© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Vaticanul mai face un pas catre reabilitarea templierilor[2007-10-24]Dupa 700 de ani de la suprimarea Ordinului Templului, Vaticanul a publicat o carte unde sunt prezentate documente ale asa-zisului proces al templierilor. Publicarea cartii a fost insa pregatita de Vatican nu cu mult timp in urma, când a oferit publicului larg pe site-ul sau un pergament al Papei Clement al V-lea din anul 1308 prin care acesta absolvea de orice vina pe liderii Ordinului. Acum, Sfântul Scaun ofera pasionatilor de istorie si cercetatorilor mai multe documente în cadrul unui volum de 300 de pagini, intitulat Processus contra Templarios.Reprezentantii editurii Scrinium au declarat ca aceasta carte include si reproduceri ale Pergamentului de la Chinon, un edict papal din 1308 al lui Clement al V-lea care trebuia sa salveze Ordinul Templierilor, informeaza francematin.ro. Pergamentul de la Chinon este un document istoric devenit celebru de putina vreme, ca urmare a descoperirii doctorului Barbara Frale, care încearca sa demonstreze ca Papa Clement al V-lea i-a absolvit în secret pe Marele Maestru al templierilor, Jacques de Molay, si pe ceilalti sefi ai Ordinului de acuzatiile pecare Regele Frantei Filip cel Frumos le formulase împotriva lor. 5.900 de euro un volum Cartea a fost publicata într-o editie limitata de 799 de exemplare, fiecare copie fiind vânduta la pretul de 5.900 de euro, potrivit editurii Scrinium, care publica, de obicei, lucrari bazate pe arhivele Vaticanului. Volumul reproduce în întregime documentatia disponibila cu privire la audientele papale care au urmat arestarilor si torturilor la care au fost supusi sefii Ordinului Templierilor. Pergamentul de la Chinon Absolvirea de catre Papa Clement al V-lea a principalilor membri ai Ordinului Templierilor Chinon, Dioceza de Tours, 17-20 august 1308 Documentul original, format dintr-o foaie de pergament mare (700 x 580 mm), era prevazut cu sigiliile celor trei nuntii papali care au format Comisia Apostolica speciala de ancheta, numita de Clement al V-lea: Berenger Fredol, preotul cardinal al bisericii Preasfintilor Nereus si Achilleus si nepot al Papei; Etienne de Suisy, preot cardinal la Sf. Cyriac din Therminis; Landolfo Brancacci, diacon cardinal la Sf. Angelo. Documentul este in stare rezonabila, desi exista cateva pete violacee, cauzate de actiunea bacteriilor. Documentul contine, potrivit explicatiilor de pe site-ul statului Vatican, absolvirea pe care Papa Clement al V-lea a acordat-o Marelui Maestru al Templului, calugarul Jacques de Molay, si celorlalti lideri ai Ordinului, dupa ce au dovedit ca se caiesc si au cerut sa fie iertati de Biserica; dupa renegarea formala, care era obligatorie pentru toti cei care au fost chiar si numai suspectati de comportament eretic, principalii membri ai Ordinului Templului sunt reintegrati in Comunitatea Catolica si primesc permisiunea de a se impartasi. Documentul, care apartine primei faze a procesului impotriva Templierilor, cand Papa Clement al V-lea inca era convins ca poate garanta supravietuirea ordinului militar-religios, satisface nevoia de a elimina rusinea excomunicarii pentru calugarii-soldati, provocata de negarea anterioara de catre acestia a lui Isus Hristos, atunci cand au fost torturati de inchizitorii francezi. Asa cum confirma cateva surse contemporane, Papa a stabilit ca Templierii erau implicati in mai multe forme grave de imoralitate si a planuit o reforma radicala a Ordinului, pentru ca ulterior sa il transforme intr-un singur organism, prin fuziunea cu celalalt ordin important militar-religios, Ospitalierii. Actul de la Chinon, care ii achita pe Templieri, dar nu ii scuteste de responsabilitati, era premisa necesara pentru a indeplini reforma, insa a ramas litera moarta. Monarhia franceza a reactionat printr-un adevarat mecanism de santaj, care il obliga pe Clement al V-lea sa accepte un compromis ambiguu, ratificat in timpul Conciliului de la Vienne, din 1312: neputand sa se opuna dorintei