Gândind, mereu, mereu[2007-10-03]ESEURI/PROZA.de Radu Botis Orbecăim adesea cuprinși de indiferență . Uităm să iubim răsăritul soarelui într-o dimineață dulce de vară , când fiorul răcorii își dezvelește de sub geana unei noi zile minunăția a tot ce ne înconjoară . Uităm să ne închinăm adânc Atotputernicului Dumnezeu mulțumind pentru un nou răsărit vieții noastre . Pare-se ca ceva de rutină și prea neânsemnată , o clipă de reculegere în preajma Atotprezenței Divine . Treburile zilnice ne cheamă grăbiți tumultului vieții acestea cu atâtea și atâtea preocupări și griji. Suntem stresați, nervoși, neângăduitori, reci, parcă neavând aproape nimic în comun unii cu alții.Dar totuși avem: chipul și asemănarea lui Dumnezeu, suntem revărsarea Trinității(Tatăl,Fiul și Duhul Sfânt) în noi fiecare.O extraordinară întrepătrundere a divinului (sufletul) cu umanul(corpul ca materie).Părtășia vieții veșnice o avem asigurată prin Răscumpărătorul Hristos-Dumnezeu, prin jertfa Lui sângeroasă drept moment culminant.! Sursa: www.RevistaMurmur.info Contor Accesări: 529, Ultimul acces: 2026-08-02 01:07:18
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1