Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică din Postul Naşterii Domnului 2026: Familia creştină, prima şcoală a comuniunii - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

 
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică din Postul Naşterii Domnului 2026: Familia creştină, prima şcoală a comuniunii

[2026-11-13]
basilica.ro

Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică din Postul Naşterii Domnului 2026: Familia creştină, prima şcoală a comuniunii
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a transmis o scrisoare pastorală tuturor credincioşilor din Patriarhia Română, pentru prima duminică din Postul Naşterii Domnului 2026.
Postul Crăciunului începe în data de 15 noiembrie şi durează până în data de 24 decembrie. Este o tradiţie ca membrii Sfântului Sinod să se adreseze clericilor, monahilor şi credincioşilor în prima duminică din Post, pentru a transmite câteva îndemnuri duhovniceşti şi practice pentru întâmpinarea sărbătorii Naşterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos (25 decembrie).
Anul acesta, pastorala este inspirată şi de tematica omagială şi comemorativă a pastoraţiei familiei creştine şi a sfintelor femei din calendar (m­i­ro­nosiţe, muceniţe, monahii, soţii şi mame).
Despre anul omagial, ierarhii au transmis: „Familia creştină este prima şcoală a comuniunii, în care iubirea dintre părinţi şi copii are ca model iubirea Preasfintei Treimi”.
O altă temă abordată în pastorală este proclamarea generală a canonizării celor 16 sfinte femei românce, oficiată în luna februarie la Catedrala Patriarhală.
„Prin exemplul lor, înţelegem că Dumnezeu a lucrat în poporul român şi prin rugăciunea mamelor, prin nevoinţa monahiilor şi prin statornicia celor care au mărturisit credinţa în ­vremuri de prigoană”, au subliniat ierarhii Bisericii Ortodoxe Române.
Semnatarii pastoralei îndeamnă la folosirea cu folos a timpului din Postul Naşterii Domnului, „pentru a aduce bucurie în familiile noastre şi în casele celor încercaţi de suferinţă”.
În contextul actual marcat de criză, nesiguranţă şi suferinţă, credincioşii sunt chemaţi să înmulţească rugăciunea pentru pace şi să ofere ajutor bolnavilor, bătrânilor, orfanilor, săracilor şi celor întristaţi, organizând ca în fiecare an colecte de alimente, haine şi bani în parohii şi mănăstiri.
În acest an, pastorala este semnata de doi noi ierarhi: Preasfinţitul Părinte Maxim Danubianul, Arhiereul vicar al Episcopiei Italiei; Preasfinţitul Părinte Iachint de Pacific, Arhiereul vicar al Episcopiei Australiei, Noii Zeelande şi Pacificului.
Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima Duminică a Postului Naşterii Domnului din anul 2026
Coperta pastoralei
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2026 drept Anul omagial al pastoraţiei familiei creştine şi Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (m­i­ro­nosiţe, muceniţe, monahii, soţii şi mame). Această hotărâre reprezintă un act de recunoaştere a rolului fundamental pe care familia şi femeia îl au în formarea şi păstrarea identităţii creştine, fiind factori importanţi de transmitere a credinţei de la o generaţie la alta.
Prin naşterea de copii, familia este dătătoare de viaţă, arătând astfel conlucrarea ei cu Dumnezeu, Izvorul Vieţii, Care doreşte ca toţi oamenii să participe la fericirea Sa veşnică în Împărăţia cerurilor. În familie, copiii sunt pregătiţi pentru a deveni buni cetăţeni ai patriei pământeşti, dar şi fii duhovniceşti sau cetăţeni ai patriei cereşti, ai Raiului.
