© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.09s...
Dumnezeu îi iubeşte pe bolnavi: Preoţii de caritate veghează la 16.000 de paturi de suferinţă din Arhiepiscopia Bucureştilor[2024-01-23]de Ştefana Totorcea„Lucrarea lui Dumnezeu este mare în spital”, iar prezenţa preotului la căpătâiul bolnavului este adesea percepută de pacient „ca un semn că Dumnezeu îl iubeşte şi nu l-a uitat”, spune Părintele Alin Nica, cel care coordonează preoţii de caritate din Arhiepiscopia Bucureştilor. Părintele Alin Nica a făcut o estimare cu privire la numărul pacienţilor şi al membrilor personalului medical cărora le slujesc cei 65 de preoţi de caritate din eparhie: cel puţin 16.000 de paturi de spital, care primesc fiecare zeci de pacienţi anual, şi cel puţin 26.000 de membri ai personalului medical. „Din punct de vedere pastoral-misionar, lucrarea preotului de caritate se descrie, pe de o parte, prin slujire liturgică, iar pe de altă parte prin apropierea personală de pacienţi, de aparţinătorii lor şi de personalul medical”, a explicat Părintele Alin Nica pentru Basilica.ro. Familia cere uneori ca preotul să vină la căpătâiul bolnavului pentru Spovedanie şi Împărtăşanie, sau, după caz, pentru a oficia Taina Sf. Maslu. Sunt spitale cu specific de urgenţă, unde nevoia de intervenţie a preotului este imprevizibilă: poate fi chemat de familia unui pacient fie noaptea, fie ziua. „Lucrarea preotului este complexă în relaţia cu pacientul, aparţinătorii şi personalul medical. Cu fiecare dintre aceste categorii în parte ai o anumită abordare”, spune părintele coordonator. „Trebuie luat în calcul că, într-un spital, personalul medical e partea fixă, enoria noastră să spunem, iar pacienţii sunt într-o dinamică.” Cea mai mare suferinţă: cea sufletească Pr. Alin Nica la întrunirea din 2024 a preoţilor de caritate din Arhiepiscopia Bucureştilor. Foto: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu „Noi trăim această împlinire şi bucurie a slujirii Mântuitorului în rândul bolnavilor şi trăim mult mai intens, pentru că, în spitale, suferinţa este la ea acasă. Nu vine nimeni de drag la spital şi starea lor psihologică, sau trăirile lor sunt foarte intense. Au o nelinişte. Toţi am trecut sau vom trece prin această stare, pentru că, atunci când eşti bolnav, nu ştii ce va fi după, cât e de grav. Şi trăirile sunt foarte intense”, spune preotul de caritate. „Personalul medical este suprasolicitat şi nu are timp să stea de vorbă cu pacienţii foarte mult. Se rezumă la actul medical. Nu au timp de discuţii care să le ofere suport moral pacienţilor şi familiilor lor. Aici intervine preotul, în măsura în care este prezent în spital ca mâinile milostive ale Mântuitorului şi ca un sprijin efectiv pentru cel care se află în suferinţă.” Totuşi, cea mai mare suferinţă rămâne cea sufletească, subliniază Părintele Alin Nica: „Nu se aşteaptă nimeni să-i citească preotul o rugăciune şi să plece sănătos acasă. Aşteptările sunt mai ales pe partea aceasta de sprijin moral, de a primi un cuvânt de întărire, să vadă în suferinţă un sens, să primească un răspuns la întrebarea: De ce tocmai eu? Această stare de frământare se poate trata prin rugăciune şi dialog cu preotul.” „Pot să afirm cu toată tăria că pacienţii şi aparţinătorii, după ce participă la Taina Sf. Maslu sau la o rugăciune la căpătâiul bolnavului, pe patul de spital, sau alături de familie în biserică, mărturisesc că sunt mai liniştiţi. Duhul rugăciunii îţi dă o nădejde.” „Este şi un prilej de cateheză. Mulţi nu s-au spovedit niciodată şi se spovedesc poate prima dată după mulţi ani, iar acum intră în rânduiala bisericească. Este un moment în care omul se readună, se regăseşte, se reaşază pe o cale”, spune coordonatorul preoţilor de caritate din Arhiepiscopia Bucureştilor. Sprijin moral prim implicarea tinerilor creştini Preoţii de caritate sunt sprijiniţi pe partea de susţinere morală şi de diverse organizaţii de tineret. „Avem activităţi comune cu Tineri în acţiune, grupul de voluntari al Arhiepiscopiei