Sfinţii lunii octombrie

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Sfinţii lunii octombrie

[2007-10-16]

de Alina ALEXE

Sf. Paraschiva, „luminătoarea casnică a Moldovei“

Moaştele Sf. Dumitru se află în Catedrala Patriarhală din Capitală

Sfinţii lunii octombrie

Brumărel sau Brumarul cel mic, cu alte cuvinte octombrie, este luna în care începe să cadă bruma. Dacă e multă brumă sau chiar zăpadă, ianuarie se va bucura de timp frumos. Dacă frunzele îngălbenesc şi se duc repede, e semn că anul ce urmează va fi unul roditor. Ploaia de toamnă e generoasă, decembrie va fi zguduit de vânt puternic.

În octombrie se sărbătoresc mai mulţi sfinţi: Sf. Procoavă – 1 octombrie, Sfânta Paraschiva – 14 octombrie, Lucinul (Sf. Luca), zeul protector al lupilor – 18 octombrie, Ajunul lui Sânmedru (Moşii de toamnă) – 25 octombrie, Sânmedru (Sf. Dumitru) – 26 octombrie.

Sfântul Procoavă este cel care acoperă pământul cu zăpadă. Este important mai ales în viaţa tinerelor fete, deoarece le sare în ajutor şi le umple capul cu păr bogat, oferindu-le şansa de a se mărita mai repede. Îi este dedicată prima săptămână a lunii despre care vorbim.

Sfânta Cuvioasa Paraschiva este o sărbătoare foarte importantă pentru români, deoarece moaştele Sfintei se află în Catedrala Mitropolitana din Iaşi de sute de ani, aduse fiind de domnitorul Vasile Lupu la 13 iunie 1641 (în timpul Mitropolitului Varlaam). Sfânta Paraschiva este Protectoarea Moldovei. Astfel, în acatistul scris special pentru ea este numită „luminătoarea casnică a Moldovei”.

Ce se cunoaşte despre viaţa sfintei? S-a născut în prima jumătate a secolului al XI-lea la Epivat (azi Boiados) în Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol. Se spune că, pe la vârsta de zece ani, a auzit citindu-se în biserică „Oricine voieşte să vina după Mine, să se lepede sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34).” Aceste cuvinte au impresionat-o atât de mult, încât şi-a împărţit toate hainele săracilor. A repetat gestul, în ciuda nemulţumirii părinţilor.

După câţiva ani, şi-a părăsit părinţii şi s-a retras „în adâncul pustiei”. S-a oprit prima oară la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a rămas cinci ani. De aici a plecat spre Ţara Sfântă şi s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului. Mitropolitul Varlaam al Moldovei povesteşte în Cazania sa (1643) cum Sfânta „pururea suspina şi nepărăsit tânjea cumu-şi va înfrumuseţa sufletul, cum se va logodi pe sine Mirelui ceresc, lui Iisus Hristos, cum se va îndulci la vederea Mirelui sau, de slava şi de lumina şi de bucuria cea fericita. De aceasta... ochii de lacrimi îi erau întunecaţi pururea.”

Într-o noapte însă, pe la vârsta de 25 de ani, un înger i-a apărut în vis şi i-a spus să lase pustia pentru ca trupul să se întoarcă în pământul pe care s-a născut. S-a îndreptat spre Epivat, fără să spună cuiva cine este şi de unde vine, şi şi-a dat sufletul.

A fost îngropată ca o străină, nimeni neştiind cine era. Dar, mai târziu, cînd creştinii care trăiau acolo au trebuit să îngroape un marinar ce murise pe o corabie şi fusese adus la mal de valuri, „aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred şi plin de mireasmă”. Cu toate acestea, au pus alături de ea şi trupul corabierului. Dar, în noaptea următoare, unuia din creştinii care săpaseră groapa i s-a aratat în vis o împărăteasă înconjurată de îngeri, iar unul dintre aceştia îl mustra că n-a scos din groapă trupul Cuvioasei. Iar împărăteasa i-a poruncit să ia degrabă trupul şi să-l aşeze la loc de cinste.