Viaţa familiei se întăreşte prin legătura cu Iisus Hristos în Tainele Bisericii
Prin rugăciune şi îndrumare, Biserica însoţeşte familia creştină în toate etapele ei. Astfel, îi pre­găteşte pe tineri pentru Sfânta Taină a Cununiei, îi sprijină pe părinţi în creşterea şi educarea copiilor şi îi întăreşte pe membrii familiei în faţa încercărilor vieţii. Prin participarea la viaţa liturgică şi prin lucrarea sfinţitoare a Duhului Sfânt, membrii familiei primesc puterea de a păstra unitatea şi de a cultiva iubirea reciprocă. În acest fel, viaţa familiei se întă­reşte prin comuniunea cu Hristos, Care ne-a descoperit iubirea părintească a lui Dumnezeu pentru oameni şi ne-a învăţat să ne rugăm: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri” (Matei 6, 9).
Familia creştină este prima şcoală a comuniunii, în care iubirea dintre părinţi şi copii are ca model iubirea Preasfintei Treimi (cf. Ioan 15, 9-10; 16, 13-15). Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) numeşte familia „mică biserică”1, deoarece în ea credinţa se cultivă prin rugăciune şi iubire, iar copiii învaţă să trăiască în comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii. Prin participarea la viaţa Bisericii, iubirea dintre membrii familiei se adânceşte şi se extinde către familia mai mare a celor cre­din­cioşi, a parohiei în care toţi cre­dincioşii ortodocşi sunt fraţi şi surori în Hristos.
Dreptmăritori creştini,
Când Dumnezeu a făcut lumea, coroana creaţiei Sale a fost familia, adică bărbatul şi femeia, care au primit binecuvântarea de a creşte, a se înmulţi şi a stăpâni pământul (cf. Facerea 1, 27-28). Prima familie, Adam şi Eva, a fost creată după chipul lui Dumnezeu, spre a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră […] şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat” (Facerea 1, 26-28).
Prima familie, creată după chipul comuniunii Sfintei Treimi
Pluralul tainic „să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră” (Facerea 1, 26) a fost explicat de către Părinţii Bisericii ca fiind o revelaţie a Sfintei Treimi. În acest sens, Sfântul Vasile cel Mare († 379) zice: „S-a spus «să facem» ca tu să recunoşti pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh”2. Aşadar, prima familie a fost creată după chipul comuniunii veşnice a Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, pentru a mărturisi în lume iubirea Treimii şi pentru a se desăvârşi în comuniune de iubire.
Omul nu ar fi chip al lui Dumnezeu dacă ar fi singur. „Nu numai ca să-l ajute pe Adam a creat Dumnezeu pe Eva, ci şi pentru ca să-l ferească de singurătate, căci numai pentru că se completează reciproc formează ei omul deplin”3. Complementaritatea dintre bărbat şi femeie nu ţine doar de planul fizic, ci şi de faptul că ei sunt chemaţi să reflecte, prin comuniunea de viaţă dintre ei, iubirea intratrinitară. Astfel, între cei doi primează permanent legea iubirii.
În Vechiul Testament, familia a avut un rol important în păs­trarea şi transmiterea cre­dinţei din generaţie în gene­raţie. Dumnezeu a binecuvântat familiile patriarhilor Avraam, Isaac şi Iacov (cf. Facerea 17, 4-7; 26, 3-5; 28, 13-15), prin urmaşii cărora a pregătit venirea lui Mesia în lume, a Domnului Iisus Hristos. Familia avea responsabilitatea de a păstra legământul cu Dumnezeu şi de a cultiva ascultarea de poruncile Sale. Credinţa părinţilor devenea astfel o moştenire valoroasă şi o expresie a identităţii personale, pe care copiii erau chemaţi să o păstreze, să o protejeze şi să o transmită generaţiilor următoare.
Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă
În Noul Testament, Domnul Iisus Hristos a întărit unitatea familiei şi a arătat chemarea ei la sfinţenie. Fiul lui Dumnezeu S-a născut din Fecioara Maria şi a crescut în Nazaret, unde a arătat ascultare faţă de Maica Sa şi faţă de Dreptul Iosif (cf. Luca 2, 51). Prin prezenţa Sa la nunta din Cana Galileii, Mântuitorul a binecuvântat bucuria întemeierii unei familii şi a săvârşit prima Sa minune, prefăcând apa în vin (cf. Ioan 2, 1-11). De asemenea, răspunzând fariseilor care Îl întrebau despre des­părţirea soţilor, Hristos a reafirmat unitatea şi statornicia căsătoriei, prin cuvintele: „Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19, 6).
