Patriarhul Daniel la proclamarea locală a Sf. Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec: Au luminat sufletele oamenilor - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul Daniel la proclamarea locală a Sf. Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec: Au luminat sufletele oamenilor

[2026-08-16]
de Alexandru Boboc

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis duminică un mesaj la proclamarea locală a canonizării Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec, în care a subliniat: „Prin vieţile lor duhovniceşti, au luminat sufletele monahiilor şi ale credincioşilor mireni, arătându-le calea mântuirii în Hristos”.
Patriarhul României a arătat că aceste trei sfinte se întâlnesc într-o singură temelie duhovnicească, „aceea a rugăciunii neîncetate purtate în taina inimii, a milosteniei săvârşită cu smerenie şi discreţie, şi a hărniciei şi iubirii milostive revărsate asupra celor aflaţi în nevoi”.
„Astăzi, la momentul binecuvântat al proclamării locale a canonizării Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec, dorim să exprimăm aprecierea şi preţuirea noastră faţă de ierarhii, clericii şi credincioşii care, cu multă dragoste, au venit să le cinstească pe aceste mari nevoitoare isihaste, lumini şi icoane duhovniceşti ale Mănăstirii Văratec”, a transmis Preafericirea Sa.
Proclamarea locală avut loc la Mănăstirea Văratec din judeţul Neamţ, iar mesajul Părintelui Patriarh Daniel a fost prezentat de Mitropolitul Teofan al Moldovei şi Bucovinei.
Mesajul integral:
Sfintele Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec – modele de rugăciune isihastă, hărnicie şi milostenie
La Mănăstirea Văratec, într-un loc binecuvântat de Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ ca sălaş de rugăciune pentru sufletele însetate de Dumnezeu, s-a plămădit de-a lungul veacurilor o obşte monahală care a dat Bisericii trei chipuri de aleasă trăire duhovnicească: Sfânta Cuvioasă Nazaria, cea dintâi stareţă a Văratecului, Sfânta Cuvioasă Olimpiada, ctitora Mănăstirii Văratec şi Sfânta Cuvioasă Elisabeta Brâncoveanu, domniţă care şi-a dedicat ultimii ani ai vieţii rugăciunii şi nevoinţelor duhovniceşti. Deosebite prin obârşie, aceste trei sfinte se întâlnesc totuşi într-o singură temelie duhovnicească, aceea a rugăciunii neîncetate purtate în taina inimii, a milosteniei săvârşită cu smerenie şi discreţie, şi a hărniciei şi iubirii milostive revărsate asupra celor aflaţi în nevoi.
1. Rugătoare isihaste
Rugăciunea neîncetată le-a fost hrana duhovnicească Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta. Ele s-au desăvârşit în nevoinţele monahale, ajungând la măsura curăţiei inimii şi la vederea luminii dumnezeieşti, după cum învaţă Domnul Iisus Hristos prin cuvintele: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8).
Sfânta Cuvioasă Nazaria s-a nevoit după rânduiala isihastă, urmând învăţăturile Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului despre rugăciunea neîncetată. Avea o preocupare constantă pentru viaţa duhovnicească, citea şi copia scrierile marilor isihaşti, se ruga adesea cu psalmi, ştia pe de rost multe pasaje din Sfânta Scriptură şi, prin puterea rugăciunilor sale, aducea alinare şi vindecare celor bolnavi.
Prin viaţa sa desăvârşită, Sfânta Cuvioasă Nazaria a ajuns mare povăţuitoare şi îndrumătoare a monahiilor, ducând mai departe învăţăturile primite de la duhovnicii isihaşti pe care i-a avut, Sfinţii Cuvioşi Vasile de la Poiana Mărului, Paisie de la Neamţ şi Iosif de la Văratec.
Sfânta Cuvioasă Olimpiada, la rândul ei, a purtat aceeaşi sete după rugăciune, chiar dacă viaţa ei a fost mai mult decât a celorlalte două cuprinsă şi de grijile administrative ale unei obşti tot mai numeroase. Ea nu lipsea niciodată de la slujbele bisericii, fiind cea dintâi la ascultare şi cea dintâi la biserică, îşi împlinea cu stricteţe canonul de la chilie, îndeletnicindu-se în timpul nopţii cu citirea Sfintei Scripturi şi cu copierea tetelor patristice.
