Tomos sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Tomos sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu

[2026-10-23]

Alexandru Boboc

Tomos sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu
Textul integral al Tomosului sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi mireni din Patriarhia Română,
Har, pace şi bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!
Vrednic de toată lauda şi de folos este înaintea lui Dumnezeu să cinstim şi să preamărim pe cei ce s-au săvârşit întru sfinţenie, care au câştigat către Dumnezeu îndrăznire prin slăvita lor moarte mucenicească. Despre ei, Domnul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, 14).
Prin jertfa lor, ei s-au asemănat Mirelui Hristos, ascultând cuvântul Său care zice: „Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.” (Ioan 15, 18-19). Moartea lor martirică este expresia supremă a credinţei şi iubirii lor de Hristos.
Astfel, Sfântul Apostol Petru ne încredinţează de slava pe care o vor primi sfinţii mucenici când spune: „Întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi.” (1 Petru 4, 13-14).
Sfântul Ioan Teologul ne învaţă despre sfinţii mucenici zicând că: „Aceştia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului. Pentru aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu şi Îi slujesc ziua şi noaptea – în templul Lui – şi Cel ce şade pe tron îi va adăposti în cortul Său.” (Apocalipsa 7, 14-15).
Pe aceşti sfinţi, Biserica îi cinsteşte cu laude şi cu cântări, precum spune Prorocul David, de Dumnezeu insuflat: ,,Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor“ (Psalmul 138, 17). Cu adevărat, sfinţii au împlinit cuvântul şi voia lui Dumnezeu, după cum citim iarăşi în Psalmi: „prin sfinţii de pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Psalmul 15, 3).
Printre aceşti aleşi ai lui Dumnezeu se numără şi Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu. Acest mare nevoitor şi iubitor de Dumnezeu s-a născut 10 ianuarie 1905, la Cavadineşti, judeţul Galaţi, într-o familie de ţărani foarte săraci.
Mama lui a trecut la Domnul pe când avea un an, iar tatăl, în urma unui accident, nu a mai fost în stare să aibă grijă nici de el, nici de copil. Atunci micul Constantin este luat şi crescut de evlavioasa lui bunică, Ioana. Toată copilăria a suferit întrucât nu avea ce să mănânce.
În 1919, la vârsta de 15 ani, Sfântul Constantin Sârbu este admis la Seminarul Teologic din Galaţi, unde intră ca bursier, fiind al treilea între cei 500 de candidaţi. Atâta sete de carte avea, încât la seminar va absolvi câte doi ani într-unul singur, în timp ce muncea noaptea la o fabrică de cherestea. În anul 1925 devine student la Bucureşti, la Facultatea de Teologie şi la Academia de Muzică.
La fel de sărac, doi ani va dormi pe jos, într-o mansardă din Piaţa Amzei, iar apoi în sala de aşteptare a Gării de Nord. Nici mâncarea nu-i prisosea, întrucât mânca de la cantină resturile lăsate de ceilalţi studenţi. După obţinerea licenţei în teologie, în 1929, se angajează cântăreţ la Biserica Lucaci din Bucureşti, unde rămâne cinci ani, până în 1934. Dumnezeu îi va rândui o soţie credincioasă, pe Maria Constantinescu. S-au căsătorit şi au plecat la Catedrala Episcopală din Huşi, pentru că în Bucureşti Sfântul Constantin nu şi-a găsit nicio parohie.
A fost hirotonit preot pe seama Catedralei, de către Episcopul Nifon Criveanu al Huşilor, apoi, în acelaşi an, 1934, a fost numit director şi profesor al Şcolii de cântăreţi, ulterior fiind desemnat protoiereu de Fălciu. La Huşi, Sfântul Constantin va sta până la 1 noiembrie 1938, când se va transfera la Bucureşti, la parohia nou înfiinţată „Parcul Călăraşi”. După ce a obţinut de la autorităţi locul pentru biserică, în şapte ani, între 1942 şi 1949, a zidit-o, având dimensiunile unei catedrale.
