Interviu ADZ cu pr. Zoltán Kocsik, directorul Liceului Gerhardinum din Timişoara

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Interviu ADZ cu pr. Zoltán Kocsik, directorul Liceului Gerhardinum din Timişoara

[2026-02-25]

foto: Gerhardus.ro
Pr. Zoltán Kocsik este preot romano-catolic şi este originar din Arad; activează în domeniul educaţiei şi în pastoraţie de mai mulţi ani. Este preot de 18 ani, dintre care 16 ani i-a dedicat educaţiei. După ce a studiat Teologia la Alba Iulia şi Fulda, Germania, şi-a început drumul ca preot în Arad-Şega, unde a dobândit şi prima sa experienţă didactică, inclusiv la Liceul Adam Müller-Guttenbrunn din Aradu Nou. După transferul său la Liceul Catolic Gerhardinum din Timişoara, în 2009, Zoltán Kocsik a ocupat iniţial funcţia de responsabil diecezan pentru tineret, iar ulterior a preluat şi rolul de preot universitar. În 2017, a fost numit director-adjunct, iar din 2019 este directorul Liceului „Gerhardinum”. Ceea ce defineşte o şcoală catolică astăzi şi de ce „Gerhardinum” ocupă o poziţie specială în sistemul şcolar timişorean poate fi aflat din următorul interviu pe care redactorul ADZ (cotidianul german la nivelul întregii Românii), Raluca Nelepcu, l-a realizat cu directorul vorbitor şi de limbă germană.

