Gloria in Excelsis Deo![2007-11-29]De ce revine cântul gregorian?Pontificatul Papei Benedict al XVI-lea a fost marcat de noi eforturi de promovare a excelenței în muzica sacră. Exortația sa apostolică din luna martie, "Sacramentum Caritatis", încurajează predarea cântului latin în seminarii și folosirea lui în liturgii, cu un accent special pe întâlnirile internaționale. Sfântul Părinte afirma cu o altă ocazie, în iunie 2006, că "o autentică actualizare a muzicii sacre poate să aibă loc doar înscriindu-se în linia marii tradiții a trecutului, a cântului gregorian și a polifoniei sacre" (polifonia este muzica interpretată de mai multe voci cântând bucăți diferite, care se armonizea ză). În fine, recenta scrisoare apostolică "Summorum Pontificum" a Papei Benedict al XVI-lea, din 7 iulie a.c., care extinde permisiunea de celebrare a Liturghiei tradiționale în limba latină, deschide perspective mai largi de utilizare a cântului gregorian dat fiind rolul lui atât de important în ansamblul ritualului. Inițiativa Sfântului Scaun nu privește strict aria Cetății Vaticanului, ci lumea întreagă, Cunoscută fiind ignoranța ce domină atunci când e vorba de tezaurul muzicii sacre. Cardinalul Francisc Arinze, capul Congregației care are în responsabilitate liturgia, a vorbit în SUA anul trecut despre această temă și a îndemnat la remedierea problemelor. În viziunea sa, chiar și în parohiile "medii" cântul gregorian ar trebui să fie o prezență constantă. Declarațiile Cardinalului Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor nu fac decât să amintească de documentele Bisericii: cântul gregorian, spune Instrucțiunea Generală a Misalului Roman, deține "primul loc fiind propriu liturgiei romane". Aici găsim de fapt reafirmat mesajul Conciliului Vatican II, a cărui Constituție despre Sfânta Liturgie, Sacrosanctum Concilium (din 1963), învață că tocmai cântul gregorian este muzica liturgică ideală, standardul în comparație cu care trebuie să se măsoare orice altceva (nr. 116 și 117 din SC). Este clar deci că părinții conciliari nu au intenționat niciodată eliminarea cântului gregorian după Vatican II. Dimpotrivă, Papa Paul al VI-lea, în 1974, a publicat o carte de cântece gregoriene alături de scrisoarea pastorală "Voluntatis Obsequens". Spunea în respectivul document că "cei care caută să facă mai bună calitatea cântării în biserică nu pot să refuze cântului gregorian locul care i se cuvine". Aceeași idee a fost subliniată și de Papa Ioan Paul al II-lea în documentul dat la împlinirea a o sută de ani de la motu proprio despre muzica sacră a Papei Pius al X-lea. Defunctul Pontif insista că "între expresiile muzicale care corespund cel mai bine cerințelor muzicii sacre, în special muzicii liturgice, cântul gregorian ocupă un loc special", afirmând mai apoi despre cântul gregorian că reprezintă un element de unitate în liturgia romană. Ce este cântul gregorian? Tradiția cântului gregorian s-a format în secolul al VIII-lea ca formă primară de cântec în ritul latin. El reunea stilurile galic, franc, iudaic și roman, crescând împreună cu Liturghia. Papii au subliniat mereu că trebuie studiat, perfecționat și folosit, nu doar în comunitățile călugărești și în Catedrale, ci în toate parohiile. Una dintre explicații este aceea că această formă de cânt liturgic cuprinde în ea pacea, ritmul și dorințele transcendente aflate în Scriptură, în special în Psalmi. Tradiția cântului gregorian din ritul latin oferă acea muzică ce satisface nevoile tuturor vârstelor, claselor și grupurilor etnice, nu doar din timpul nostru ci dintotdeauna. Cântul este strâns legat de credința catolică și de viața de rugăciune. Ne scoate din contextul de zi cu zi și ne amintește că ne aflăm într-un spațiu sacru. Ne ajută să ne rugăm. Din aceste motive cântul gregorian a început să iasă din lumea CD-urilor și a coloanelor sonore, pentru a reintra încă o dată în viețile parohiilor noastre. În SUA, indexul național de coruri gregoriene include date despre peste o sută de grupuri din parohii din toată țara. Dar trebuie făcut mai mult. Deoarece muzica gregoriană este atât de diferită de stilurile populare astăzi, poate fi o provocare să o interpretezi. Numărul total de cântece gregoriene este copleșitor; chiar și în câteva vieți de om ți-ar fi imposibil să le înveți pe toate. Dar în esență muzica gregoriană poate fi împărțită în trei părți. 