Jubileul de 25 de ani de preoţie al pr. Anton Diacu - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Jubileul de 25 de ani de preoţie al pr. Anton Diacu

[2026-09-20]
foto: Ercis.ro / Andreea Benchea
„Domnul ne cheamă la sărbătoare…” Au fost primele cuvinte cântate în această zi deosebită şi, poate, nimic nu ar fi putut descrie mai frumos ceea ce avea să trăiască, duminică, 20 septembrie 2026, comunitatea parohială „Sfântul Marcu” din Cleja. O zi de toamnă, o biserică plină de credincioşi şi, mai presus de toate, o reîntâlnire care a purtat în ea emoţia anilor care au trecut şi bucuria unei familii care îşi primeşte din nou unul dintre membrii săi. În această zi, comunitatea din Cleja l-a primit din nou în mijlocul ei pe pr. Anton Diacu, fostul paroh al comunităţii între anii 2007 şi 2020, pentru a celebra împreună un moment cu totul special: 25 de ani de preoţie. Pentru părintele Anton, Cleja nu este doar un loc în care a slujit. Este un loc în care a trăit, a întâlnit oameni, a împărtăşit bucurii şi încercări, a botezat, a cununat, a mângâiat, a ascultat, a celebrat şi s-a rugat împreună cu oamenii care i-au fost încredinţaţi. Cleja i-a fost casă, iar în această duminică, casa şi-a deschis din nou larg porţile pentru el.

Credincioşii au păşit în biserică cu emoţie, pregătiţi să transforme această zi într-o adevărată sărbătoare a recunoştinţei. Sfânta Liturghie a început solemn prin cântarea „Domnul ne cheamă la sărbătoare”, interpretată cu multă sensibilitate de corul comunităţii. Glasurile care s-au înălţat spre altar au devenit, parcă, rugăciunea unei întregi comunităţi care îi mulţumea lui Dumnezeu pentru darul preoţiei şi pentru cei 25 de ani de slujire ai părintelui Anton. Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. Anton Diacu, avându-l alături la altar pe actualul paroh, pr. Felix-Marius Roca, şi pe preoţii Marin Matieş, Cristian Diacu OFMConv şi Sebastian Diacu OFMConv. A fost o imagine care a vorbit de la sine despre frumuseţea comuniunii: preoţi adunaţi în jurul aceluiaşi altar, fraţi, prieteni şi slujitori ai lui Dumnezeu, uniţi în aceeaşi credinţă şi în aceeaşi bucurie.
Cuvântul de învăţătură a fost rostit de pr. Marin Matieş, care a vorbit cu multă frumuseţe şi profunzime despre darul preoţiei şi despre responsabilitatea pe care fiecare credincios o are de a preţui acest dar şi de a se ruga pentru păstorii Bisericii. Pr. Marin a evocat drumul pr. Anton, de la anii de formare din seminar, la slujirea ca diacon şi apoi la cei 25 de ani de preoţie, ani în care Dumnezeu l-a chemat să slujească în diferite comunităţi. Fiecare comunitate a lăsat ceva în sufletul său, iar el a lăsat, la rândul său, câte o parte din inima sa în fiecare loc în care a fost trimis. Pentru că, în cele din urmă, aceasta este preoţia: o viaţă dăruită, o viaţă care nu mai este trăită doar pentru sine, ci pentru Dumnezeu şi pentru oamenii pe care el îi încredinţează unui preot. Sfânta Liturghie a continuat cu oferirea darurilor, pâinea şi vinul aduse la altar, care, prin lucrarea Duhului Sfânt, au devenit Trupul şi Sângele Domnului. Fiecare moment al celebrării a fost trăit cu recunoştinţă pentru cei 25 de ani în care pr. Anton a răspuns chemării lui Dumnezeu şi a încercat să fie, zi de zi, un păstor aproape de oamenii care i-au fost încredinţaţi.
Unul dintre cele mai emoţionante momente ale zilei a fost discursul pregătit de o tânără din comunitate, care a reuşit să surprindă, prin cuvinte simple, dar profunde, frumuseţea şi misterul vocaţiei sacerdotale: „Şi acesta este, poate, unul dintre cele mai frumoase mistere ale preoţiei: Dumnezeu alege un om şi îi încredinţează ceva ce îl depăşeşte. Îi pune în mâini pâinea şi vinul care devin Trupul şi Sângele lui Cristos, îi pune pe buze cuvinte care pot ridica un suflet şi îi încredinţează oameni care au nevoie să fie călăuziţi, iertaţi, mângâiaţi şi întăriţi.” Cuvintele au continuat prin evocarea imaginii lui Isus, Păstorul cel Bun: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale.” Poate că nu există o imagine mai frumoasă pentru un preot decât aceea de păstor: un om care ştie să meargă înainte, dar şi să se întoarcă atunci când cineva rămâne în urmă; un om care ascultă atunci când nu mai există alte cuvinte; un om care deschide uşa atunci când cineva caută un loc unde să se întoarcă; un om care se roagă chiar şi atunci când rugăciunea lui nu este văzută de nimeni; un om care mângâie, iartă, binecuvântează şi însoţeşte. „A fi păstor înseamnă să-ţi dăruieşti viaţa pentru ceilalţi. Nu doar prin lucruri mari, ci prin toate acele gesturi pe care poate nimeni nu le vede: o rugăciune spusă în tăcere, o uşă deschisă, un om ascultat, un suflet primit fără judecată, o binecuvântare oferită la timp.” Au fost cuvinte care au adus emoţie în inimile celor prezenţi şi care, cu siguranţă, vor rămâne pentru mult timp în amintirea acestei zile.