Copiii, în atenţia Bisericii, urmând îndemnului Mântuitorului
Totodată, Mântuitorul a arătat grija Sa faţă de copii, pe care i-a primit şi i-a binecuvântat, spunând: „Lăsaţi copiii să vină la Mine” (Marcu 10, 14). Chiar şi în ceasul pătimirii Sale pe Cruce, Hristos a arătat iubirea Sa filială, încre­dinţând-o pe Maica Sa grijii Sfântului Apostol Ioan (cf. Ioan 19, 26-27). În acest mod, Maica Domnului a devenit Maica duhovnicească a ucenicului iubit şi, prin acesta, a tuturor celor care Îl urmează pe Hristos. Prin urmare, învăţăm de la Mântuitorul că iubirea faţă de părinţi şi grija pentru ei trebuie păstrate în toate împrejurările vieţii. Prin învăţătura şi faptele Sale, Domnul Hristos ne arată că familia este chemată să cultive iubirea, fidelitatea şi responsabilitatea reciprocă.
Grija Bisericii faţă de familie a fost exprimată şi prin Sfintele Canoane, care apără demnitatea căsătoriei şi stabilesc rânduielile necesare încheierii şi păstrării acesteia. Ele subliniază responsabilitatea soţilor de a păstra fidelitatea şi unitatea vieţii conjugale, potrivit învăţăturii Mântuitorului Iisus Hristos. În acest sens, Canonul 87 Trulan condamnă ­păcatul adulterului şi reafirmă ­îndatorirea fiecărui soţ de a respecta fidelitatea legăturii matrimoniale4. Prin rânduielile sale canonice, Biserica ocroteşte familia şi îi îndrumă pe soţ şi pe soţie să îşi împlinească împreună chemarea la sfinţenie.
Părinţii sfinţi nasc copii sfinţi
Familia creştină găseşte modele de viaţă sfântă în unele familii cu mulţi sfinţi din istoria Bisericii Ortodoxe, de la care învaţă virtuţile creştine: rugăciunea fierbinte, iubirea smerită şi darnică, răbdarea, iertarea şi ajutorarea celor aflaţi în nevoi.
De pildă, în secolul al IV-lea, familia Sfântului Vasile cel Mare ne oferă o mărturie remarcabilă despre cum sfinţenia odrăsleşte sfinţenie: părinţii Vasile şi Emilia, bunica Macrina cea Bătrână şi cinci dintre copii – Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Sfântul Ierarh Grigorie de Nyssa, Sfântul Ierarh Petru al Sevastiei, Sfântul Cuvios Navcratie (monah evlavios şi milostiv) şi Sfânta Cuvioasă Macrina cea Tânără – au devenit sfinţi toţi opt în calendarul Bisericii, arătând că educaţia creştină şi trăirea virtuţilor evanghelice în familie pot aduce roade de sfinţenie pentru toate gene­raţiile. Icoana celor opt sfinţi s-a regăsit în acest an pe toate calendarele creştin-ortodoxe din Patriarhia Română.
În secolul al XIV-lea, familia Sfântului Ierarh Grigorie Palama, în care părinţii Constanţiu şi Kalloni şi cei cinci copii ai lor – fiii Grigorie, Teodosie şi Macarie şi fiicele Epiharis şi Teodota – au devenit, toţi şapte, sfinţi în calendarul Bisericii, ne arată că isihasmul şi rostirea neîncetată a rugăciunii inimii nu se regăsesc doar în mănăstiri, ci şi în familie.
De asemenea, cei opt sfinţi din familia Brâncoveanu: Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu şi Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, cu cei patru fii ai lor, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, precum şi sfetnicul martir Ianache, dar şi Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu, prin exemplul credinţei lor statornice în Domnul Hristos şi prin rugăciunile lor înălţate înaintea Tronului Prea­sfintei Treimi, constituie un izvor permanent de lumină şi înnoire pentru viaţa creştină de astăzi.