Sub povăţuirea Sfinţilor Cuvioşi Paisie de la Neamţ şi Iosif de la Văratec, ea practica „Rugăciunea lui Iisus”, pe care o rostea neîncetat, chiar şi în timpul treburilor gospodăreşti. Această rugăciune lăuntrică a întărit-o în faţa greutăţilor.
Sfânta Cuvioasă Elisabeta Brâncoveanu, deşi a intrat în mănăstire la bătrâneţe, după o lungă perioadă petrecută în lume, nu a fost mai prejos în râvna ei pentru rugăciune. Retrasă la Văratec, ea şi-a împlinit cu multă stricteţe rânduiala de rugăciune de la chilie, mergând la biserică ori de câte ori sănătatea îi permitea, iar atunci când neputinţele bătrâneţii o împiedicau să participe la slujbele de la biserică, îşi împlinea canonul în chilia sa. Evlavia ei se vădeşte şi din legăturile pe care le-a purtat cu mănăstirile athonite, cărora le trimitea daruri, cerându-le monahilor aghioriţi să o pomenească în rugăciune.
2. Milostenia săvârşită cu smerenie şi discreţie
O altă virtute care se remarcă în viaţa acestor trei Cuvioase Maici a fost milostenia făcută cu smerenie, caracterizată prin ascunderea propriilor fapte bune şi tăcerea. Sfânta Cuvioasă Nazaria a cunoscut întâi, prin rânduiala lui Dumnezeu, durerea pierderii soţului şi a celor doi copii ai săi, ulterior, desăvârşindu-se în viaţa călugărească, a primit stăreţia ca pe o ascultare, tăindu-şi voia, arătându-şi astfel iubirea milostivă pentru celelalte maici din obştile Mănăstirilor Durău iar, mai apoi, Văratec.
Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ a încurajat-o, îndemnând-o să înţeleagă că lucrarea de a fi stareţă, oricât de aspră ar părea, este mai preţioasă înaintea lui Dumnezeu decât liniştea pe care o pierduse, deoarece era o lucrare a iubirii smerite faţă de celelalte maici din obşte.
Aceeaşi lepădare de sine şi disponibilitate spre milostenie se află şi în viaţa Sfintei Cuvioase Olimpiada. Deşi ea a fost ctitora Mănăstirii Văratec, care căutase locul, cheltuise din averea proprie pentru zidirea bisericii de lemn şi purtase de grijă întregii aşezări, totuşi ea a refuzat de mai multe ori cinstea de a fi stareţă, socotindu-se nevrednică de o asemenea slujire.
Abia după stăruinţe repetate, ea a primit stăreţia tot ca pe o ascultare şi ca pe o tăiere a voii proprii. Numele de Olimpiada, pe care l-a ales pentru ea la călugărie Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ, arată deplin vrednicia şi înălţimea duhovnicească la care ea s-a ridicat, cultivând virtuţile smereniei şi ajutorării celor din jur.
Sfânta Cuvioasă Elisabeta Brâncoveanu a rămas până astăzi cunoscută de către cei mai mulţi pentru faptele ei de filantropie creştină. Încă din timpul căsniciei, alături de soţul ei, Marele Ban Grigore Brâncoveanu, iar mai apoi singură, după ce a rămas văduvă, a purtat grijă neîncetată de biserici şi mănăstiri, dăruind moşii, odoare de preţ şi sume însemnate de bani către lăcaşuri sfinte din Moldova, din Ţara Românească, din Sfântul Munte Athos şi din Patriarhia Ierusalimului.
Însă, cea mai de seamă dintre faptele ei de milostenie rămâne întemeierea spitalului din Bucureşti pentru cei săraci, gândit să primească bolnavi fără deosebire de neam, de credinţă sau de stare materială, aşezământ pe care l-a înzestrat cu atâta grijă şi chibzuinţă, încât acesta şi-a păstrat faima şi după trecerea ei la Domnul, timp de mai bine de un secol.