regelui Frantei, Filip cel Frumos, care a impus eliminarea Templierilor, Papa a eliminat ordinul din realitatea acelei perioade, fara a-l condamna sau aboli, dar izolandu-l intr-un fel de hibernare, datorita unei prevederi a legii canonice. Dupa ce a declarat explicit ca procesul nu a dovedit acuzatia de erezie, Clement al V-lea a suspendat Ordinul Templierilor prin intermediul unei sentinte provizorii, impusa de necesitatea de a evita un pericol grav fata de Biserica, care le interzicea sa foloseasca numele sau simboluri specifice, in caz contrar riscand excomunicarea, se mai arata pe site-ul Vaticanului. Biserica, Templierii si Regele In urma cu 700 de ani, mai precis pe 13 octombrie 1307, templierii au fost arestati de Regele Frantei Filip cel Frumos, acesta din urma acuzand Ordinul de erezie. Insa miscarea Regelui nu ar fi avut sorti de izbanda daca Papa Clement al V-lea nu-i oferea sprijinul sau. Chiar daca Papa i-a girat Regelui aproape toate miscarile impotriva templierilor, totusi Clement al V-lea a incercat in 1308 sa-i salveze pe liderii Ordinului emitand un document prin care Jacques de Molay, Marele Maestru al Ordinului, si cativa reprezentanti de varf erau absolviti de orice vina. Din nefericire pentru templieri, pergamentul nu s-a mai transformat in Bula Papala si, astfel, decizia Papei nu a mai devenit litera de lege. Motivul pentru care Regele Filip si-a dorit distrugerea Ordinului nu a fost, in realitate, legat de asa-zisa erezie a templierilor (care niciodata nu au fost dovediti ca vinovati), ci de datoriile pe care Regele le avea fata de templieri. Dar sa urmarim evolutia catorva evenimente care ne arata foarte clar miza razboiului declansat de Filip... «Vox in Excelso» Chiar daca in 1308 Papa a incercat salvarea Ordinului, in data de 22 martie 1312, Clement - la presiunea Regelui - pronunta dizolvarea Ordinului Templului prin sentinta apostolica provizorie. In ziua de 3 aprilie 1312, Papa da citire Bulei Vox in Excelso: Cu aprobarea Sfantului Conciliu, desi nu puteam hotari conform dreptului, ci doar in mod anticipat, in virtutea autoritatii noastre apostolice, suprimam pentru totdeauna Ordinul Templului; rezervam Sfantului Scaun toate bunurile mobile si imobile, drepturi, actiuni din toate partile lumii. Cu alte cuvinte, ordinul nu a fost condamnat, ci pur si simplu conservat (vezi explicatiile Vaticanului referitoare la informatiile din Pergamentul de la Chinon). «Ad Providam» La scurt timp, Bula Ad Providam gaseste rezolvare unei probleme ce-i obseda pe Rege si pe Papa: destinatia bunurilor Ordinului. Clement decide ca ospitalierii sa primeasca bunurile ordinului, cu exceptia celor confiscate in Castilia, Majorca, Aragon si Portugalia. Bunurile ordinului din cele patru regate vor ramane la dispozitia Sfantului Scaun. Problema bunurilor confiscate de Filip reprezinta si astazi o tema ce merita studiata. Insa aceasta Bula nu l-a determinat pe Filip sa transfere bunurile confiscate ospitalierilor. Regele a profitat ca nimeni in afara de el nu stia exact ce bunuri administreaza si a facut propriile calcule de unde rezulta ca ospitalierii trebuiau sa-i plateasca lui Filip 200.000 de livre (cheltuieli, a sustinut Regele, de intretinere a bunurilor Ordinului) ca sa poata lua in administrare bunurile confiscate de Filip de la templieri. Cand au auzit cum se pune problema, ospitalierii s-au adresat Papei, dar acesta i-a somat sa accepte aranjamentul propus de Filip. Insa ospitalierii nu au dispus de atatia bani lichizi, iar situatia s-a reglementat prin oprirea de catre rege a valorilor mobile si imobile la limita sumei in cauza. Trebuie spus ca suma de 200.000 livre reprezenta o suma uriasa la acea vreme. Ulterior, in data de 18 martie 1314 (dupa unii istorici pe 11 martie), Jacques de Molay si Geoffroy de Charnay sunt arsi pe rug dupa ce au sustinut nevinovatia Ordinului. Bogdan Apostolescu Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 588, Ultimul acces: 2026-08-02 19:50:38
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