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar ne îndeamnă să privim cu recunoştinţă spre cele care L-au iubit pe Hristos şi L-au urmat în împrejurări diferite ale vieţii. De la sfintele mironosiţe, care au primit cele dintâi vestea Învierii Domnului, până la muceniţele care şi-au pecetluit credinţa prin jertfa vieţii, Biserica păstrează mărturia unei iubiri mai puternice decât teama de moarte. Aceeaşi dragoste pentru Dumnezeu a rodit în nevoinţa cuvioaselor şi în viaţa sfintelor soţii şi mame, care au făcut din casele lor locuri de rugăciune şi de creştere duhovnicească a copiilor.
În acest an binecuvântat, 2026, proclamarea generală a canonizării celor 16 sfinte femei românce, să­vârşită în luna februarie, ne-a adus înainte noi chipuri de sfinţenie din istoria Bisericii noastre. Prin exemplul lor, înţelegem că Dumnezeu a lucrat în poporul român şi prin rugăciunea mamelor, prin nevoinţa monahiilor şi prin statornicia celor care au mărturisit credinţa în ­vremuri de prigoană. De aceea, ­cinstirea lor este şi un prilej de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binecuvântările revărsate asupra poporului român.
Privind la exemplul acestor sfinte, suntem chemaţi să preţuim mai mult dragostea şi jertfelnicia mamelor, să ascultăm sfaturile bunicilor şi să le sprijinim pe cele care poartă singure povara creşterii copiilor sau trec prin suferinţă şi lipsuri. Pilduitoare este şi rugăciunea monahiilor, care aduc înaintea lui Dumnezeu durerile şi nevoile lumii. Cinstea pe care o acordăm sfintelor femei se cuvine să rodească în propriile noastre familii, prin iubirea faţă de cei apropiaţi şi prin milostenia faţă de cei aflaţi în suferinţă, deoarece în fiecare faptă a iubirii milostive se mărturiseşte prezenţa lui Hristos.
Femeia creştină, rol fundamental în familie şi în societatea contemporană
Cinstirea sfintelor femei ne descoperă şi roadele binecuvântate ale vieţii de familie. Multe dintre ele au primit credinţa de la părinţi şi au crescut în familii în care rugăciunea şi iubirea faţă de Dumnezeu au fost temelia vieţii. Altele, prin jertfelnicia lor, au devenit mame ale unor mari sfinţi ai Bisericii. Exemplul lor ne îndeamnă să preţuim familia ca loc al creşterii duhovniceşti şi să arătăm aceeaşi dragoste celor care nu se bucură de sprijinul celor apropiaţi.
Această responsabilitate revine întregii comunităţi bisericeşti, care este chemată să sprijine familia în împlinirea misiunii sale. O atenţie deosebită se cuvine să fie acordată creşterii şi educării copiilor, pentru ca aceştia să sporească în credinţă şi să devină, la rândul lor, mărturisitori ai iubirii lui Hristos în lume.
În această lucrare, părinţii sunt primii îndrumători ai copiilor pe calea credinţei şi au nevoie de sprijinul Bisericii, al şcolii şi al insti­tu­ţiilor Statului. Ora de religie şi cateheza parohială contribuie la formarea conştiinţei creştine şi îi ajută pe tineri să descopere fru­mu­seţea vieţii în Hristos. Prin cu­noaşterea Sfintei Scripturi şi a vieţilor sfinţilor, copiii şi tinerii învaţă să îşi cinstească părinţii, să respecte demnitatea aproapelui şi să preţuiască darul întemeierii unei familii.
