© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
PF Şevciuc despre războiul din Ucraina: O ruşine pentru umanitate (2/2)[2026-02-25]PF Sviatoslav Şevciuc (foto: Eugen Ivuţ)Împlinirea a patru ani de la invazia militară pe scară largă de către Rusia în Ucraina este „tragică” şi o „ruşine” pentru umanitate, spune PF Sviatoslav Şevciuc, Arhiepiscop Major de Kiev-Halyč. În acest interviu, capul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene face bilanţul a patru ani de război „care nu ar fi trebuit să înceapă niciodată”. În continuare este ultima parte a interviului. – În ultimii patru ani, Biserica din Ucraina a putut experimenta solidaritatea Bisericii universale în diverse moduri. Doriţi să împărtăşiţi cu noi câteva exemple particulare ale acestei apropieri? – În aceşti patru ani, am primit atât de multă solidaritate din partea întregii Biserici universale, promovată mai ales de Sfântul Părinte – mai întâi de Papa Francisc, de binecuvântată amintire, şi acum de Papa Leon. Suntem cu adevărat recunoscători Sfântului Părinte şi tuturor fraţilor şi surorilor noastre în Cristos, tuturor oamenilor de bunăvoinţă care şi-au exprimat apropierea. Această solidaritate a avut suişuri şi coborâşuri. Îmi amintesc primele zile ale războiului, când ajutorul umanitar a sosit în cantităţi mari din diferite ţări din Europa şi din întreaga lume. Anul trecut, însă, în 2025, ajutorul aproape dispăruse. Era din ce în ce mai dificil să se obţină aprobarea pentru proiectele destinate celor care nu aveau mijloacele necesare pentru a supravieţui. La începutul anului 2025, se estima că aproximativ cinci milioane de persoane din Ucraina se aflau în insecuritate alimentară, însă doar 2,5 milioane puteau primi asistenţă. În această iarnă, tragică prin frig şi dificultăţi, imaginile oamenilor care suferă, dar încearcă să reziste, au reînviat solidaritatea internaţională, amintind de februarie-martie 2022. Aş dori să povestesc un episod anume. După fiecare bombardament de la Kiev, împărtăşesc adesea informaţii cu prietenii. Am trimis unei duzini de persoane o fotografie a urmărilor unui atac cu un scurt comentariu: „Am supravieţuit unei alte nopţi infernale în Kiev. Temperatură cu 20 de grade sub zero. Lupta pentru viaţă, umanitate şi solidaritate continuă.” Printre destinatari s-a numărat Cardinalul Grzegorz Ryś, Arhiepiscop de Cracovia, care a reacţionat imediat cu solidaritate. Duminica următoare, a anunţat o colectă pentru Kiev, făcând public mesajul meu. Trei zile mai târziu, ne-a scris că un milion de zloţi [aproximativ 235.000 euro] au fost deja depuşi în contul Caritas. Patru zile mai târziu, primele camioane cu generatoare erau deja pe drum spre Kiev. Comentând acest gest, mi-am amintit de dictonul latin „Bis dat qui cito dat” – „Cel care dă repede dă de două ori”. Într-adevăr, acele generatoare erau necesare urgent pentru a salva vieţi. Spontaneitatea acestei solidarităţi a fost remarcată şi de Papă, care le-a mulţumit celor care au acţionat imediat pentru a ajuta. Ulterior, Conferinţa Episcopală Poloneză şi alte Biserici europene, în special Conferinţa Episcopală Italiană prin Caritas, au promovat, de asemenea, colecte de ajutor umanitar şi şi-au adus contribuţia. Astăzi, experimentăm un val de solidaritate care merge dincolo de sprijinul financiar. Este important pentru noi ca toate parohiile europene să vorbească despre suferinţa de la Kiev, deoarece memoria şi rugăciunea creştină au reuşit să trezească conştiinţe şi inimi. Suntem profund recunoscători tuturor celor care au contribuit la salvarea de vieţi în Ucraina. – Preafericirea Voastră, la această a patra aniversare, ce mesaj doriţi să transmiteţi comunităţii internaţionale şi credincioşilor din întreaga lume? – Cred că cea de-a patra aniversare a acestui război este o ruşine pentru umanitate. Este ruşinos faptul că, în patru ani, comunitatea internaţională nu a reuşit să oprească mâna ucigaşă a agresorului. Unii istorici au observat că, pe meleagurile noastre, cel de-al Doilea Război Mondial a durat mai puţin decât agresiunea rusă actuală împotriva Ucrainei. Este ceva care nu ar fi trebuit să înceapă niciodată şi care acum trebuie să se încheie. Prin urmare, în această comemorare tristă, le cer tuturor să facă o promisiune lui Dumnezeu şi lor înşişi: să edifice pacea. Politicienii trebuie să îşi facă datoria. Oamenii Bisericii şi diplomaţii, inclusiv cei creştini, trebuie să şi-o facă pe a lor. Militarii, voluntarii: fiecare este chemat să îşi facă partea. Trebuie să facem tot posibilul pentru a opri agresorul. Apoi va veni un alt timp: cel al vindecării traumelor şi al reconstrucţiei a ceea ce războiul a distrus. Dar aceasta va fi o altă poveste. Orate pro nobis. Rugaţi-vă pentru noi. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 163, Ultimul acces: 2026-10-26 04:15:59
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
