Cardinalul Aveline: Biserica franceză va trebui „să ude seminţele” vizitei Papei

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Cardinalul Aveline: Biserica franceză va trebui „să ude seminţele” vizitei Papei

[2026-10-01]

foto: Vatican Media
Catolicii din Franţa au trăit patru zile pline de entuziasm şi intensitate cu ocazia vizitei Papei Leon al XIV-lea în ţara lor, în perioada 25-28 septembrie. Printre aceştia s-a numărat şi Cardinalul Jean-Marc Aveline, care l-a însoţit pe Papă la fiecare dintre opririle sale din cadrul celei de-a cincea călătorii apostolice internaţionale. Oarecum obosit, dar tot zâmbind, preşedintele Conferinţei Episcopale Franceze şi Arhiepiscop de Marsilia a vorbit pentru Vatican News despre vizita Papei.

Prelatul a trecut în revistă momentele importante ale vizitei Sfântului Părinte: de la întâlnirea emoţionantă cu tinerii de la stadionul Stade de France din Paris, unde aceştia au fost încurajaţi să se angajeze pentru viitorul Franţei, al Europei şi al lumii, până la reafirmarea sprijinului necondiţionat pentru demnitatea inviolabilă a vieţii umane, precum şi la o întâlnire profund emoţionantă, care a durat mai mult de două ore, la Lourdes, cu şapte victime ale abuzurilor sexuale comise de clerici.
– Eminenţa Voastră, acum că v-aţi întors la Paris şi înainte de a vă întoarce în Arhidieceza de Marsilia, ce impresii v-au lăsat cele patru zile petrecute alături de Papa Leon al XIV-lea la Paris, Lourdes şi Metz?
– Întâlnirea a avut loc într-un moment propice între un om purtător de mesaj şi responsabil pentru întreaga Biserică şi poporul francez – catolic, creştin sau de altă confesiune – care era prezent şi aştepta ceva. Cuvintele Papei erau aşteptate, dar, mai mult decât atât, oamenii au trăit o întâlnire cu o persoană. Cred că pentru francezii care au venit, şi chiar şi pentru cei care au urmărit vizita la televizor, Papa s-a adresat lor personal, cu mare respect şi, în acelaşi timp, cu mare autenticitate.
– La o conferinţă de presă înaintea acestei călătorii apostolice, aţi spus că Franţa l-a fascinat pe Papa Leon al XIV-lea. Mai este aşa?
– Urmează să plec la Roma săptămâna viitoare şi să petrec opt zile acolo. Voi avea timp să-i pun această întrebare. Cu toate acestea, cred că a fost profund mişcat de fervoare. În avion, un jurnalist i-a pus o întrebare despre Germania, iar răspunsul său a fost: „Uitaţi-vă la ce s-a întâmplat în Franţa”. Oamenii obişnuiau să spună lucruri despre Franţa care probabil ar putea fi spuse şi astăzi despre Germania.
A fost profund impresionat atât de fervoarea tinerilor, de entuziasmul lor, cât şi de speranţa pe care o poartă şi o transmit. Acolo are loc o întâlnire. Papa transmite ceva, dar şi tinerii şi mulţimile prezente îi transmit ceva lui. Cred că, dincolo de faptul că Franţa îl intrigă, aceasta îl emoţionează profund. Şi ne emoţionează şi pe noi, pentru că ne aminteşte de responsabilitatea noastră aici, în Franţa. Chiar dacă ne aşteptam, Pontiful a fost profund mişcat şi la Lourdes de timpul petrecut alături de oameni care se confruntă cu dificultăţi, oricare ar fi acestea. Am simţit că s-a emoţionat cu adevărat.
– Îngrijirea la sfârşitul vieţii a fost un subiect abordat la Lourdes, precum şi cu alte ocazii. Oare scurta declaraţie a Papei Leon – „ceea ce este legal nu este neapărat moral” – nu aminteşte de fermitatea cu care Biserica apără respectul şi demnitatea vieţii?
– Da, dar nu au fost doar cuvintele; a fost şi tonul, un ton foarte emfatic care a însemnat că, la un moment dat, este necesar să strigăm atunci când strigătele altora nu sunt auzite. Trebuie să ne ridicăm vocea atunci când ceea ce spun cei ce asistă şi alte persoane nu este auzit. Este ceea ce ne cere şi Cristos. Am vorbit despre aceasta cu Papa, şi am vorbit despre aceasta şi cu prim-ministrul şi cu preşedintele Republicii.
Ceea ce mă doare cel mai mult este gândul că, după adoptarea legii [privind moartea asistată], persoanele cele mai vulnerabile din punct de vedere economic vor fi cele cărora li se va sugera cel mai uşor că, la urma urmei, ele reprezintă o povară şi că ar fi mai bine pentru ele să plece. Vom fi trecut de la dreptul de a muri la datoria de a pleca repede pentru a nu fi o povară. Este ceva foarte grav. De aceea trebuie să ne ridicăm vocea.
– Călătoria a început vineri seara cu veghea de rugăciune alături de tineri cu vârste cuprinse între 17 şi 35 de ani la stadionul Stade de France şi s-a încheiat cu un apel adresat tinerilor. Papa Leon i-a îndemnat să se angajeze pentru Franţa, Europa şi lume, într-un moment în care, a spus el, Europa se află la un moment de cotitură în istoria sa.
– La Metz, el a subliniat chiar importanţa angajamentului politic. Putem vedea acest lucru clar atunci când recitim istoria construirii instituţiilor europene pe care le cunoaştem astăzi: era nevoie de oameni plini de speranţă şi credinţă – majoritatea părinţilor fondatori ai Europei erau creştini – pentru a trage din credinţa în Înviere certitudinea că reconcilierea era posibilă. Acest lucru a fost necesar pentru a trece de la intuiţii la instituţii. Din acest motiv, avem nevoie de bărbaţi şi femei implicaţi în politică.
Apelul Papei este, aşadar, foarte important, mai ales pentru că, atunci când privim lumea de astăzi, putem observa: capacitatea şi forţa politică demonstrate de bărbaţi şi femei la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial – după trei războaie care au devastat totul – ar putea fi utile în multe alte locuri din lumea de astăzi. Dar Europa trebuie să-şi recâştige acea forţă. Trebuie să reconsiderăm instituţiile în lumina intuiţiilor care le-au dat naştere. Trebuie, de asemenea, să mergem mai departe decât crearea acestor instituţii, aşa cum a explicat Pontiful în discursul său, şi să ne întoarcem la ceea ce se află la originile Europei: toate acele sinteze culturale şi acea dorinţă de unitate în ciuda tuturor războaielor şi a tuturor diviziunilor. Astăzi, Europa are o responsabilitate foarte mare în lume.
– Dumneavoastră însuşi, Eminenţă, alături de fraţii Cardinali, Episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe, laici şi credincioşi – a plecat toată lumea luni seara ca misionari?
– Da – cred că Franţa avea nevoie de aceasta. Şi Biserica din Franţa a primit foarte mult în aceste câteva zile. S-au semănat multe seminţe. Depinde de noi să ne gândim cu atenţie la modul cel mai bun de a le uda. Episcopul este adesea un grădinar. El trebuie să meargă şi să ude toate seminţele, chiar şi pe cele care au căzut în locuri unde nu se aştepta să cadă. Aşa ceva trebuie să facem acum.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 36, Ultimul acces: 2026-10-23 20:52:24

Timp total: 0.04s...

[]:1