Materic digital: Sfintele lunii iunie - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Materic digital: Sfintele lunii iunie

[2026-05-31]
de Raluca-Emanuela Ene

În luna iunie va fi prima sărbătoare oficială a Sfintei Elisabeta de la Pasărea, care se află printre primii cinci sfinţi ortodocşi care au trăit până în secolul 21 şi au fost canonizaţi.
În soborul sfintelor femei din această lună se regăsesc atât tinere fecioare care L-au mărturisit cu mult curaj pe Hristos, cât şi mame, soţii şi surori au devenit modele de răbdare, milostenie şi vieţuire creştină.
Între ele se remarcă şi trei sfinte femei, Sfintele Marta, Maria şi Ioana Mironosiţa, care L-au cunoscut pe Mântuitorul Hristos, i-au ascultat cuvintele şi L-au urmat, fiind martore ale lucrării Sale.
Sf. Mc. Blandina – 2 iunie
Sfânta Blandina se numără printre martirii primelor secole, din timpul împăratului Marcus Aurelius.
Născută pe teritoriul actual al Franţei, a fost o sclavă convertită la creştinism.
În anul 177, în timpul unei persecuţii, a fost arestată împreună cu mai mulţi creştini şi torturată pentru a renunţa la credinţă.
Eusebiu de Cezareea a descris martiriul sfintei în Istoria bisericească şi a citat dintr-o epistolă a Sfântului Irineu de Lyon, în care acesta comentase martiriul Sfintei Blandina şi în care subliniase că aceasta s-a remarcat printr-o extraordinară tărie în faţa prigonitorilor şi a chinurilor.
Punctul culminant al martiriului ei a avut loc în amfiteatrul din Lyon, unde a fost legată, conform scrisorii Sfântului Irineu, de o cruce, amintindu-le celor care priveau de jertfa Mântuitorului.
Fiarele care au fost aduse pentru a o ataca nu s-au apropiat de ea, astfel că a fost executată cu sabia.
Unele surse hagiografice menţionează că Sfânta Blandina a fost, de asemenea, o mamă care şi-a trimis copiii spre martiriu, înainte de a fi martirizată ea însăşi şi o compară cu mama Sfinţilor 7 Mucenici Macabei.
În prezent, în Lyon se păstrează ruinele amfiteatrului unde a avut loc martiriul Sfintei Blandina, iar placa memorială îi menţionează numele.
Sf. Mc. Paula fecioara – 3 iunie
Sfânta Paula s-a născut într-o familie de creştini şi a hotărât din tinereţe să-şi închine toată viaţa lui Hristos, păzindu-şi fecioria şi făcând fapte bune. Rămasă orfană, şi-a folosit moştenirea pentru a-i ajuta pe săraci.
Mergea în temniţe şi îngrijea rănile creştinilor închişi, le aducea mâncare şi haine şi îi încuraja.
Printre cei pe care i-a îngrijit au fost şi Sfântul Luchilian împreună cu patru tineri. După ce aceştia au suferit mucenicia, Sfânta Paula a adunat sfintele lor moaşte.
A atras atenţia conducătorilor păgâni, care au arestat-o şi au supus-o la chinuri pentru a se lepăda de Hristos. Fecioara a rămas neclintită în credinţa sa cu toate că a fost bătută, aruncată în temniţă şi într-un cuptor încins.
După mai multe chinuri din care era salvată în mod minunat de Dumnezeu, a fost decapitată în locul în care a fost martirizat Sfântului Luchilian.
Mucenicia lor a avut loc în timpul domniei împăratului Aurelian (270 – 275).
Sf. Mironosiţe Maria şi Marta – 4 iunie
Sfintele Maria şi Marta erau originare din Betania, un sat situat pe drumul dintre Ierusalim şi Ierihon. Acestea au fost surorile Sfântului Lazăr, pe care Hristos l-a înviat a patra a zi din morţi. Cei trei fraţi au fost prieteni apropiaţi ai Mântuitorului.
Cel mai cunoscut pasaj din Evanghelie în care acestea sunt menţionate este cel de la Luca, în care surorile Îl primesc în casa lor pe Hristos. Maria stă şi ascultă învăţăturile Lui, pe când Marta se străduieşte să Îi slujească (Luca 10:38-42). În timp, imaginile celor două sfinte au devenit simboluri pentru viaţa contemplativă şi cea activă.
