Papa Leon al XIV-lea: Ce înseamnă prezenţa lui Isus în viaţa mea?

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Leon al XIV-lea: Ce înseamnă prezenţa lui Isus în viaţa mea?

[2026-08-23]

foto: Vatican Media
Adaptând întrebarea din Evanghelia de astăzi din ritul latin, Papa Leon a formulat-o astfel: cine este Isus pentru mine şi ce înseamnă prezenţa Lui în viaţa mea? Şi a afirmat că întrebarea „se conturează mai ales în rugăciune şi atunci când medităm asupra Evangheliei”, dar şi „când ne confruntăm cu rănile şi nevoile fraţilor şi surorilor noastre”. Aceste afirmaţii au fost făcute cu ocazia întâlnirii cu credincioşii şi pelerinii, în Piaţa San Pietro, pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”. Iată alocuţiunea papală.

Dragi fraţi şi surori, o duminică frumoasă!
Evanghelia din această duminică (Matei 16,13-20) ne pune în faţa unei întrebări care se adresează fiecăruia dintre noi în călătoria noastră de credinţă: Cine este, de fapt, Isus pentru mine? Pasajul evanghelic ne ajută să înţelegem cât de decisivă este această întrebare pentru experienţa de discipolat. Într-adevăr, deşi cei doisprezece apostoli împărtăşiseră deja atât de mult din viaţa şi din slujirea Învăţătorului lor, Isus nu a considerat de la sine înţeles că ei îl cunoşteau cu adevărat sau că înţeleseseră taina Împărăţiei lui Dumnezeu. Astfel, după ce i-a întrebat ce spuneau oamenii despre El, s-a adresat direct lor: „Dar voi cine spuneţi că sunt Eu?” (Matei 16,15).
Fraţi şi surori, aceasta este o întrebare fundamentală pentru discipolii din toate timpurile şi pentru fiecare dintre noi. Credinţa nu este ceva ce ni se dă odată pentru totdeauna. Dimpotrivă, trebuie să redescoperim continuu chipul lui Cristos şi Evanghelia Sa, să pătrundem mai adânc în mesajul Său şi să ne reînnoim alegerile pe care le facem în viaţa noastră, astfel încât acestea să fie în concordanţă cu ceea ce mărturisim. Astfel, putem învinge ispita de a crede că ştim deja totul şi de a reduce credinţa la un simplu obicei.
Întrebarea care ni se adresează în fiecare zi — cine este Isus pentru mine şi ce înseamnă prezenţa Lui în viaţa mea? — se conturează mai ales în rugăciune şi atunci când medităm asupra Evangheliei. Totuşi, ea apare şi atunci când ne confruntăm cu rănile şi nevoile fraţilor şi surorilor noastre, precum şi în acele relaţii şi situaţii care ne pun la încercare conştiinţa în mod deosebit. Pe scurt, în viaţa noastră de zi cu zi putem descoperi dacă Domnul Isus este pentru noi doar o mare figură a istoriei, care a spus şi a făcut lucruri importante, sau Cristosul lui Dumnezeu, Cel trimis să ne conducă în iubirea Tatălui şi să ne transforme vieţile şi lumea în care trăim.
Dragi fraţi şi surori, să nu căutăm să ne retragem în propriile noastre convingeri şi certitudini religioase, ci să rămânem deschişi către o relaţie autentică cu Cristos. Uneori, când vine vorba de credinţa creştină, ne putem mulţumi cu ceea ce am „auzit” pur şi simplu, cu presupuneri comune sau cu ceea ce ne-a fost transmis, poate chiar cu cele mai bune intenţii. Totuşi, Isus ne cheamă să dăm un răspuns personal, să-l cunoaştem mai îndeaproape şi să ne lăsăm modelaţi de prietenia cu El printr-o întâlnire mereu nouă. Acest lucru poate însemna, de asemenea, să urmăm căi necunoscute şi să facem alegeri diferite de cele pe care ni le-am imaginat.
Acest lucru este valabil atât pentru călătoria noastră personală, cât şi pentru călătoria Bisericii, precum şi pentru alegerile noastre pastorale, când uneori am putea crede că este suficient să continuăm pur şi simplu să facem lucrurile aşa cum le-am făcut întotdeauna. În schimb, este important să ne întrebăm adesea: Cine este Domnul pentru mine? Îl cunosc cu adevărat? Ce îmi cere Evanghelia Lui astăzi? Ce paşi şi ce alegeri sunt chemat să fac? Să o invocăm pe Preasfânta Fecioară Maria, care a căutat voia lui Dumnezeu în inima sa prin Fiul ei, pentru ca ea să ne călăuzească mereu pe calea credinţei.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Dragi fraţi şi surori,
În rugăciunile mele, îmi amintesc adesea de Republica Democratică Congo, mai ales în contextul răspândirii epidemiei de Ebola, care, din păcate, face numeroase victime. Încurajez comunitatea internaţională să adopte o abordare care să implice şi comunităţile locale în eforturile de prevenire, astfel încât să poată fi salvate cât mai multe vieţi omeneşti. Sunt, de asemenea, alături de poporul din Republica Centrafricană, care plânge victimele prăbuşirii unei mine din Zamboye. Fie ca Domnul să-i primească pe cei care şi-au pierdut viaţa şi să susţină eforturile menite să asigure siguranţa şi respectarea legii în exploatările miniere.
Mâine se împlinesc zece ani de la cutremurul care a lovit Italia centrală, afectând regiunile Lazio, Umbria şi Marche. Mă rog pentru cei decedaţi şi pentru familiile lor, precum şi pentru toate comunităţile afectate. Fie ca credinţa şi solidaritatea să susţină în continuare lucrările de reconstrucţie. Vă salut pe toţi cu afecţiune, romani şi pelerini din diverse ţări. În mod special, adresez un călduros bun venit Corului Primatial al Catedralei din Gniezno, din Polonia; seminariştilor şi cadrelor didactice ale Colegiului Pontifical Nord-American; precum şi tinerilor din Bormio şi Valfurva. Vă doresc tuturor o duminică fericită!

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 99, Ultimul acces: 2026-10-25 23:50:16

Timp total: 0.04s...

[]:1