La mormânt nu se sfârşeşte iubirea: Cuvântul PS Macarie la adormirea prescurăriţei din Copenhaga

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

La mormânt nu se sfârşeşte iubirea: Cuvântul PS Macarie la adormirea prescurăriţei din Copenhaga

[2026-10-23]

Ştefana Totorcea

La mormânt nu se sfârşeşte iubirea: Cuvântul PS Macarie la adormirea prescurăriţei din Copenhaga
„La mormânt nu se sfârşeşte iubirea. La mormânt se sfârşeşte numai putinţa noastră de a ne mai îmbrăţişa pentru o vreme”, a transmis joi Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord.
Ierarhul a avut un cuvânt impresionant la înmormântarea Mariei Crăciun, bătrâna prescurăriţă Copenhaga. Octogenara s-a mutat recent la cele veşnice după ce, timp de 18 ani, a pregătit prescurile pentru Sf. Liturghie.
„Pentru noi, sora Maria a fost unul dintre acele suflete smerite care ţin o comunitate laolaltă, asemenea unor rădăcini care hrănesc un copac. A fost o prezenţă discretă, luminoasă, plină de evlavie şi de dragoste, o inimă care bătea împreună cu inima Bisericii”, a spus Preasfinţia Sa.
Lucrare mângâietoare pentru aproapele
Părintele episcop a amintit originea socială modestă a prescurăriţei din Copenhaga, născută în judeţul Giurgiu, într-o familie unde, „între brazdele pământului şi mâinile muncite ale părinţilor, a înţeles că pâinea nu este niciodată un lucru neînsemnat”.
„Pâinea înseamnă viaţă, înseamnă osteneală, înseamnă binecuvântare, înseamnă părtăşie cu celălalt. Iar Atotmilostivul Dumnezeu, în purtarea Sa de grijă, avea să-i rânduiască, spre sfârşitul vieţii, o slujire atât de frumoasă, legată tocmai de pâine: pregătirea prescurilor pentru Dumnezeiasca Liturghie.”
Amintind că doamna Maria a fost asistent medical de înaltă specializare, care a lucrat în sala de operaţii, Preasfinţitul Părinte Macarie a subliniat că „mai târziu, la biserică, aceleaşi mâini deprinse să îngrijească trupul omenesc au început să pregătească pâinea pentru Sfânta Euharistie – Trupul Mântuitorului, spre tămăduirea sufletelor şi a trupurilor”.
Mamă şi bunică
Doamna Maria se mutase în Danemarca pentru a-i fi aproape fiicei, care are cinci copii şi este stabilită în această ţară. În acest sens, ierarhul a subliniat binecuvântarea de a avea o bunică în familie.
„Mai ales aici, în diaspora, departe de pământul natal, unde uneori părinţii sunt copleşiţi de grijile vieţii, de muncă şi de responsabilităţi! Bunica este adeseori acel om care are întotdeauna timp”, a explicat Preasfinţia Sa.
„Bunica este aceea care păstrează în casa copiilor şi a nepoţilor mireasma şi căldura casei părinteşti. O bunică nu le dăruieşte nepoţilor doar o parte din timpul ei. Le dăruieşte o parte din însăşi viaţa ei.”
Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord a evocat devotamentul şi implicarea defunctei în toate activităţile bisericeşti încă de la venirea la Copenhaga: „Dintre toate aceste lucrări, una a rămas deosebit de dragă inimii sale: pregătirea prescurilor”.
„Ce mare taină! Într-o prescură se întâlnesc osteneala pământului, truda omului, rugăciunea Bisericii şi darul cerului. Iar vreme de optsprezece ani, Maria a frământat a prescuri.”
Lacrimile, mărturia iubirii veşnice
Ierarhul a mai amintit că despărţirea sufletului de trup nu este definitivă în viziunea creştin ortodoxă şi că moartea nu este un sfârşit absolut.
„Vor fi zile când o amintire, un lucru rămas în casă, o fotografie sau un miros de pâine proaspătă vă vor aduce lacrimi în ochi. Nu vă temeţi de aceste lacrimi. Ele sunt mărturia iubirii care nu a murit. Însă vă rog să nu o păstraţi pe mama şi bunica voastră numai în amintiri. Păstraţi-o şi în rugăciune!”
În ultima parte a cuvântului Preasfinţiei Sale, Părintele Episcop Macarie a spus că mutarea Mariei Crăciun la Domnul este şi un moment de cercetare a propriei noastre vieţi.
„Astăzi, Maria ne vorbeşte tocmai prin faptele ei. Ne aminteşte că viaţa este scurtă, dar dragostea poate rodi dincolo de hotarele ei. Ne aminteşte că nu luăm nimic material cu noi din această lume, dar faptele iubirii ne însoţesc înaintea lui Dumnezeu. Şi ne aminteşte că omul care îşi dăruieşte viaţa celorlalţi nu pleacă niciodată cu totul din mijlocul lor. Rămâne în binele pe care l-a făcut, în rugăciunile pe care le-a înălţat, în sufletele pe care le-a mângâiat”, a spus ierarhul.
Anul 2026 a fost desemnat în Patriarhia Română drept Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosiţe, muceniţe, cuvioase, soţii şi mame). Acesta reprezintă şi un prilej de a le omagia pe femeile obişnuite care calcă pe urmele sfintelor prin grija jertfelnică faţă de aproapele şi slujirea lor în familie şi societate.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 10, Ultimul acces: 2026-10-24 04:52:56

Timp total: 0.04s...

[]:1