Pr. Ilie Dumitrel, tată a şase copii: „Prin copiii noştri am simţit Raiul pe pământ!”

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Pr. Ilie Dumitrel, tată a şase copii: „Prin copiii noştri am simţit Raiul pe pământ!”

[2026-10-23]

Redacţia

Pr. Ilie Dumitrel, tată a şase copii: „Prin copiii noştri am simţit Raiul pe pământ!”
„Prin copiii noştri am simţit Raiul pe pământ!”, spune părintele Ilie Dumitrel, tată a şase copii şi preot de caritate la Spitalul Clinic Filantropia din Bucureşti. Bucuria că s-a născut un copil, grijile legate de dezvoltarea lui şi întrebările despre ce va urma îi sunt cunoscute atât din propria familie, cât şi din întâlnirile cu femeile însărcinate şi mamele care vin la maternitate.
Am vorbit cu părintele despre viaţa într-o familie numeroasă, despre credinţa care îl susţine în responsabilităţile de fiecare zi şi despre sprijinul oferit în momentele dificile. Interviul a fost oferit în cadrul rubricii #vinereapentruviaţă.
Alexandra Nadane: Sunteţi soţ, tată a şase copii şi preot. Cum vă găsiţi puterea de a naviga în fiecare zi prin toate responsabilităţile pe care le generează aceste roluri?
Pr. Ilie Dumitrel: Mare şi minunat este Dumnezeu întru darurile Sale! Încerc să le împlinesc pe toate cu pace, iar puterea de a le împlini vine de la Dumnezeu şi din bucuria, dar şi din responsabilitatea pe care le generează aceste roluri. În calitate de soţ, binecuvântarea lui Dumnezeu din Taina Cununiei o simt adesea prezentă şi mă însufleţeşte să îi fiu mereu alături soţiei la nevoie.
Ca tată, mă odihneşte gândul că aşa a rânduit Dumnezeu pentru familia mea, să purtăm crucea şi jertfa creşterii copiilor şi mai ales binecuvântarea şi bucuria lor. Familia creştină, în care tatăl şi mama trăiesc potrivit voii lui Dumnezeu, oferă copiilor acea atmosferă de dragoste jertfelnică, de bucurie, de bunătate. Iar ca preot, am simţit o mare chemare şi responsabilitate. Pe lângă acestea, foarte mult mă ajută rugăciunea, căci însăşi Biserica se roagă pentru slujitorii ei.
A.N.: Dacă vă uitaţi în spate, pe drumul de la viaţa de student la Teologie până la momentul prezent, care au fost cele mai importante repere de care v-aţi ţinut?
Pr. I.D.: Mai demult am fost în pelerinaj în Ţara Sfântă şi în Muntele Athos. Aceste locuri au sădit în sufletul meu bucurii mari, întâmplări şi trăiri care mi-au întărit rugăciunea, care trebuie văzută ca o legătură vie şi permanentă a omului cu Dumnezeu. Un alt reper este relaţia cu un părinte duhovnic, care oferă sfat şi ascultare în momente dificile. Şi aş putea să mai adaug căutarea voii lui Dumnezeu în viaţa noastră şi iubirea de aproapele.
Întotdeauna am considerat că oamenii care vin la capela Sfinţilor Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian au rolul de a lărgi familia noastră, formând o familie mare şi frumoasă, iar pruncii noştri, încă de la câteva luni, au interacţionat uşor cu mămicile, prin zâmbet şi sunete, simţindu-le ca o a doua mamă.
A.N.: Soţia dumneavoastră, înainte să vă cunoaşteţi, în perioada studenţiei, a făcut voluntariat pro-viaţă câţiva ani şi a continuat să ajute femei însărcinate şi mame şi după ce v-aţi căsătorit. Cum aţi receptat această experienţă a ei? A avut un impact asupra familiei?
Pr. I.D.: A fost benefică participarea preotesei la activităţile pro-viaţă. A dobândit experienţă privind importanţa vieţii pruncilor în viaţa familiei. Naşterea de prunci a fost în viaţa familiei noastre o provocare, pentru că ne-am dorit o familie numeroasă, dar prin minunile şi mila lui Dumnezeu am trecut cu bine, cu curaj, credinţă şi rugăciune.
Preoteasa a avut primele două naşteri prin cezariană. Deşi a luptat încercând să nască natural, nu a reuşit. Însă următoarele trei naşteri au fost naşteri naturale după cezariană (NVDC), inclusiv cea a gemenelor, cele două fetiţe cântărind împreună aproximativ 6,5 kg.
A.N.: Care sunt cele mai mari bucurii şi cele mai mari provocări ale unei familii numeroase?
