© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.07s...
SRUC 2024: A cincea zi la Iaşi, în capela Căminului de bătrâni „Sf. Iosif”[2024-01-24]foto: Ercis.roÎn capela Căminului de bătrâni „Sfântul Iosif” din Iaşi, cu bucurie şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu, în ziua de luni, 22 ianuarie 2024, a avut loc celebrarea orei de rugăciune pentru unitatea creştinilor în a cincea zi a octavei. A prezidat pr. Fabian Doboş, profesor la Institutul Teologic din Iaşi, iar cuvântul de învăţătură al omiliei a fost expus de către pr. Egidiu Condac, director al Centrului Diecezan Caritas. Împreună cu preoţii participanţi, surorile căminului, seminarişti şi tineri, credincioşi, dar mai ales cu persoanele în vârstă ne-am rugat împreună şi am ascultat cuvântul de învăţătură propus pentru această zi. Tema centrală a acestei săptămâni este centrată asupra porunca iubirii care trebuie să fie motoul care trebuie să ne unească pe toţi cei care cred în Sfânta Treime. Sfintele texte propuse pentru a medita această zi sunt luate din cartea profetului Ioel şi din Evanghelia după Sfântul Luca. Cuvintele care ne atrag atenţia mai mult din prima lectură sunt: „Veţi recunoaşte că în mijlocul lui Israel sunt eu, că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru şi nu mai este altul”, deoarece, aşa cum a spus şi părintele predicator, suntem chemaţi să recunoaştem cine suntem noi, ce ne uneşte şi cine trebuie să fie centrul vieţii noastre: Dumnezeu în Sfânta Treime. Există elemente diferite în fiecare confesiune, dar acestea trebuie privite ca îmbogăţire şi diversitate, nu ca criterii de superioritate faţă de ceilalţi. Textul Evangheliei este „Parabola Samariteanului milostiv”. În cadrul cuvântului de învăţătură au fost puse în evidenţă patru caracteristici principale pe care fiecare dintre noi trebuie să şi le însuşească în relaţiile cu aproapele: recunoaşterea, implicarea, slujirea şi umilinţa. Prima caracteristică, aceea de a recunoaşte, se manifestă prin observarea şi conştientizarea aproapelui şi a nevoilor pe care acesta le are. Implicarea este actul concret prin care dorim să alinăm suferinţa şi problemele aproapelui nostru. Slujirea este modalitatea prin care noi manifestăm iubirea faţă de cei din jurul nostru, căci, dacă facem fapte de milostivire doar pentru a fi văzuţi sau a avea un beneficiu, nu reprezintă o slujire adevărată, de unde derivă umilinţa care trebuie să pătrundă toate aspectele vieţii noastre. Un ultim element foarte important amintit la predică este capacitatea noastră de a pune în practică aceste calităţi şi virtuţi. Prin aceasta se înţelege că noi suntem oamenii care suntem tâlhăriţi şi bătuţi de propriile păcate şi, dacă nu ne lăsăm vindecaţi de Cristos – Samariteanul milostiv, nu vom putea nici noi la rândul nostru să fim samariteni şi pentru ceilalţi. În încheierea celebrării, pr. Cristian Florin Cîrlescu, parohul parohiei ortodoxe „Pogorârea Sfântului Duh” din Bucium, Iaşi, a adus un cuvânt de mulţumire, dar şi de întărire pentru unitate, făcând asemănarea parabolei Evangheliei şi Bisericii cu un stup de albine. La fel cum albinele lucrează şi se susţin unele pe altele pentru a trăi în armonie, la fel şi noi trebuie să fim samariteni unii pentru alţii uniţi de aceeaşi iubire. Prin cuvintele Sf. Alois Guanella, „Dumnezeu e cel care face!”, pr. Bakthis Walagan Alphonse SDC, al comunităţii locale, a dorit să amintească atât faptul că suntem uniţi în numele lui Dumnezeu, cât şi propunerea de a urma modelul sfinţilor care au ştiut cum să recunoască, să se implice, să slujească şi să fie umili faţă de aproapele în nevoie în care se află Isus Cristos. Mulţumim tuturor celor care au lucrat pentru ca acest moment de unitate să se realizeze, dar şi celor care au participat. Acest moment nu este nu numai o ocazie pentru a ne întâlni, dar şi pentru a aduce roade concrete în vieţile şi comunităţile din care facem parte pentru a realiza unitatea dintre creştini. (Fr. Andrei Gherguţ pentru OFMConv.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 520, Ultimul acces: 2026-06-24 17:45:48
|
Timp total: 0.08s...
[]:1