1. Kyriale este numele dat întregului corp de cânturi gregoriene care sunt cântate de credincioși în timpul Liturghiei. Sunt incluse toate răspunsurile date celebrantului și ceea ce este numit Ritualul Liturgiei: Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus și Agnus Dei. Mulți oameni din zilele noastre sunt familiarizați cu cântările de bază dintre acestea, dar Biserica ne-a dat de fapt 18 moduri diferite ale acestei Liturghii. Există comunități care le cunosc pe toate cele 18! 2. Gradualul conține întregul corp al cântărilor pe care le execută Schola, sau cântăreții care studiază și perfecționează cântările Proprii. Cântările Proprii sunt părți cântate ale Liturghiei care includ Introitul, Aleluia, Ofertoriul și Împărtășania, la fel și Secvențele și Imnurile proprii timpului liturgic. Acestea sunt cele mai dificile părți ale cântului gregorian, dar totodată cele mai strâns legate de rugăciunile care se schimbă din Liturghie. 3. În cele din urmă, există un mare număr de imnuri care pot fi cantate la Liturghie. Acestea includ antifoanele mariane precum Ave Maria și Slave Regina, de asemenea poezii puse pe muzica precum Attende Domine, Veni Creator Spiritus și O Salutaris. Această ultimă categorie constituie un excelent punct de plecare. Cântul gregorian înseamnă schimbare Mulți păstori cărora le lipsește experiența cântului gregorian sunt îngrijorați de ideea de a aduce ceva nou în comunitățile lor de credincioși sau în coruri. Dar la urma urmei nu este vorba de o simplă schimbare: este o mișcare în direcția împlinirii dorinței Bisericii. Așa cum ne așteptăm la un anumit tip de muzică într-o sală de operă sau la un restaurant, la fel există un tip special de muzică potrivit Liturghiei. Cu toții știm despre vrajba care există când este vorba de muzica liturgică. Dar cântul gregorian aduce o pașnică a treia variantă. El poate fi atractiv pentru toți credincioșii, cu condiția să fie prezentat bine. Cântul gregorian unește generațiile în viață și ne unește cu catolicii din toate timpurile și din toate locurile. El nu există ca o declarație limitată în timp despre o modă muzicală, ci este în fapt un mijloc melodic de rugăciune comunitară mereu actual. Cântul gregorian încurajează reverența, rugăciunea și conștientizarea scopului transcendent al acțiunii liturgice. El catehizează și astfel slujește scopului evanghelizării. Da, introducerea cântului gregorian înseamnă schimbare. Învățarea lui va cere efort și răbdare ce se numără în ani, nu în săptămâni sau luni. Dar odată ce terenul este pregătit, solemnitatea cântului gregorian poate să prindă rădăcini și să crească, convingându-i pe oameni de valoarea sa în a fi ascultat și cântat. A-l cânta este mult mai convingător decât a discuta despre el. O chemare la umilință Noul accent care se pune pe cântul gregorian în liturgie este o chemare înainte de toate la umilință. Muzicienii sunt chemați să slujească mai presus decât să facă spectacol. Motivația trebuie să se afle în dragostea pentru liturgie și izvorul ei, în dragostea pentru rugăciunea cântată și scopul ei și în dorința sinceră de a auzi poporul lui Dumnezeu unit într-o singură voce, care aduce laudă și își exprimă recunoștința față de Dumnezeu. Roma a fost în cea mai mare măsură consecventă în problema muzicii liturgice și a importanței folosirii cântului gregorian în cult. Dar o schimbare adevărată ca răspuns la aceste directive trebuie să înceapă în comunitatea parohială. Trebuie să vină de la credincioși și de la păstorii lor pentru ca să poată să prindă încă o dată rădăcini în viața de zi cu zi a catolicilor. autor: de Arlene Oost-Zinner și Jeffrey Tucker traducător: Radu Capan sursa: © Our Sunday Visitor, nov-dec 2007 Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 705, Ultimul acces: 2026-07-25 02:35:56
|
Timp total: 0.03s...
[]:1