În paralel, îi mobilizează pe credincioşi să nu rămână indiferenţi la problemele celor din jur şi să îi ajute pe cei aflaţi în suferinţă. Totul în vreme de război şi într-un timp în care îşi pierduse soţia, pentru că preoteasa Maria a adormit în Domnul, bolnavă de cancer, în anul 1941, lăsându-l văduv, cu două fetiţe mici. La 12 ianuarie 1954, Sfântul Constantin Sârbu este arestat trecând prin penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla (1956-1962) şi Dej (1955) şi în lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) şi Salcia (1959).
Multe sunt chinurile pe care le-a îndurat în temniţă mucenicul lui Hristos. A fost ars cu fierul roşu la tălpi, i s-a smuls barba, a fost bătut şi umilit ca să se lepede de Hristos, Mirele Bisericii. Însă, fericitul Constantin cu bărbăţie duhovnicească le răspundea: „Puteţi să mă chinuiţi cât vreţi, dar nu mă lepăd de Hristos.”
Eliberat la 10 ianuarie 1962, primeşte doi ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în satul Viişoara. Se întoarce în Bucureşti în anul 1964, unde Patriarhul Justinian Marina îi încredinţează Biserica Sapienţei. Sfântul reface biserica şi adună în jurul său o comunitate euharistică foarte harnică în activităţi filantropice. După nenumărate presiuni pentru a colabora cu Securitatea şi a trăda Taina Sfintei Spovedanii, Sfântului Constantin i se oferă să aleagă modul în care va pleca din această viaţă: sinuciderea sau o operaţie nereuşită care îi va provoca moartea.
Atunci, atletul lui Hristos şi-a asumat cu mult curaj operaţia cauzatoare de moarte. Şi-a pregătit totul din timp, a slujit Dumnezeiasca Liturghie la Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, apoi şi-a luat rămas bun de la credincioşi, mergând de bună voie spre execuţia sa. După operaţie, cu ultimele puteri, Sfântul Constantin Sârbu a cerut să fie spovedit şi împărtăşit, apoi şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în ziua de 23 octombrie 1975, la vârsta de 70 de ani, primind atunci slăvită cunună mucenicească.
Smerenia Noastră, după consultarea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, împreună cu toţi ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la vieţuirea plăcută lui Dumnezeu a acestui Sfânt Părinte, luând aminte la evlavia lui vrednică de laudă pentru rugăciune şi apărarea dreptei credinţe, şi căutând folosul duhovnicesc al poporului drept-credincios ce poartă numele lui Hristos, urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe şi chemând în ajutor Harul Preasfintei Treimi,
HOTĂRÂM
Ca, de acum înainte şi în veci, Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, să fie numărat între sfinţii Bisericii şi să fie pomenit cu cântări de laudă în ziua lui de prăznuire, la 23 octombrie în fiecare an, urmând ca acesta să fie înscris în Sinaxar, în cărţile de cult, precum şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
De asemenea, rânduim să se tipărească slujba şi viaţa Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu, să i se picteze icoana, care să fie primită cu toată evlavia de drept-credincioşii creştini, iar chipul lui să fie zugrăvit alături de ceilalţi sfinţi mucenici de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.
Şi, pentru ca evlavia drept-măritorilor creştini să sporească prin cinstirea şi chemarea în rugăciune a Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu, mai rânduim ca el să fie şi ocrotitor al unor biserici noi sau reînnoite.
Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întocmit şi întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu, pe care îl aducem la cunoştinţa preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi mireni din Patriarhia Română.
Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 23 octombrie, anul mântuirii 2026, la prăznuirea Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).
Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
† Daniel
Actul a fost semnat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 1, Ultimul acces: 2026-10-24 01:18:30

Timp total: 0.04s...

[]:1