© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Nennolina ar putea deveni cea mai tânără Fericită nemartiră[2007-12-19]Antonia Meo, căreia i se spunea familiar "Nennolina" sau Antonietta, au putea deveni cea mai tânără fericită, fără a fi fost martiră, din istoria Bisericii. În dimineața zilei de luni, 17 decembrie 2007, Papa Benedict al XVI-lea a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge Decretele care recunosc virtuțile eroice pentru 8 Servi ai lui Dumnezeu, între care se numără micuța Antonia, care vor putea astfel să fie ridicați la cinstea altarelor. Antonietta Meo s-a născut la Roma în 15 decembrie 1930, într-o familie cu solide principii morale și religioase, în care se recita Rozariul în fiecare zi. Era o fetiță foarte vioaie, mereu veselă, căreia îi plăcea să cânte.Într-o zi a căzut lovindu-și genunchiul. Dar durerea părea că nu mai vrea să treacă. Văzută atunci de medici, care la început nu înțelegeau natura bolii ei, în final a fost diagnosticată de "osteosarcom", o tumoare la oase. I-a fost atunci amputat piciorul. Nennolina, care avea puțin peste cinci ani, a purtat o proteză ortopedică grea, dar vivacitatea era aceeași dintotdeauna. Mai mult, s-au înmulțit rugăciunile și în fiecare seară avea obiceiul să pună la picioarele crucifixului o scrisorică, dictată mai întâi mamei și apoi scrisă chiar de ea. Astfel a lăsat, împreună cu un jurnal, mai mult de o sută de scrisori adresate lui Isus, Mariei, lui Dumnezeu Tatăl și Spiritului Sfânt, care dezvăluie o viață de un puternic misticism dar și o "gândire" teologică uimitoare, care se ascundea în spatele frazelor foarte simple. Nennolina, în ciuda vârstei mici, înțelegea că pe Calvar Maria a suferit cu Isus și pentru Isus și scria: "Dragă Isus, Tu care ai suferit atâta pe cruce... vreau să stau mereu pe Calvar aproape de Tine și de Mămica Ta" (28 ianuarie1937). "Dragă Isus - scria cu altă ocazie -, te iubesc atât de mult [...] vreau să mă abandonez în brațele Tale și fă din mine ceea ce vrei Tu"; "ajută-mă cu harul Tău, ajută-mă, pentru că fără harul Tău nu pot să fac nimic". Scrisorile către Fecioara erau pline de afecțiune: "Iubită Fecioară, tu ești atât de bună, ia inima mea și du-o la Isus" (18 septembrie 1936). Ei i se adresează cu propunerea de a fi mereu ascultătoare ca și Isus. În timpul frecventelor șederi în spital, mergea în căruciorul cu rotile în fiecare zi înaintea imaginii Fecioarei pentru a recita rugăciuni și a depune la picioarele ei flori de câmp culese de mama ei. În sărbătoarea Neprihănitei din 1936, în timp ce se apropia de ultimul ei Crăciun, Nennolina scria: "Sunt bucuroasă că astăzi este sărbătoarea ta, Iubită Fecioară! [...] spune-i lui Isus să mă facă să mor înainte să comit un păcat de moarte!" Consumată de tumoare, după lungi suferințe, Nennolina a murit în 3 iulie 1937, când încă nu împlinise 7 ani, sâmbăta, într-o clinică din Roma. După moartea Nennolinei au urmat convertiri și haruri și faima ei de sfințenie s-a răspândit pretutindeni. După doi ani, biografiile ei au început să circule și în afara Italiei. La cinci ani de la moartea ei, Centrul național al Tineretului feminin din Acțiunea Catolică, prezidat atunci de Armida Barelli, s-a constituit promotor al cauzei de beatificare și canonizare. În 22 aprilie 1968 s-a deschis așadar etapa diecezană a procesului care s-a încheiat în 23 martie 1972. Însă motivul vârstei fragede a creat nu puține întârzieri și dificultăți în desfășurarea cauzei, până când a fost deschisă calea pentru recunoașterea canonică a sfințeniei din partea Bisericii și pentru copii. În 1981 Congregația pentru Cauzele Sfinților a abolit restricția potrivit căreia trăirea eroică a virtuților creștine trebuie să aibă loc pentru "o perioadă îndelungată". Această prevedere va duce apoi, cu ocazia Marelui Jubileu al Anului 2000, la beatificarea celor doi păstorași de la Fatima, Iacinta și Francesco Marto. Cauza Antoniettei Meo a fost reluată în mai 1999, când s-a constituit la Roma "Asociația Nennolina", care pe lângă susținerea materială a procesului canonic de beatificare promovează studii și cercetări asupra vieții și gândirii Nennolinei. Trupul Antoniei se odihnește acum într-o micuță capelă adiacentă celei care păstrează relicvele patimii lui Isus, în interiorul Bazilicii Sfânta Cruce din Ierusalim. Aceasta este Bazilica unde a fost botezată și care se găsește în cartierul din Roma în care și-a trăit scurta viață. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1117, Ultimul acces: 2026-07-28 16:36:51
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
