Pelerinajul profesorilor catolici la Fatima[2026-11-10]foto: Ercis.roBucurie, mângâiere, gratitudine – aşa ar putea fi rezumat pelerinajul la Fatima al profesorilor catolici din Dieceza de Iaşi, organizat în perioada 25-29 octombrie 2026, de Oficiul pentru Pastoraţia Şcolară şi Predarea Religiei în Şcoli. Grupul de pelerini a fost însoţit de pr. inspector Petru-Sebastian Tamaş. Pelerinajul este momentul bucuriei inimii, al drumului parcurs cu iubire spre acea persoană pe care doreşti să o întâlneşti „acasă”. Pentru noi, cadrele didactice, acest drum a ajuns la ediţia a V-a. Împreună cu pr. Petru-Sebastian Tamaş, inspector şcolar diecezan, anul acesta ne-am îndreptat spre Fatima, loc binecuvântat, unde în 1916 Sfânta Fecioară Maria s-a arătat la trei păstoraşi: Lucia dos Santos (10 ani), Francisc Marto (9 ani) şi Iacinta Marto (7 ani). Şi, iată-ne pregătiţi de drum, duminică dimineaţa în curtea Seminarului din Bacău, adunaţi din toate colţurile Diecezei cu multe emoţii. Pelerinajul a început în capela seminarului unde ne-am hrănit sufletul prin ascultarea cuvântului, primirea Domnului în inimile noastre, şi ne-am încredinţat paşii lui Isus. Drumul a fost lung, dar cu Isus în inimă şi mereu sub mantia ocrotitoare a Sfintei Fecioare Maria, am ajuns la destinaţie. Emoţia era atât de puternică încât nu am rezistat să nu o salutăm pe Sfânta Fecioară, deşi ora era foarte, foarte târzie. Dimineaţa am început activităţile prin a ne consfinţi Inimii Neprihănite a Sfintei Fecioare Maria la Capela Apariţiilor, care este inima sanctuarului de la Fatima. De asemenea, pentru a trăi mai intens momentele celebrărilor şi a ne apropia mai mult de ceea ce reprezintă Sanctuarul de la Fatima, părintele a făcut o prezentat şi ne-a vorbit despre semnificaţia apariţiilor Maicii Domnului la Fatima. Vizitând muzeul Sanctuarului, am descoperit cât de impresionante sunt mărturiile pe care oamenii le-au dat despre harurile obţinute prin mijlocirea „Doamnei”, aşa cum o numeau copilaşii. Emoţiile tuturor, au crescut când am participat la Sfânta Liturghie la capela Apariţiilor. Atât de multă pace sufletească, atât de multă mângâiere divină. Prin cuvântul de învăţătură, părintele ne-a ajutat să ne deschidem inima Sfintei Fecioare, Mama noastră cerească să-i încredinţăm toate rănile sufletului pentru a ni le vindeca, pe ale noastre dar şi pe ale celor dragi nouă, familiei, elevilor. După amiaza ni s-a arătat cu un soare minunat, ale cărui raze, încălzindu-ne, ne provoca să trăim mai intens următorii paşi: Calea Sfintei Cruci. Astfel, am parcurs în meditaţie şi rugăciune staţiunile Căii Crucii pe drumul pe care păstoraşii îl parcurgeau pentru a merge de la Ajustrel la Cova da Iria. Nu ştiu în cât timp îl parcurgeau aceştia, dar, pentru noi, a fost ca o clipă. De ce? Pentru că fiecare meditaţie la staţiuni te-a ajutat să fii acolo, să te gândeşti la fiecare persoană pe care o porţi în suflet şi la modul cum ai putea să fii prezent în viaţa ei, să o sprijini, dar, în acelaşi timp, să te laşi mângâiat, ajutat. La ultima staţiune, soarele a luminat cu blândeţe chipurile noastre, făcând astfel vizibilă, printre lacrimi, emoţia sufletelor mângâiate. Am vizitat Valinhos locul unde a apărut Sfânta Fecioară a patra oară pe 19 august 1917, locul în care păstoraşii au avut prima şi a treia apariţie a Îngerului Păcii, în primăvara şi toamna anului 1916, cele două case ale păstoraşilor, locul în care a avut loc a doua apariţie a Îngerului Păcii în grădina casei Luciei în vara anului 1916. La întoarcerea spre sanctuar, o lună clară a alungat întunericul şi a luminat calea noastră printre măslini, ajutându-ne ne continuăm trăirea spirituală. Ai fi spus, gata, e timpul de a medita asupra zilei, de a face o retrospectivă. Dar nu ai cum, nu poţi sta când sunetul clopotelor te cheamă să reciţi Sfântul Rozariu cu oameni veniţi din toate colţurile lumii, vorbind limbi diferite, dar purtând în inimă aceeaşi credinţă şi încredere în Sfânta Fecioară Maria. Este de neuitat procesiunea cu lumânări, cu lumânarea ta ridicată alături de lumânarea unui străin devenit frate, cu aceeaşi speranţă în Isus. Zorii celei de a doua zi ne-au găsit în capela Cappella Angelo della Pace din Sanctuarul de la Fatima, adunaţi în jurul lui Isus, participând la Sfânta Liturghie. Emoţia fiecărui participant s-a simţit în zâmbetul prezent pe chipurile fiecăruia, dar şi în mângâierea cuvântului de învăţătură adresat de părintele Tamaş, cuvânt care nu numai că a hrănit, dar a şi transformat inima. Ziua a doua a avut un important accent cultural. Am cunoscut mai bine istoria şi cultura portugheză, deoarece am vizitat