Cele două surori sunt menţionate de Evanghelistul Ioan la momentul morţii şi învierii lui Lazăr (Ioan 11:1-46), precum şi la momentul cunoscut drept Ungerea din Betania, când Maria a uns picioarele lui Iisus cu mir şi le-a şters cu părul capului ei (Ioan 12:1-8).
După martiriul Sfântului Ştefan şi izbucnirea prigoanei împotriva Bisericii din Ierusalim, sfinţii Lazăr, Maria şi Marta au suferit exilul.
Sfântul Lazăr a fost hirotonit episcop al cetăţii Kition – Larnaca de azi, în Insula Cipru.
Tradiţia menţionează că înainte de a ajunge în Cipru, cele două surori s-au oprit la Marsilia şi au propovăduit Evanghelia comunităţilor din Aix şi Avignon.
Se spune că Sfânta Marta a învins o fiară după ce a stropit-o cu apă sfinţită, a făcut asupra ei semnul Sfintei Cruci şi a legat-o cu cingătoarea ei.
Cele două surori ar fi petrecut acolo o perioadă, în post şi rugăciune, punând bazele unei mănăstiri care se îngrijea de cei săraci.
Sfintele mai sunt pomenite şi în Duminica a 3-a după Paşti, numită Duminica Femeilor Mironosiţe.
Sf. Elisabeta de la Pasărea – 5 iunie
Sfânta Elisabeta face parte din soborul sfintelor femei românce, fiind canonizată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2025, la doar 11 ani de la trecerea ei la Domnul.
Cuvioasa, cu numele de botez Rodica, s-a născut într-o familie numeroasă, cu 10 copii, din comuna Moldova-Suliţa, judeţul Suceava, în anul 1970.
Înclinaţia ei spre viaţa duhovnicească s-a manifestat încă din copilărie. Când mergea cu vacile la păscut obişnuia să ia cu sine Ceaslovul. De asemenea, tatăl ei, văzându-i comportamentul, spunea: „fata mea vrea să se facă sfântă”.
Una dintre surorile ei, Monahia Nectaria, care în prezent face parte din obştea Mănăstirii Pasărea, a descris-o ca fiind „foar­te blândă şi atentă cu ceilalţi, gata să-i ajute, având o delicateţe aparte faţă de aproapele”.
Pe când se afla pe munte, Sfânta Elisabeta a auzit un glas tainic care a îndemnat-o să meargă la mănăstire. Astfel, la doar 15 ani, în anul 1985, a intrat în obştea Mănăstirii Pasărea, de lângă Bucureşti. În 1988, a fost tunsă în monahism, primind numele Teodora.
A mers cu ascultarea la Aşezământul Românesc de la Ierusalim, unde a trăit o perioadă până când s-a îmbolnăvit de cancer.
A fost vindecată în mod minunat de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, dar a avut şi o vedenie a Iadului şi a Raiului care a cutremurat-o şi a determinat-o să să întoarcă în România, unde a ales vieţuire pustnicească, pentru a se dedica mai mult rugăciunii. A trăit în singurătate în Munţii Giumalău şi Munţii Neamţului, unde a dus un aspru război duhovnicesc cu vrăjmaşul.
Oamenii i-au intuit sfinţenia, cuvioasa fiind încă din timpul vieţii făcătoare de minuni.
În 2007, a primit schima cea mare, luând numele Elisabeta.
Boala cancerului a revenit şi o vreme a rezistat în pustie, fiind ajutată de ucenice. Însă când starea ei s-a agravat, s-a restras la Pasărea, mănăstirea sa de metanie şi a trecut la scurt timp la Domnul, în 5 iunie 2014.
Sfânta Elisabeta se află printre primii cinci sfinţi ortodocşi care au trăit până în secolul 21 şi au fost canonizaţi.
Sf. Mc. Zenaida – 7 iunie
Sfânta Zenaida (dreapta)
Sfânta Muceniţă Zenaida este menţionată în sinaxare, însă nu există foarte multe informaţii despre viaţa ei.
Aceasta s-a născut în anul 284, în Cezareea Palestinei, s-a învrednicit de facerea de minuni şi a primit moarte martirică.
Sursele hagiografice precizează că sfânta era cinstită în mod deosebit la Constantinopol, unde se afla o biserică în cinstea ei.
Sf. Mc. Antonina – 10 iunie
Icoana Sfinţilor Alexandru şi Antonina
Sfânta Antonina a fost o fecioară din Alexandria care a trăit în secolul al IV-lea, în timpul prigoanelor împotriva creştinilor.
A fost adusă înaintea guvernatorului Festus, care a torturat-o pentru credinţa ei în Hristos şi a aruncat-o în închisoare.