Pr. I.D.: Într-o familie numeroasă, bucuriile sunt şi ele numeroase, dar în toate se simte prezenţa vie a lui Dumnezeu. Fiecare reuşită a unui copil aduce o împlinire a întregii case. Prin copiii noştri am simţit Raiul pe pământ!
Cea mai mare provocare pentru o familie numeroasă este timpul. Este nevoie de organizare, răbdare, pace, iertare în toate. O altă provocare este riscul de a fi judecat de cei din jur. Mulţi oameni asociază greşit o familie mare cu lipsa de control sau planificare, ignorând faptul că este o alegere conştientă, asumată şi bazată pe valori profunde. Adesea suntem întrebaţi: „Dar gata, vă opriţi aici?” Ce mult mi-aş dori ca aceşti oameni să simtă şi ei lucrarea vie a lui Dumnezeu asupra noastră şi a copiilor noştri.
A.N.: Ne puteţi povesti o mărturie care v-a impresionat?
Pr. I.D.: O întâmplare care m-a impresionat profund a avut loc chiar în familia mea. Soţia mea era însărcinată în 36 de săptămâni cu fetiţele gemene şi i s-a spus că pierde lichid şi unul dintre bebeluşi nu se mai alimentează corespunzător şi e în poziţie transversală în uter.
Am simţit îndrumarea Maicii Domnului prin glasul fiicei noastre de 10 ani, ca prin minune, care ne întărea să fim liniştiţi pentru că Maica Domnului o va ajuta pe soţia mea să nască natural gemenele şi să fie complet sănătoase, urmând ca aceasta să se împlinească peste câteva zile, timp în care şi medicii ne-au confirmat minunea. Mare este Dumnezeu şi minunate sunt lucrurile Sale şi niciun cuvânt nu este îndeajuns spre lauda minunilor Sale!
A.N.: În prezent sunteţi preot slujitor la Spitalul „Filantropia” din Bucureşti. Care sunt dificultăţile cu care se confruntă femeile însărcinate şi mamele?
Pr. I.D.: Sunt multe femei care se confruntă cu sarcini extrauterine, pierderi de sarcină, naşteri premature sau probleme de sănătate ale pruncilor nou-născuţi şi cărora nu pot să le spun decât că Dumnezeu, pe cine încearcă mult, îl iubeşte mult.
Acolo unde există credinţă şi nădejde în Dumnezeu, aceste dificultăţi sunt întâmpinate cu mai mult curaj şi putere interioară şi Dumnezeu face adesea minuni.
Cu acordul sau la cererea părinţilor, pruncilor născuţi mult prea mici sau cu probleme mari de sănătate le-am săvârşit Taina Botezului de urgenţă sau de necesitate. Adesea am văzut o îmbunătăţire a stării lor. După Taina Sfântului Botez pruncul nou-născut primeşte înger păzitor şi poate să fie pomenit la Sfintele Liturghii. Botezul este începutul unei vieţi trăite cu Hristos.
Mântuitorul a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine”. Acest verset subliniază importanţa aducerii pruncilor pe lume, a încredinţării lor lui Dumnezeu şi a apropierii lor de credinţă prin rugăciune, participarea la slujbe şi învăţătura creştină. Aceasta este cea mai mare datorie a mamei creştine: să-i călăuzească pe copiii ei către Mântuitorul Hristos.
A.N.: Ce sfat aţi da unui preot tânăr, care se gândeşte la posibilitatea de a deveni preot de caritate?
Pr. I.D.: Pe un preot tânăr care şi-ar dori să devină preot de caritate l-aş povăţui să înţeleagă că această chemare este de o complexitate aparte şi e nevoie să fie mereu deschis omului de lângă el, doctorului, pacientului, aproapelui. Este nevoie de darul ascultării, de timp, dragoste, tact pastoral. Preotul de caritate trebuie să colaboreze strâns cu medicii, asistenţii şi conducerea instituţiei pentru a sprijini vindecarea trupului prin terapeutica duhovnicească.
Scurtă biografie:
Părintele Ilie Dumitrel (n. 1990) a absolvit studiile de licenţă în Teologie în 2013 şi studiile de master în Teologie pastorală în 2015, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universităţii din Bucureşti. Este căsătorit de 12 ani cu doamna preoteasă Mariana şi au împreună şase copii. Slujeşte ca preot de caritate la Spitalul Clinic Filantropia din Bucureşti.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 15, Ultimul acces: 2026-10-24 06:38:25

Timp total: 0.04s...

[]:1