Mesajul de condoleanţe al Patriarhului Daniel pentru Zamfira Dascălu: Pentru ea, cea mai mare bucurie a rămas familia

Acasă > Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Mesajul de condoleanţe al Patriarhului Daniel pentru Zamfira Dascălu: Pentru ea, cea mai mare bucurie a rămas familia

[2026-09-30]

Cristian Damian

Mesajul de condoleanţe al Patriarhului Daniel pentru Zamfira Dascălu: Pentru ea, cea mai mare bucurie a rămas familia
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis miercuri un mesaj de condoleanţe la trecerea în veşnicie a Zamfirei Dascălu, mama părintelui Nicolae Dascălu, Consilier Patriarhal Onorific.
„Pentru ea, cea mai mare bucurie a rămas întotdeauna familia. Şi-a primit copiii cu inimă plină de bucurie şi a înconjurat pe nepoţii ei cu o dragoste deosebită, aşteptându-i cu dor şi pregătindu-le daruri, chiar şi atunci când puterile şi mijloacele sale erau modeste”, a subliniat Preafericirea Sa.
Părintele Patriarh Daniel a arătat că „prin bunătatea şi generozitatea sa discretă, mama Zamfira a fost iubită şi preţuită de oamenii din comunitatea în care a trăit”.
Zamfira Dascălu a trecut la viaţa veşnică luni, 28 septembrie, la vârsta de 90 de ani.
Mesajul integral:
Zamfira Dascălu (1936-2026) – o lumină pentru toţi cei care au cunoscut-o şi un exemplu strălucit de bunătate
Am primit cu întristare vestea trecerii din această viaţă a doamnei Zamfira Dascălu, mama Părintelui Consilier Patriarhal Nicolae Dascălu, o femeie harnică şi credincioasă, care şi-a închinat întreaga viaţă familiei, înfruntând cu răbdare şi demnitate numeroase încercări.
Născută în ziua de 5 decembrie 1936, în satul Bogdăneşti din judeţul Bacău, fiind prima dintre cei cinci copii ai familiei Vasile şi Ştefana Giurgea, oameni simpli, muncitori şi iubitori ai Bisericii, Zamfira a cunoscut încă din tinereţe greutatea jertfei pentru cei dragi.
În urma unui tragic accident, a rămas fără tată, iar mama sa a fost nevoită să poarte întreaga responsabilitate a familiei, păstrându-şi văduvia din tinereţe până la moarte. La rândul ei, tânăra Zamfira şi-a asumat cu dragoste şi maturitate grija pentru fraţii mai mici, devenind de timpuriu sprijin al mamei sale.
Căsătorindu-se cu Neculai Dascălu, a întemeiat o familie, binecuvântată de Dumnezeu cu doi copii, Nicolae şi Elena. Împreună, cei doi soţi au cunoscut osteneala unei vieţi simple, dar demne, lucrând din greu pentru ca fiii lor să poată primi o educaţie aleasă.
În timp ce soţul său îşi împărţea vremea între serviciu şi munca pământului, soţia Zamfira purta grijile casei, creşterea copiilor, muncile câmpului şi îngrijirea animalelor. Toate acestea le-a făcut cu răbdare şi cu nădejde, pentru binele şi viitorul copiilor ei.
Ostenelile lor au fost încununate de roade frumoase, în cei 60 de ani de împreună-vieţuire. Copiii au crescut, s-au format şi au devenit oameni vrednici şi respectaţi, iar fiul său Nicolae a fost chemat de Dumnezeu la slujirea preoţească, devenind, de-a lungul anilor, consilier eparhial al Arhiepiscopiei Iaşilor, director al Institutului Misionar „Trinitas”, paroh al bisericii „Talpalari” din Iaşi, iar din anul 2007 consilier patriarhal, coordonator al Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, director al Publicaţiilor LUMINA şi paroh al Bisericii „Zlătari” din Bucureşti.
Prin bunătatea şi generozitatea sa discretă, mama Zamfira a fost iubită şi preţuită de oamenii din comunitatea în care a trăit. Pentru cei care îi treceau pragul casei, ea nu era doar un om harnic şi gospodar, ci şi un sprijin la vreme de nevoie.
Ştia să împartă din puţinul pe care îl avea, oferind cu inimă largă celor aflaţi în lipsuri şi bucurându-se mai mult de binele făcut decât de cele pe care le păstra pentru sine. Astfel, prin faptele sale simple şi prin grija faţă de cei din jur, a lăsat în urma sa amintirea unei creştine milostive, care a înţeles că darul, oricât de modest, devine mare atunci când este oferit cu dragoste.
Pentru ea, însă, cea mai mare bucurie a rămas întotdeauna familia. Şi-a primit copiii cu inimă plină de bucurie şi a înconjurat pe nepoţii ei cu o dragoste deosebită, aşteptându-i cu dor şi pregătindu-le daruri, chiar şi atunci când puterile şi mijloacele sale erau modeste. A purtat în inimă chipul fiecăruia dintre ei şi s-a bucurat de împlinirile lor până în ultimele zile ale vieţii sale.
După trecerea la Domnul a soţului ei, în 13 noiembrie 2016, Zamfira a continuat să muncească şi să poarte cu vrednicie grijile gospodăriei, în pofida vârstei înaintate şi a îndemnurilor celor dragi de a reduce ostenelile zilnice. Iar atunci când neputinţa trupească nu i-a mai îngăduit să se deplaseze, nu a încetat să fie aproape de Dumnezeu şi de Biserică.
A primit cu credinţă şi evlavie Taina Spovedaniei şi Sfânta Împărtăşanie, aduse la casa ei de părintele paroh al Parohiei Bogdăneşti, pregătindu-se astfel pentru întâlnirea cu Hristos Domnul.
După o viaţă îndelungată, plină de muncă, jertfă, iubire şi răbdare, după o scurtă perioadă de suferinţă şi neputinţă, Zamfira Dascălu şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Căruia I s-a rugat întreaga viaţă şi în Care şi-a pus nădejdea mântuirii.
În aceste momente de vremelnică despărţire, până la Învierea de obşte, ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat, să aşeze sufletul roabei Sale, Zamfira, în lumina cea neînserată a Împărăţiei Sale, împreună cu drepţii şi cu toţi cei care, prin credinţă şi fapte bune, au bineplăcut Lui.
Ne rugăm, de asemenea, ca Preasfânta Treime să dăruiască familiei îndoliate mângâiere, pace şi întărire sufletească, iar durerea despărţirii să fie luminată de nădejdea Învierii şi a vieţii veşnice.
Veşnica ei pomenire din neam în neam!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 12, Ultimul acces: 2026-10-03 00:04:35

Timp total: 0.03s...

[]:1