Bucureştilor, precum şi cu alte organizaţii de tineret, precum ASCOR Bucureşti sau Studenţi pentru viaţă. Tinerii şi preoţii misionari desfăşoară acţiuni comune în spitale şi centre sociale, cum ar fi vizite la centrele de bătrâni şi dialogul cu bătrânii, colindatul spitalelor şi centrelor sociale”, explică Părintele Alin Nica. „De 1 şi 8 martie oferim mărţişoare şi flori în spitale. Am colaborat cu Sindicatul Sanitas din Bucureşti pentru organizarea de evenimente, mai ales în perioada sărbătorilor.” A duce povara suferinţei celuilalt: o formă de jertfă Pr. Alin Nica a prezentat un referat despre pastoraţia vârstnicilor la Conferinţa preoţilor din Arhiepiscopia Bucureştilor (2023). Foto: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu Această prezenţă permanentă alături de oamenii în suferinţă poate marca sufleteşte pe oricine, dar Părintele Alin Nica crede că Dumnezeu îi întăreşte pe preoţii de caritate, ducând această povară invizibilă în locul lor. „Să ştiţi că la început a fost greu, cel puţin în cazul meu şi al altor preoţi veniţi de la parohii, unde perspectiva asupra bolii şi suferinţei era îndepărtată, la cunoştinţe, rude, bunici. Nu o trăiai aşa intens ca într-un spital. În spital, practic nu e zi în care să nu auzi de suferinţe foarte grele. „Nu mă vedeam acum câţiva ani lângă patul unui muribund, citind o rugăciune, iar el să moară în faţa mea. Mi se părea cu adevărat cutremurător şi de neîndurat, continuă coordonatorul preoţilor de caritate din Arhiepiscopia Bucureştilor. „Vă daţi seama că am şi colegi care văd zilnic cazuri oncologice la copii cu vârste de un an, doi, trei. Şi de mulţi ani de zile. Nu ai cum să rezişti dacă nu te întăreşte Dumnezeu.” Biserica „Sfinţii Doctori Cosma şi Damian” de la Institutul Clinic Fundeni: Icoana Sf. Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian din Roma (1 iulie), Asia (1 noiembrie) şi Arabia (17 octombrie), pictată în 2013 de pictorul Ovidiu Puşcaşiu. Foto: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu „Să duci povara asta zi de zi este o formă de jertfă. Acum patru ani şi jumătate, dacă-mi spunea cineva, aş fi zis că nu puteam face treaba aceasta, dar Dumnezeu lucrează, te întăreşte şi te luminează uneori să spui ceva şi familiei, şi bolnavului”, mărturiseşte preotul. „Şi satisfacţiile sunt multe. Am avut câteva cazuri în care pacienţi mă caută şi la un an – doi după operaţie, ca să-mi spună că au simţit lucrarea lui Dumnezeu în viaţa lui atunci când l-am cercetat pe patul de spital.” De asemenea, Părintele Alin Nica nu se imagina nici botezând, la secţia de Maternitate, copii născuţi prematur, care abia au 500 g sau 600 g. „În aproape patru ani, am botezat 60 de astfel de copii şi, din cunoştinţele mele, numai trei dintre ei au trecut la Domnul. Este rânduiala lui Dumnezeu”, spune Părintele Alin Nica. „Eu îi pomenesc la toate slujbele pe cei botezaţi şi mă interesez de ei. Primul copil pe care l-am botezat în Maternitate avea 700 g, era o fetiţă. Mama a stat patru luni în spital cu copilul. Acum mi-a trimis imagini la un an cu fetiţa care mergea. E o minune să vezi aşa ceva după ce ai văzut un copil de 700 de g, cât palma, şi mama care plângea zi de zi timp de patru luni în spital şi la biserica spitalului!” În total, 61 de aşezăminte de sănătate din Bucureşti şi judeţele Ilfov şi Prahova sunt deservite de preoţii de caritate ai Arhiepiscopiei Bucureştilor. Aceştia sunt prezenţi în 35 spitale, 10 institute naţionale de sănătate şi 16 centre sociale. În eparhie există şi două comunităţi ale surzilor deservite fiecare de câte un preot de caritate dedicat: Asociaţia Naţională a Sruzilor din România – filiala Ploieşti, unde slujeşte Părintele Ionuţ Ciprian Şuţ, şi Comunitatea Ortodoxă a Surzilor „Sf. Meletie” din Bucureşti, slujită de Părintele Mirel Ilie. Este loc pentru mai mulţi slujitori ai Domnului în acest domeniu atât de important şi de dificil. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 532, Ultimul acces: 2026-06-24 17:45:47
|
Timp total: 0.09s...
[]:1