Tradiţiile şi Sfânta Paraschiva

De Sfânta Paraschiva se posteşte şi nu se lucrează, existând pericolul apariţiei unor boli de ochi şi de cap. Cine coase sau toarce se va alege cu negi la mână. Fetele o ţin să fie cinstite. O ţin toţi oamenii dealtfel pentru ca anul care vine să fie bogat în bucate. Cât despre vreme, aşa cum este această zi, frumoasă sau mohorâtă, aşa vor fi şi celelalte sărbători de peste an. Dacă toamna de până la Sfânta Paraschiva nu a fost una ploioasă, e semn că iarna se va lăsa curând.

Este cunoscută în popor şi sub numele de „Sfânta Vineri”.

În calendarul românesc există doi Dumitru, adeseori confundaţi: Sfântul Mucenic Dumitru şi Cuviosul Dumitru.

Despre viaţa Sf. Mare Mucenic Dumitru protector al Tesalonicului (Izvorâtorul de mir, prăznuit pe 26 octombrie) nu se cunosc foarte multe lucruri. A trăit în secolul al III-lea şi a trebuit într-un moment de răscruce al existenţei sale să aleagă între a renunţa la creştinism şi propria viaţă. Sfântul Dumitru a rămas creştin şi a devenit un propovăduitor al credinţei. Împăratul Maximian a poruncit ca sfântul să fie străpuns cu lăncile. În loc de sânge însă, din trupul martirului a ieşit mir. Se spune că bolnavii care s-au uns cu acest mir frumos mirositor s-au vindecat imediat.

Moaştele Cuviosului Dumitru zis „cel nou” sau „Basarabov” ocrotitorul Bucureştilor (prăznuit pe 27 octombrie) se află în catedrala patriahală din capitală. S-a născut în secolul al XIII-lea în satul Basarabi şi s-a călugărit într-o mănăstire din apropiere. S-a aşezat într-o peşteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo şi-a petrecut restul vieţii, complet izolat de lume. Nu se cunoaşte data exactă când a murit. Moaştele i-au rămas ascunse până când s-a arătat în vis unei fetiţe bolnave. Ele au fost căutate şi scoase din apă, devenind făcătoare de minuni. Prima vindecată a fost fetiţa care îl visase.

Tradiţiile şi Sfântul Dumitru

Sf. Dumitru a devenit în folclor Sâmedru, patronul păstorilor. Este stapân peste iarna care se apropie. Anul seamănă cu o casă cu două uşi: una stă descuiată o jumătate de an şi este păzită de Sf. Gheorghe, iar pe cealaltă o deschide Sf. Dumitru, când îi vine ziua. Aşa cum s-a înţeles cu Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru trebuie să desfrunzească pădurea şi să-i adune pe toţi la sărbătoarea recoltei.

Ciobanii aruncă un topor între oi să afle cum va fi vremea: rea, dacă lângă topor se aşază o oaie neagră, bună, dacă oaia este albă. Sau pândesc toată noaptea oile care dorm şi, dacă dimineaţa se trezeşte întâi o oaie albă care pleacă spre sud, iarna va fi grea, dacă se trezeşte o oaie neagră şi pleacă spre nord, iarna va fi uşoară.

Ce se mai face de Sâmedru: se tunde coama cailor până la trei ani, ca să aibă păr frumos, pieptănatul nu este însă slobod, căci e primejdios de lupi.

INFO PLUS

De Sf. Dumitru, ciobanii aruncă un topor între oi să afle cum va fi vremea: rea, dacă lângă topor se aşază o oaie neagră, bună, dacă oaia este albă.

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 711, Ultimul acces: 2026-08-02 07:25:38

Timp total: 0.03s...

[]:1