– Sunteţi directorul acestei şcoli din 2019 – liceul fiind succesorul fostului Gimnaziu Piarist. Dacă ar fi să descrieţi cuiva Liceul „Gerhardinum” – cum l-aţi descrie?
– Este o şcoală cu un suflet mare. Când îi întreb pe părinţi de ce au ales şcoala noastră, de obicei menţionează trei lucruri: siguranţa – atât spirituală, cât şi fizică – relaţia bună dintre elevi şi profesori şi căutarea lui Dumnezeu, adică învăţarea valorilor atemporale, fundamentale. Acestea sunt cuvintele cheie care apar la noi iar şi iar.
– O „şcoală cu suflet” – cum ar trebui să înţelegem aceasta?
– Este vorba despre interacţiunea umană, atât pe orizontală, cât şi pe verticală: relaţia dintre oameni şi relaţia cu Dumnezeu. Credinţa joacă un rol central în viaţa şcolară de zi cu zi. Începem fiecare zi cu rugăciunea de dimineaţă. O dată pe săptămână, există o rugăciune comună la şcoală şi, de asemenea, o dată pe săptămână, o Sfântă Liturghie comună. În plus, există retragerile anuale – un weekend spiritual pentru elevii noştri. Există, de asemenea, zile de reflecţie pentru profesori, de exemplu, înainte de Crăciun, înainte de Paşte şi la începutul anului şcolar, în septembrie. Această dimensiune spirituală este foarte importantă pentru noi. Atitudinea profesorilor ar trebui să fie, de asemenea, modelată de valorile creştine – ar trebui să simţim că trăiesc din credinţa lor. Piariştii vorbeau despre evanghelizare prin educaţie şi ne simţim conectaţi la această idee.
– Trebuie să fii catolic pentru a merge la această şcoală?
– Nu, deloc. Suntem deschişi şi orientaţi ecumenic. Există clase de limbă română şi maghiară. În clasele de limbă română, aproximativ jumătate dintre elevi sunt catolici, iar cealaltă jumătate sunt ortodocşi, cu câţiva elevi protestanţi. Nu facem prozelitism. Fiecare ar trebui să rămână înrădăcinat în propria tradiţie şi Biserică. Educaţia religioasă este uneori predată ecumenic. Le spun mereu copiilor: catolicii fac semnul crucii aşa, creştinii ortodocşi altfel, iar protestanţii nu fac deloc semnul crucii – şi aceasta este perfect în regulă. Menţinerea propriei identităţi este foarte importantă. În acelaşi timp, suntem atenţi la ceea ce ne uneşte. Trăim şi transmitem mai departe tradiţia noastră catolică în mod natural, iar elevii ce aparţin altor confesiuni sunt foarte deschişi la ea – fie că este vorba de Sf. Liturghie, rugăciuni, retrageri sau alte programe spirituale.
– Dar majoritatea elevilor sunt încă romano-catolici.
– Da, aproximativ 60%.
– Câţi elevi frecventează Gerhardinum în total?
– În prezent, avem 408 elevi – de la grădiniţă până la clasa a XII-a, adică până la Bacalaureat (examenul de final, de maturitate). Aceasta include trei grupe de grădiniţă, zece clase de şcoală primară, şapte clase de gimnaziu şi opt clase de liceu. Există, de asemenea, un internat de elevi în clădirea şcolii, care găzduieşte aproximativ 65 până la 70 de elevi. Elevii din internat provin din judeţele Timiş, Arad, Caraş-Severin şi Mehedinţi.
– Problema drogurilor devine din ce în ce mai vizibilă în multe şcoli. Care este situaţia la şcoala dvs?
– Au existat cazuri izolate, dar, în general, recunoaştem problemele foarte repede şi încercăm să ajutăm imediat. Relaţia dintre profesori şi elevi este strânsă şi bazată pe încredere. Drogurile nu sunt o problemă tipică la şcoala noastră.
– Contribuie educaţia religioasă la faptul că elevii sunt mai predispuşi să evite astfel de substanţe?
– Da, credinţa este un factor crucial. Profesorii poartă multe conversaţii cu elevii, iar trei preoţi vizitează, de asemenea, şcoala noastră în mod regulat. Ţin Sf. Liturghii, ascultă spovezi şi sunt disponibili pentru dialoguri spirituale. Tinerii au contacte reale – fără nici o presiune. Oferim recomandări şi sprijin, dar nu obligăm pe nimeni. Acest serviciu este foarte bine primit.
– Ce proiecte sunt în desfăşurare în prezent la şcoala Dvs?
– Am avut un proiect Erasmus+ cu Gimnaziul Sf. Iosif din Dingelstädt (Turingia), care a fost întrerupt în timpul pandemiei de COVID-19. Avem schimburi regulate de elevi cu Ungaria, în special cu Gimnaziul Piarist din Seghedin, precum şi cu şcoli din Bucureşti şi Odorheiu Secuiesc. Prin intermediul St. Gerhards-Werk e.V. Stuttgart, elevii de la şcoala noastră sunt invitaţi în fiecare an la un seminar cultural în Germania, unde află mai multe despre istoria şvabilor bănăţeni, precum şi despre Germania şi Europa. „Gerhardinum” a participat, de asemenea, la un proiect pilot naţional de testare a programelor autonome în învăţământul secundar superior (liceu). Acesta se bazează pe un ordin al Ministerului Educaţiei, care permite şcolilor să îşi dezvolte propriul curriculum inovator în cadrul standardelor educaţionale naţionale. Scopul acestui proiect pilot este de a aborda mai bine interesele, nevoile şi abilităţile elevilor noştri şi de a crea trasee educaţionale contemporane.
