciunii în viaţa personală, în viaţa Bisericii şi a lumii. Vom fi ajutaţi şi de materialele auxiliare pe care Dicasterul pentru Evanghelizare le va pune la dispoziţie. În aceste zile, să ne rugăm în special pentru unitatea creştinilor şi să nu încetăm să îl invocăm pe Domnul pentru pacea în Ucraina, în Israel şi în Palestina şi în atâtea părţi ale lumii: cei care suferă din cauza lipsei păcii sunt întotdeauna cei mai slabi. Mă gândesc la cei mici, la foarte mulţi copii răniţi şi ucişi, la cei privaţi de afecte, privaţi de vise şi de viitor. Să simţim responsabilitatea de a ne ruga şi de a construi pacea pentru ei! Am aflat cu durere ştirea despre răpirea, în Haiti, a unui grup de persoane, între care şase călugăriţe: cerând din inimă eliberarea lor, mă rog pentru înţelegerea socială în ţară şi îi invit pe toţi să facă să înceteze violenţele, care provoacă atâta suferinţă acelei populaţii iubite. Vă salut pe voi toţi care aţi venit din Roma, din Italia şi din atâtea părţi ale lumii: îndeosebi, pelerinii din Polonia, din Albania, din Columbia, studenţii de la Institutul Pedro Mercedes din Cuenca (Spania), universitarii americani care studiază la Firenze, grupul de Quinceaneras de Panama, preoţii şi migranţii din Ecuador, cărora le asigur rugăciunea pentru pace pentru ţara lor. Salut credincioşii din Massafra şi Perugia; Uniunea Catolică Italiană a Profesorilor, Directorilor şi Formatorilor; grupul Scout Agesci din Palmi. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere! Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 444, Ultimul acces: 2026-06-25 00:19:20
|
Timp total: 0.18s...
[]:1