Văzând că fecioara nu se leapădă de credinţa ei, a fost dusă într-o casă de desfrânare. Însă un înger îi poruncise unui soldat pe nume Alexandru să o ajute. Acesta a găsit-o, i-a dat hainele sale militare şi astfel a ajutat-o să iasă neobservată.
Soldatul Alexandru a fost adus înaintea guvernatorului şi, la rândul său, şi-a mărturisit credinţa în Hristos. Auzind despre aceasta, Sfânta Antonina a mers de bună voie la Festus, iar cei doi tineri au suferit numeroase chinuri, înainte de a fi aruncaţi într-o groapă cu foc şi arşi de vii.
După martiriul celor doi, guvernatorul a fost chinuit de un duh necurat timp de şapte zile, iar după aceea a murit.
Sfinţii Alexandru şi Antonina sunt pomeniţi de Biserică împreună, în data de 10 iunie.
Sf. Olivia din Palermo – 10 iunie
Sfânta Olivia a fost fiica unei familii nobile din Sicilia, născută în jurul anului 448.
La vârsta de 13 ani era deja cunoscută pentru frumuseţea sa, dar şi-a anunţat familia că nu doreşte să se căsătorească, ci vrea să-şi închine viaţa lui Hristos şi să-şi dea averea săracilor.
În acea perioadă, Regele Genseric din tribul Vandalilor a cucerit Sicilia, a ocupat Palermo şi mulţi creştini au suferit martiriul.
Sfânta Olivia a fost răpită şi dusă în Tunis, Africa de Nord. Şi-a înfruntat cu mult curaj prigonitorii, i-a întărit în credinţă pe cei închişi cu ea şi a făcut multe minuni prin care i-a convertit pe păgâni.
Guvernatorul oraşului a trimis-o în pustie, sperând că va fi mâncată de fiarele sălbatice. Vânătorii au găsit-o nevătămată şi au încercat să o necinstească, însă tânăra a reuşit să le schimbe inimile şi să-i convertească.
Adusă înapoi în oraş, a îndurat chinuri cumplite, iar în final a fost decapitată în ziua de 10 iunie 463.
Sf. Mc. Achilina – 13 iunie
Sfânta Achilina s-a născut în oraşul fenician Byblos, într-o familie creştină, cu o bună reputaţie.
La vârsta de zece ani era plină de Duhul Sfânt şi le vorbea deja cu mult zel prietenelor sale despre Hristos.
A fost denunţată guvernatorului Volusian, care a ordonat să-i fie trecut un fier înroşit prin urechi şi cap. Până la ultima suflare, copila nu a încetat să-L mărturisească pe Hristos.
După ce a căzut ca moartă, Volusian a poruncit ca trupul să-i fie aruncat în afara oraşului pentru a fi mâncat de câini.
Însă noaptea, un Înger al Domnului a înviat-o şi a făcut-o sănătoasă. Sfânta a dat mulţumire lui Dumnezeu, dar s-a rugat să nu fie lipsită de cununa martiriului.
S-a întors în cetate şi mers la patul guvernatorului care s-a înfricoşat văzându-o pe copila pe care o credea moartă. A doua zi a poruncit ca sfintei să i se tăie capul.
Sfânta Achilina a suferit martiriul la vârsta de 12 ani, în anul 293.
Sf. Alexandra, întemeietoarea Mănăstirii Diveevo – 13 iunie
Sfânta Alexandra s-a născut la începutul secolului al XVIII-lea în Rusia. A fost căsătorită şi era o proprietară înstărită de pământuri, însă a rămas văduvă şi a decis să intre într-o mănăstire din Kiev, unde a dus o viaţă de asceză.
Maica Domnului i-a apărut într-o vedenie şi i-a spus că a fost aleasă să întemeieze o mănăstire nouă. După mai multe pelerinaje, sub îndrumarea Maicii Domnului, a găsit locul potrivit: satul Diveevo din provincia Nijni-Novgorod.
În apropiere se afla mănăstirea Sarov, cu părinţi îmbunătăţiţi sub a căror îndrumare a închegat obştea de maici.
Şi-a donat toată averea pentru mănăstire şi ajutorarea săracilor, văduvelor şi orfanilor. Cu toate că era stareţă, îndeplinea orice muncă, spăla haine, curăţa staulul vitelor. În acelaşi timp, viaţa ei duhovnicească se îmbogăţea şi era căutată pentru sfat de oameni din toate clasele sociale.