trei localităţi de mare însemnătate pentru istoria Portugaliei: Tomar, Batalha şi Alcobaça. Am fost impresionaţi să descoperim cum un popor şi o ţară cu mult mai mică decât a noastră, înconjurată pe jumătate de apele mării, a reuşit să fie timp de un secol la cârma lumii. Determinarea marilor navigatori, îndârjirea prinţilor şi a liderilor naţiunii care au visat întotdeauna o Portugalie independentă şi autonomă au dat naştere unui popor care uimeşte astăzi prin bunătate şi prin bucuria de a trăi. Emoţionant a fost că în fiecare lăcaş de cult glasurile noastre au intonat cântece mariane, dorind astfel, să ne manifestăm ca şi copii ai Mamei cereşti. Seara, paşii noştri s-au îndreptat din nou spre Capela Apariţiilor spre a ne adresa mamei cereşti prin rugăciunea care îi place atât de mult şi pe care, de altfel, în apariţii o spunea alături de păstoraşi: Sfântul Rozariu. Mângâietor a fost să auzi rostită rugăciunea, printre atâtea limbi, şi în dulcele grai moldovenesc. Apoi, cu lumânările în mâini înălţate spre cer, fiecare participant a pornit în procesiune însoţind-o pe Sfânta Fecioară pas cu pas în cântece şi rugăciune. Un nou răsărit, o nouă zi începută în capela Nostra Signora Dores a sanctuarului participând la Sfânta Liturghie. Am început o nouă zi cu noi trăiri încredinţându-ne fiului Mariei şi hrănindu-ne sufletul ascultând cuvântul Domnului, dar şi primindu-l pe Isus în suflete. Apoi am pornit către biserica parohială, locul în care au fost botezaţi cei trei păstoraşi de la Fatima. Alte emoţii, dar şi alte încredinţări mamei cereşti, fiind plini de speranţă, dar şi fericiţi. Am continuat itinerariul cu oraşul Nazaré situat pe malul oceanului Atlantic, cu peisaje de vis şi plaje lungi de nisip, cele mai renumite din toată Portugalia. Am admirat măreţia creaţiei lui Dumnezeu, privind valurile zgomotoase ale Oceanului Atlantic din locul numit Sitio având o strălucire aparte datorită razelor de soare care parcă se jucau în valuri. I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru toate aceste minunăţii pe care ni le-a descoperit în biserica închinată Sfintei Fecioare Maria. Un ultim punct al itinerarului zilei a fost atins când paşii ne-au purtat spre cel mai romantic sat medieval din Portugalia, Óbidos, dichisit într-un mod atractiv, special pentru vizitatori, caracteristica locului fiind casele vopsite în alb şi albastru. Seara a venit repede. Paşii s-au îndreptat spre Sanctuar pentru a ne întâlni în rugăciune, încredinţându-ne viaţa Sfintei Fecioare Maria şi rugând-o să ne ţină mereu, pe toţi, sub mantia ei ocrotitoare de Mamă iubitoare. Deşi ceremoniile s-au încheiat, mulţimea retrăgându-se la odihnă, noi am mai rămas, dorind să prelungim dialogul, să întipărim în inimile noastre cât mai profund imaginea Sfintei Fecioare, dar şi a celor trei păstoraşi, care i s-au încredinţat fără nici o reţinere. În ultima zi a pelerinajului, paşii ne-au purtat pe străzile cartierului Alfama, din Lisabona, care a păstrat o puternică atmosferă medievală. Ne-am înălţat inimile şi gândurile în cel mai vechi lăcaş de cult din Lisabona, Catedrala, oficial numită „Santa Maria Maior de Lisabona”, Catedrală în care a fost botezat Sfântul Anton. Un alt moment emoţionant a fost participarea la Sfânta Liturghie celebrată în biserica Sfântul Anton, biserică construită pe locul casei în care s-a născut Sfântul Anton de Padova. Este mângâietor, dar te şi întăreşte să ajungi acasă la cel la care de mic ai alergat pentru a-i cere ajutor. În aceeaşi zi am admirat şi exteriorul mănăstirii Jeronimos, simbolul cel mai impresionant al puterii Portugaliei, loc în care se află mormintele poetului Louis de Camoens şi cel al exploratorului Vasco da Gama. Mulţumim Domnului pentru aceste zile binecuvântate, în care harurile ne-au inundat inimile şi am trăit momente unice de încredinţare mamei cereşti, învăţând de la trei păstoraşi să ne încredinţăm „Doamnei Luminii” cu toată fiinţa, convinşi fiind că ea va mijloci ceea ce avem nevoie pentru a trăi ca adevăraţi fii ai lui Dumnezeu. Mulţumim părintelui Petru-Sebastian Tamaş care a făcut posibilă această călătorie a iubirii divine, a creşterii spirituale, sprijinindu-ne, însoţindu-ne cu iubirea sa fraternă, încurajându-ne să privim cu speranţă în viitor, fiind conştienţi că mereu suntem sub mantia ocrotitoare a Sfintei Fecioare Maria. Mulţumim Gabrielei Matei de la Agenţia „Pelerinaje Gabriela”, care ne-a sprijinit în conturarea itinerarului acestui pelerinaj. (Prof. Loredana Cojan pentru Ercis.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 8, Ultimul acces: 2026-11-16 17:27:31
|
Timp total: 0.04s...
[]:1