3. Hărnicia şi iubirea milostivă erau roade ale trăirii lor duhovniceşti
Virtuţile celor trei Sfinte Cuvioase au fost încununate de iubirea lor milostivă faţă de semeni. Sfânta Cuvioasă Nazaria şi-a purtat dragostea faţă de obşte ca o mamă adevărată, fără să facă vreo deosebire între maici. La chilia ei veneau adesea monahiile să îi spună problemele pe care le aveau, iar ea le alina suferinţele, le întărea şi le îndrepta cu blândeţe, spunând întotdeauna adevărul, oricât de greu ar fi fost de primit.
Grija ei pentru a ajuta pe semeni nu s-a oprit la viaţa sufletească, ci a cuprins şi nevoile materiale. Ea a stăruit pe lângă domnitorii vremii pentru scutiri de dări şi pentru sprijin material, astfel încât obştea monahală tot mai numeroasă să nu ducă lipsă de hrană şi de îmbrăcăminte, iar atunci când se ivea vreo suferinţă trupească printre maici, pleca genunchi la rugăciune, aducând alinare maicilor bolnave şi chiar vindecare.
Sfânta Cuvioasă Olimpiada şi-a arătat, la rândul ei, prin hărnicie şi dărnicie iubirea faţă de maicile din obşte. Toată jertfa şi efortul ei deosebit de a construi biserica şi chiliile mănăstirii au rămas în memoria maicilor de la Mănăstirea Văratec, fiind pomenită cu recunoştinţă şi astăzi.
Mai târziu, ca stareţă, a purtat aceeaşi grijă faţă de ucenicele pe care le-a crescut şi le-a format duhovniceşte, învăţându-le cuvintele Sfintei Scripturi şi îndemnându-le să copieze, pentru folosul lor şi al întregii obşti, scrierile Sfinţilor Părinţi. Nu s-a mulţumit doar cu partea cea văzută a administrării mănăstirii, oricât de însemnată a fost aceasta pentru înflorirea Văratecului, ci a păstrat mereu vie grija pentru sufletele maicilor din obşte, pentru mântuirea lor.
Cu totul aparte, dar nu mai puţin însemnată, este lucrarea filantropică făcută de Sfânta Cuvioasă Elisabeta Brâncoveanu. Fiică de mare logofăt, soţie a ultimului urmaş bărbătesc din neamul Brâncovenilor, Sfânta Elisabeta Brâncoveanu stăpânise averi întinse, oferise danii multor mânăstiri, organizase şi condusese aşezăminte social-filantropice de mare însemnătate, pentru care s-a ostenit cu toată dăruirea.
Ajunsă la Mănăstirea Văratec, mărturisea într-una din scrisorile trimise duhovnicului ei, că se simte slabă şi împovărată de ani, neputând să facă nicio faptă bună, ci doar adunând păcate peste păcate. O asemenea mărturisire, venită din partea unei maici care ctitorise un mare spital şi înzestrase mănăstiri şi biserici, arată o stare lăuntrică de smerenie profundă. Contemporanii spuneau despre ea că săvârşea faptele milosteniei în taină, fără ca stânga să ştie ce face dreapta, purtându-se ca o maică blândă şi iubitoare, nicidecum ca o prinţesă.
Canonizarea Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec, alături de celelalte 13 sfinte femei românce, arată lucrarea binecuvântată a lui Dumnezeu în mijlocul poporului român, din care s-au ridicat aceste sfinte femei. Prin vieţile lor duhovniceşti, ele au luminat sufletele monahiilor şi ale credincioşilor mireni, arătându-le calea mântuirii în Hristos.
Astăzi, la momentul binecuvântat al proclamării locale a canonizării Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec, dorim să exprimăm aprecierea şi preţuirea noastră faţă de ierarhii, clericii şi credincioşii care, cu multă dragoste, au venit să le cinstească pe aceste mari nevoitoare isihaste, lumini şi icoane duhovniceşti ale Mănăstirii Văratec.
Ne rugăm Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec ca, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi sfinţii, să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi să ne dăruiască tuturor pace şi bucurie, sănătate şi mântuire.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 82, Ultimul acces: 2026-10-27 12:47:21