A trecut la Domnul în 1739, după ce, cu două săptămâni înainte, primise marea schimă.
La scurt timp după moartea ei, au apărut primele minuni şi vindecări făcute după rugăciuni la sfintele sale moaşte, din care izvora mir.
Sfântul Serafim de Sarov vorbea despre sfinţenia Maicii Alexandra încă din timpul vieţii ei, iar după moartea ei, cuviosul spunea: „Până în ziua de astăzi îi sărut urmele picioarelor ei”.
Un fragment din moaştele Sfintei Alexandra se păstrează şi în biserica mare a Mănăstirii Frumoasa din Iaşi.
Sf. Mc. Alina – 18 iunie
Sfânta Alina s-a născut în Dilbeek, în apropiere de Bruxelles, Belgia, în secolul al VII-lea.
S-a convertit la creştinism în ascuns, fără ştirea părinţilor ei, care erau păgâni. Într-o noapte, pe când mergea în secret la Sfânta Liturghie, gărzile tatălui ei au urmărit-o şi au văzut-o intrând într-o capelă din Vorst.
Tatăl ei a crezut că fiica lui căzuse pradă presupuselor vrăji ale creştinilor şi a ordonat să fie arestată.
Tânăra a opus rezistenţă, iar în timpul luptei, braţul ei a fost retezat, sfânta murind pe loc. Braţul a fost luat de un înger şi aşezat în faţa altarului din capela în care obişnuia să se roage.
După ce au fost martorii acestor minuni, părinţii ei s-au convertit la creştinism.
În icoane, ea este înfăţişată cu un braţ retezat, vindecând un orb sau primind ajutor de la un înger. Este cunoscută şi sub numele de Alena, iar mulţi credincioşi îi cer rugăciunile pentru durerile de dinţi şi afecţiunile ochilor.
Sf. Anastasia din Serbia, mama Sf. Sava – 22 iunie
Sfânta Anastasia, pe numele de botez Ana, s-a născut într-o familie nobilă, în anul 1125, şi a fost soţia lui Ştefan Nemanja, voievod al Serbiei.
Au avut împreună trei fii, printre care şi viitorul sfânt Sava al Serbiei, şi două fiice.
Atât Sfânta Anastasia, cât şi soţul său au ales să intre în mănăstire şi au fost tunşi amândoi în monahism în data de 25 martie 1196. Sfânta a primit numele monahal în cinstea Sfintei Anastasia din Sirmium.
Soţul ei este de asemenea canonizat, fiind cunoscut drept Sfântul Simeon, Izvorâtorul de mir, ctitor al Mănăstirii Hilandar din Sfântul Munte Athos.
Sfinţii Anastasia şi Simeon au fost ctitori de biserici şi mănăstiri, ridicând lăcaşuri de cult în Serbia şi au ajutat comunităţile din Ierusalim, Tesalonic sau Bari.
Monahia Anastasia a dus o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu în mănăstirea Kurshumlija, una dintre cele mai importante ctitorii ale soţului ei, şi a trecut la Domnul în anul 1200.
Sfintele sale moaşte se află spre închinare la Mănăstirea Studenica, o altă ctitorie a Sfântului Simeon.
Sf. Mc. Agripina – 23 iunie
Sfânta Agripina era originară din Roma şi a decis să îşi închine viaţa lui Hristos, trăind în curăţie şi nedorind să se căsătorească.
A vieţuit în secolul al III-lea, în vremea împăratului Valerian şi a mers cu îndrăzneală înaintea conducătorilor păgâni pentru a-şi mărturisi credinţa.
După îndelungi chinuri, şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. Trupul său a fost luat de trei femei creştine: Vasa, Paula şi Agatonica, care l-au dus în Sicilia, unde l-au îngropat.
În cinstea ei a fost ridicată o biserică. La mormântul său, cei bolnavi se vindecau, iar cu rugăciunile Sfintei Agripina a fost respins un atac al agarenilor.
Sf. M. Mc Fevronia – 25 iunie
Sfânta Fevronia a suferit martiriul în timpul domniei împăratului Diocleţian (284–305).
Sfânta a fost crescută la o mănăstire condusă de mătuşa sa, maica Vrienia, din apropierea oraşului Nisibe.
La auzul veştii că soldaţii împăratului se apropiau de mănăstirea lor, maicile au început să fugă şi să ascundă . După unele surse, la mănăstire au rămas stareţa, Sfânta Fevronia, care era bolnavă la vremea aceea, şi maica Tomaida, iar după alte surse mai multe monahii.