– Se predă limba germană ca limbă străină la şcoala dvs?
– Da. De la clasa pregătitoare până la clasa a VIII-a, germana este prima limbă străină. În liceu, germana devine apoi a doua limbă străină, după engleză.
– Ce proiecte speciale are şcoala dvs? Îmi amintesc de un festival sportiv care a fost foarte activ.
– Da, la acel festival sportiv am strâns fonduri pentru renovarea sălii de sport. Următorul pas este renovarea pardoselii de mozaic din „şcoala mică” şi un nou strat de vopsea. Festivalul sportiv va avea loc din nou în martie. Comitetul nostru de părinţi şi elevi este foarte activ. Acum doi ani, am organizat o seară culturală la Filarmonică. În plus, există tradiţionalul concert de Crăciun la Dom şi un târg de Crăciun. O dată pe lună, organizăm şi o „casă de joacă” pentru copiii de grădiniţă, astfel încât aceştia să poată cunoaşte şcoala noastră prin joc.
– Cât de dificil este să găseşti profesori care să îmbrăţişeze şi dimensiunea spirituală?
– Nu este întotdeauna uşor. Personalul nostru este format din profesori catolici, ortodocşi şi neoprotestanţi. Este important ca aceştia să trăiască conform credinţei lor – să-l iubească pe Dumnezeu, să cunoască Sfintele Scripturi şi să radieze această atitudine. În acelaşi timp, trebuie să fie competenţi profesional. Combinarea ambelor nu este o certitudine. Poţi fi un creştin foarte bun, dar mai puţin potrivit pentru predare – sau invers. În prezent, avem zece profesori tineri, lucru de care suntem foarte bucuroşi.
– Cât de mare este personalul didactic în total?
– La şcoala noastră lucrează 51 de profesori.
– Cum sunt sprijiniţi profesorii? Este disponibilă şi îngrijire pastorală pentru ei?
– Da, aceasta este oferită. Poate nu la fel de regulat ca pentru elevi, dar profesorii au zile de reculegere de două-trei ori în fiecare anul şcolar. Acestea oferă, de asemenea, o oportunitate de Spovadă sau conversaţii personale. În plus, există cursuri de dezvoltare profesională oferite de Asociaţia Profesorilor din Judeţul Timiş, precum şi numeroase programe oferite de Asociaţia Profesorilor de Limbă Maghiară din România.
– Este oare „modern” să-ţi trimiţi copilul la o şcoală catolică în zilele noastre?
– Aş spune că este vorba mai puţin despre modernitate şi mai mult despre normalitate. Cei care tânjesc după stabilitate în viaţă, după valori clare, după relaţii durabile, vor găsi mult sprijin într-o şcoală catolică. Mulţi părinţi astăzi preţuiesc nu doar studiile, ci şi dezvoltarea caracterului copiilor lor. Oamenii vorbesc foarte des despre IQ şi EQ – ambele sunt importante şi ambele sunt luate în serios aici. Un copil ar trebui să îşi poată găsi locul într-o comunitate.
– Deci, cunoaşterea în sine nu este suficientă?
– Exact. Poţi fi un geniu şi totuşi să ai dificultăţi în viaţa de zi cu zi – în relaţii, parteneriate, prietenii sau viaţa profesională. Munca în echipă, empatia şi abilităţile sociale sunt cruciale. Poate cineva este foarte puternic în domeniul său, dar fără capacitatea de a colabora, nu vei ajunge departe. Copiii învaţă aceasta şi aici.
– Ce sprijin primeşti de la Episcopia Romano-Catolică?
– Clădirea şcolii – complexul piarist – aparţine Episcopiei. Episcopia ne sprijină cu renovări majore; în prezent, este planificată renovarea faţadei. De asemenea, ne asigură personal didactic şi religios: două călugăriţe din Congregatio Jesu (Congregaţia lui Isus – istoric numite şi „Domnişoarele Engleze” în Vechiul Regat) lucrează pentru noi, la fel ca şi doi portari. Cei trei preoţi care slujesc în mod regulat la şcoală sunt, de asemenea, trimişi de Episcopie.
– În ce stadiu se află planurile de renovare a faţadei?
– Suntem încă în stadiile incipiente, în faza de documentare. În mod ideal, am folosi finanţare UE, dar în prezent nu există o finanţare adecvată disponibilă. Sperăm la noi oportunităţi.
– Sunteţi preot, profesor şi director de şcoală, toate în acelaşi timp. Ce rol preferaţi?
– E greu de spus. În primul rând, sunt preot – aceasta a fost dintotdeauna chemarea mea. Şi a fi profesor a fost o dorinţă a mea, care mi-a fost îndeplinită. Rolul de director de şcoală a venit mai târziu. Cineva trebuia să îşi asume această responsabilitate, iar eu o fac cu plăcere, chiar dacă volumul de muncă administrativă este considerabil. Multă hârţogărie, multe sarcini organizatorice – nu e întotdeauna uşor. Dar mă simt cel mai liber când predau. Predau Religia în limba română şi maghiară. Rolurile sunt oricum greu de separat: În sala de clasă, sunt şi preot, iar când predic, îmi dau seama adesea că sunt şi profesor. (Publicat în: Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, anul 34/nr. 8241 Bucureşti, miercuri, 18 februarie 2026, pp. 4-5. Traducere şi adaptare: dr. Claudiu Călin.)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 162, Ultimul acces: 2026-10-26 04:01:01

Timp total: 0.04s...

[]:1