Apropiindu-ne de finalul Sfintei Liturghii de mulţumire, înainte de binecuvântarea finală, pr. paroh Felix-Marius Roca i-a adresat pr. Anton un cuvânt de felicitare şi de recunoştinţă. I-a mulţumit pentru cei 25 de ani de preoţie şi, în mod deosebit, pentru faptul că a dorit să revină în mijlocul comunităţii din Cleja, comunitatea pe care a păstorit-o timp de 13 ani şi care i-a fost casă. Cuvintele părintelui paroh au fost urmate de două cântece pregătite de tinerii comunităţii, oferite părintelui Anton ca un dar al recunoştinţei şi al preţuirii. Nu a fost doar un moment artistic, ci felul lor de a spune: „Vă mulţumim, părinte, pentru că aţi fost aici, pentru tot ceea ce aţi făcut, pentru ceea ce aţi lăsat în urma Dvs şi pentru că aţi fost şi sunteţi parte din povestea comunităţii noastre.”
La final, cu emoţie, pr. Anton a luat cuvântul şi a mulţumit mai întâi lui Dumnezeu pentru darul extraordinar al preoţiei şi pentru această misiune grea, dar în acelaşi timp atât de frumoasă, de a rămâne mereu în slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor. A mulţumit părintelui paroh Felix-Marius Roca pentru că a primit cu braţele deschise propunerea de a reveni în mijlocul comunităţii şi pentru că, împreună, au făcut posibilă această frumoasă sărbătoare. I-a mulţumit părintelui Marin Matieş pentru frumoasa cuvântare şi pentru cuvintele prin care a evocat drumul său sacerdotal. Un gând aparte s-a îndreptat către fraţii săi, pr. Cristian Diacu şi pr. Sebastian Diacu, care îi sunt alături nu doar ca fraţi de familie, ci şi ca fraţi în aceeaşi vocaţie şi în aceeaşi slujire. Apoi, pr. Anton s-a îndreptat cu recunoştinţă către întreaga comunitate, mulţumindu-le tuturor celor care au ales să fie prezenţi, pentru că fiecare persoană care a venit la această sărbătoare a adăugat ceva din frumuseţea ei. A mulţumit şi corului comunităţii pentru cântările frumos intonate în timpul Sfintei Liturghii, care au dat celebrării o frumuseţe aparte.
La final, pr. Anton i-a invitat pe toţi cei prezenţi ca, după binecuvântarea finală, să continue bucuria întâlnirii la o agapă frăţească. Pentru că o sărbătoare adevărată nu se termină odată cu binecuvântarea. O sărbătoare adevărată continuă în comuniune, la aceeaşi masă, în jurul aceleiaşi bucurii, acolo unde oamenii se întâlnesc, vorbesc, îşi împărtăşesc amintiri şi mulţumesc împreună pentru darurile primite. 25 de ani de preoţie înseamnă mii de zile, mii de rugăciuni, nenumărate întâlniri, bucurii şi încercări. Înseamnă copii botezaţi, familii binecuvântate, oameni însoţiţi în cele mai importante momente ale vieţii lor, oameni care au intrat într-o biserică apăsaţi de greutăţi şi au plecat cu o rază de speranţă. Înseamnă drumuri, cuvinte, tăceri, lacrimi şi zâmbete. Înseamnă o viaţă care, de 25 de ani, încearcă să rămână fidelă acelui „Da” spus lui Dumnezeu.
Iar duminică, la Cleja, acest „Da” a fost sărbătorit de o comunitate întreagă. Nu a fost doar aniversarea unui preot. A fost sărbătoarea unei vocaţii. A fost sărbătoarea unei comunităţi care şi-a amintit. A fost sărbătoarea unei case care şi-a primit din nou copilul. A fost, în cele din urmă, o zi în care trecutul, prezentul şi recunoştinţa s-au întâlnit în jurul altarului. Cleja şi-a primit din nou, pentru câteva ore, fostul paroh „acasă”, iar pr. Anton a putut simţi încă o dată că locul în care a slujit timp de 13 ani păstrează în inimă amintirea şi rodul misiunii sale. Au fost ani în care s-au scris poveşti, s-au legat prietenii, s-au împărtăşit bucurii şi s-au purtat împreună poveri. Iar dacă timpul a trecut, ceea ce a fost construit în suflete nu se pierde.
La mulţi şi binecuvântaţi ani de preoţie, părinte Anton! Dumnezeu să vă răsplătească fiecare rugăciune, fiecare cuvânt, fiecare pas făcut în slujirea lui şi fiecare suflet pe care l-aţi însoţit de-a lungul acestor 25 de ani. Mulţumim Domnului pentru acest minunat dar al preoţiei! Iar tuturor celor care au făcut posibilă această zi, le mulţumim pentru bucuria, emoţia şi frumuseţea pe care au aşezat-o în această sărbătoare. (Andreea Benchea pentru Ercis.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 63, Ultimul acces: 2026-10-25 22:40:18