Sfânta Fevronia a fost dusă în faţa guvernatorului Selin, care dorea să o căsătorească cu nepotul său, Lisimah.
Sfânta Fevronia nu s-a clintit în credinţa ei şi a îndurat chinuri groaznice, care îi făceau pe cei care priveau să se îndepărteze de acea vedere şi să îi blesteme pe Diocleţian şi soldaţii lui.
În cele din urmă a primit moarte martirică, iar trupul ei a fost dus, din porunca lui Lisimah, la mănăstire. Mai târziu, Selin a fost găsit mort, iar Lisimah a primit botezul şi a intrat într-o mănăstire.
După şase ani de la martiriul său, episcopul oraşului i-a ridicat o biserică, dar moaştele sfintei nu au putut fi mutate din mănăstirea de metanie în biserica cea nouă. Sfânta a îngăduit să fie luat doar un dinte. Acest mic fragment din trupul sfintei a făcut mari minuni: orbii au văzut, şchiopii au fost tămăduiţi, paraliticii au mers.
În fiecare an, martiriul său era comemorat printr-o sărbătoare solemnă, iar Sfânta Fevronia se arăta mereu stând la locul său din biserică.
Viaţa sfintei Fevronia a fost consemnată de o martoră directă a martiriului ei pe nume Tomaida.
În anul 363, moaştele sfintei muceniţe au fost mutate la Constantinopol. Capul Sfintei Fevronia se găseşte în Mănăstirea Sfântul Pavel din Athos.
Sf. Fevronia din Murom – 25 iunie
Icoana Sfinţilor Petru şi Fevronia din Murom
Sfânta Fevronia era o fecioară evlavioasă, fiica unui apicultor din provincia Ryazan a Rusiei. Aceasta era foarte înţeleaptă şi cunoştea foarte bine proprietăţile plantelor, pe care le folosea pentru a vindeca diverse boli.
Când cneazul Petru al Muromului s-a îmbolnăvit, Fevronia a fost chemată pentru a-l vindeca. Tânărul cneaz şi-a recăpătat sănătatea, iar în acest răstimp s-au îndrăgostit.
Cu toate că tânăra nu era din rândurile nobilimii şi boierii se opuneau, cneazul s-a căsătorit cu ea.
Cuplul a fost alungat şi a pornit la drum într-o barcă. Cneazul era foarte mâhnit, dar era îmbărbătat de înţeleapta lui soţie.
Curând, asupra cetăţii Muromului s-au abătut multe nenorociri, iar poporul şi-a dat seama că acest lucru se întâmpla din cauza alungării cneazului şi soţiei lui.
Le-au cerut să se întoarcă în Murom, iar cei doi au revenit şi s-au dedicat faptelor de milostenie, ajungând să fie foarte îndrăgiţi de popor.
Sfinţii Petru şi Fevronia s-au rugat să treacă la Domnul în aceeaşi zi şi au cerut să fie înmormântaţi în acelaşi sicriu.
Rugăciunea lor a fost împlinită şi au trecut la Domnul în aceeaşi zi, în 25 iunie 1228.
Au fost canonizaţi în anul 1552 şi sunt consideraţi ocrotitorii familiei şi ajutători în găsirea unui soţ sau a unei soţii.
Sf. Mironosiţă Ioana – 27 iunie
Sfânta Ioana a fost soţia lui Huza, iconom la curtea regelui Irod Antipa. Aceasta se află, alături de Susana şi Maria Magdalena, printre femeile pe care Hristos le vindecase de „duhuri rele şi de boli” (Luca 8:2). De asemenea, aceste femei L-au însoţit pe Mântuitorul şi pe Apostoli, slujindu-i din avutul lor (Luca 8:3).
Sfânta Ioana se numără printre femeile mironosiţe cărora îngerul le-a vestit Învierea Domnului.
Tradiţia menţionează că sfânta se afla în grupul celor 120 de persoane care l-au ales pe Matia apostol în locul lui Iuda Iscarioteanul şi, cel mai probabil, a fost şi unul din martorii Pogorârii Duhului Sfânt.
Tot potrivit tradiţiei, Sfânta Ioana a fost cea care a recuperat capul Sfântului Ioan Botezătorul, după ce acesta a fost decapitat la ordinul lui Irod.
Sfânta Mironosiţă a îngropat capul cu cinste pe Muntele Măslinilor, unde a fost găsit mai târziu, în vremea lui Constantin cel Mare.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 42, Ultimul acces: 2026-06-18 23:47:27