În acest sens, Patriarhia Română desfăşoară programe catehetice şi educaţionale prin care sprijină părinţii în creşterea copiilor şi încurajează participarea tinerei generaţii la viaţa Bisericii. Programul Naţional Catehetic „Hristos împăr­tăşit copiilor”, Proiectul Na­ţional Centrul de activităţi cu tineretul „Sfântul Ilie Tesviteanul”, par­teneriatele dintre parohie şi şcoală, precum şi taberele organizate în ţară şi în diaspora oferă copiilor şi tinerilor prilejul de a lega prietenii, de a cunoaşte valorile credinţei ortodoxe şi de a deprinde bucuria ajutorării aproapelui.
Un moment deosebit al acestui an l-a constituit şi Întâlnirea ­Tinerilor Ortodocşi de la Bucureşti, care a reunit tineri din ţară şi din diaspora, în duhul credinţei şi al comuniunii frăţeşti. Prin participarea la rugăciune şi la activi­tăţile organizate cu acest prilej, tinerii au avut posibilitatea de a-şi întări legătura cu Biserica şi de a descoperi im­portanţa familiei creştine în viaţa lor. Biserica îi încurajează pe tineri să păstreze credinţa primită de la părinţi şi să o transmită, la rândul lor, în familiile pe care le vor întemeia.
Când familia va dispărea, va înceta şi viaţa pe pământ
Grija pastorală a Bisericii se îndreaptă, cu aceeaşi dragoste, şi către familiile încercate de suferinţă, singurătate sau lipsuri. Prin lucrarea social-filantropică a eparhiilor, parohiilor şi mănăstirilor, Biserica oferă sprijin copiilor lipsiţi de ocrotire părintească, persoanelor vârstnice rămase singure, dar şi celor care se confruntă cu boala ori cu dificultăţi materiale.
Din cauza crizei morale şi materiale de astăzi, modelul familiei tradiţionale este considerat de unii ca fiind învechit sau perimat. Mulţi copii se nasc în afara căsătoriei, pentru că tinerii preferă să trăiască împreună fără binecuvântare sau unire sfântă în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii prin Taina Cununiei, fără a-şi asuma toate responsa­bilităţile vieţii conjugale şi fără a căuta sfinţirea vieţii prin rugăciune şi prin fapte bune.
În pofida numeroaselor primejdii abătute asupra neamului omenesc, familia a fost instituţia cea mai stabilă în istorie. În plus, binecuvântarea familiei de către Domnul nostru Iisus Hristos la nunta din Cana Galileii, când a transformat apa în vin, la rugămintea Maicii Sale – icoana Bisericii rugătoare, constituie pentru noi o puternică bază a speranţei creştine.
Domnul Hristos, Cel ce a schimbat apa în vin, poate schimba criza într-o speranţă nouă, poate aduce bucurie acolo unde ameninţă lipsurile şi tristeţea. Trebuie să ne rugăm lui Hristos, să Îi spunem Lui ce lipseşte cu adevărat familiei astăzi şi să îndemnăm familia creştină în criză să ceară ajutorul lui Hristos şi al Maicii Domnului în organizarea însăşi a vieţii conjugale. Minunea din Cana Galileii ne descoperă fericirea ca dar al lui Dumnezeu, deoarece harul lui Dumnezeu aduce comuniune şi bucurie în familie şi în societate, nu ca pe un drept al omului ce trebuie cucerit în spirit individualist şi egoist, ci ca dar divin care trebuie cultivat şi apărat.
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Grija pentru familia creştină şi cinstirea sfintelor femei românce, cele două teme ale anului 2026, ne îndeamnă să preţuim darul vieţii, să întărim legăturile dintre gene­raţii şi să cultivăm iubirea darnică faţă de cei aflaţi în suferinţă.
În mod deosebit, suntem datori să sprijinim familiile care trec prin încercări, pe soţii şi soţiile care nu au primit darul naşterii de prunci, pe părinţii care îşi cresc singuri copiii şi pe copiii rămaşi fără ocrotire părintească. Tuturor acestora, Biserica le vesteşte iubirea milostivă a lui Dumnezeu, Care nu îi pără­seşte pe cei ce îşi pun nădejdea în El. Copiilor lipsiţi de unul sau ambii părinţi le adresează îndemn şi încurajare Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, el însuşi fiind orfan de ambii părinţi şi crescut de bunică, prin următoarele versuri: „La El să-ţi pui toată nădejdea / Pe El să-L rogi mereu fierbinte, / Că El fiinţelor sărmane / Le este «Maică şi Părinte»!” (poezia Dorul bunicii).
Să folosim timpul binecuvântat al Postului Naşterii Domnului, pe care îl începem astăzi, pentru a aduce bucurie în familiile noastre şi în casele celor încercaţi de suferinţă. Să cercetăm cu dragoste pe cei singuri, pe bolnavi şi pe vârstnicii lipsiţi de sprijinul celor apropiaţi. Să fim alături de familiile în care au apărut neînţelegeri şi în care iubirea are nevoie de iertare şi împăcare. Printr-o faptă bună, printr-un cuvânt de mângâiere sau printr-un ajutor oferit la vreme potrivită, putem face simţită iubirea milostivă a Domnului Iisus Hristos în viaţa semenilor noştri.
Adresăm preoţilor şi credin­cioşilor mireni ai Sfintei noastre Biserici îndemnul părintesc de a organiza şi în acest an, la nivelul parohiilor, mănăstirilor, protopopiatelor şi centrelor eparhiale, colecte de alimente, îmbrăcăminte şi bani pentru persoanele şi familiile aflate în suferinţă şi lipsuri. Să acordăm o atenţie deosebită familiilor cu mulţi copii, părinţilor care îşi cresc singuri copiii, bătrânilor lipsiţi de sprijin şi celor pentru care apropierea sărbătorilor adânceşte durerea singurătăţii. Fiecare dar oferit cu dragoste poate aduce lumină şi nădejde într-o casă în care lipsurile şi întristarea au luat locul bucuriei.
Avem încredinţarea că veţi răspunde şi în acest an, cu aceeaşi dărnicie creştină, chemării noastre părinteşti la această lucrare sfântă de binefacere. Vă mulţumim pentru generozitatea arătată în anii precedenţi şi pentru dragostea cu care sprijiniţi lucrarea social-filantropică a Bisericii. Prin ajutorul oferit celor aflaţi în nevoie, mărturisim împreună iubirea lui Dumnezeu şi împlinim cuvintele Mântuitorului: „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7).
Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să binecuvânteze toate familiile creştine, să dăruiască părinţilor înţelepciune în creş­terea copiilor, tinerilor statornicie în credinţă, iar celor aflaţi în sufe­rinţă, mângâiere şi ajutor. Fie ca bucuria Naşterii Domnului să aducă pace în casele noastre, lumină în suflete şi binecuvântare tuturor românilor din ţară şi celor aflaţi printre străini.
Cu multă preţuire, vă îmbră­ţişăm părinteşte şi vă împărtăşim binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi îm­părtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13).
Textul este semnat de Patriarhul Daniel împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Note:
1 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia XX, în Comentarii sau explicarea Epistolei către Efeseni, trad. Arhim. Teodosie Atanasiu, Iaşi, 1902, p. 202.
2 Cf. Sf. Vasile cel Mare, Omilii despre facerea omului I, 4, în coll. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, S.N., vol. 6, Ed. Basilica, Bucureşti, 2025, p. 284. Vezi şi Sf. Irineu de Lyon, Adversus Haereses, V, 6, 1.
3 Pr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 3, Ed. Basilica, Bucureşti, 2018, p. 187.
4 Cf. Canoanele Bisericii Ortodoxe. Ediţie bilingvă, trad. pr. Răzvan Perşa, vol. I: Canoanele apostolice şi Canoanele Sinoadelor Ecumenice, Ed. Basilica, Bucureşti, 22022, pp. 324-325.
Pastorala Sfântului Sinod la prima duminică din Postul Naşterii Domnului 2026 poate fi descărcată aici.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 39, Ultimul acces: 2026-11-17 00:29:36