Craciunul de altadata nu mai seamana cu cel de azi

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Craciunul de altadata nu mai seamana cu cel de azi

[2007-12-24]

In urma cu 100 de ani, nu jucariile, ci dulciurile si imbracamintea erau cadourile cel mai des primite în dar de copii.
Povestea sărbătorilor de Crăciun este, aşa cum o ştim noi, cam de 100 de ani. Istoricul Adrian Majuru povesteşte că, la începutul secolului trecut, rareori cadoul de sub brad însemna jucării.
Dulciurile sau îmbrăcămintea nouă reprezentau cadoul cel mai obişnuit. „Acum, dacă nu are roboţel transformer sub pom, nu e bine. Nici vorbă de hăinuţe, nu se mai bucură la aşa ceva", spune Ioana Ioana, o bunică din cartierul Rahova, sectorul 5.
La periferiile oraşelor de acum un secol şi a târgurilor îngropate în nămeţi sau straturi de noroi şi băltoace adânci, sărbătorile iernii treceau cu repeziciune. Timpul cunoştea slabe oscilaţii faţă de rutina zilelor de peste an. Copiii aveau bucuriile lor, aşteptate cu mare nerăbdare: colindatul cu Steaua, Moş Ajunul, Sorcova, apoi jocurile aduse de iarnă pe maidanele întinse şi pustii.
„Dacă trecem de primul cerc al demografiilor citadine şi intrăm în cartierele semiperiferice ale negustorilor, comercianţilor şi funcţionarilor de la 1900, descoperim un peisaj mai nuanţat. Ici, colo apărea câte un brăduţ împodobit, iar sensul de cadou căpăta culoare şi conţinut pentru toţi cei ai casei", spune istoricul Adrian Majuru. El mai precizează că existau colinde cântate de cetele mahalagiilor care se aventurau mai departe de casă, iar vizitele rudelor şi prietenilor erau cultivate cu fiecare an în perioada sărbătorilor.
„Mai departe, către centrul oraşelor şi târgurilor, pe marile bulevarde şi arterele proaspăt modernizate, luminile şi voioşia răzbăteau aproape din fiecare casă", mai povesteşte istoricul.
„Aveam mai multă inimă largă"
Acum, marile oraşe ale ţării şi mai ales Capitala sunt împodobite de la începutul lunii decembrie. Elementul de noutate a dispărut, însă, cu toate acestea, aprinderea luminilor pe bulevardul principal al Bucureştiului încă atrage mii de oameni. Familia Ioana locuieşte în sectorul 5 de mai bine de 25 de ani. Petre este funcţionar public, iar Ioana, soţia lui, este administrator la o grădiniţă.
Ei au un băiat, Lucian (33 de ani), care este poliţist, iar soţia lui, Irina, este consilier juridic. Nepotul, George, este elev în clasa a III-a, şi atât părinţii, cât şi bunicii speră că el va fi primul „non-bugetar". Toţi locuiesc într-un apartament din cartierul Rahova. Amintirile Crăciunurilor de pe vremea comuniştilor lipsite de belşugul de-acum sunt încă proaspete.
Dar la fel de proaspătă este şi bucuria pe care o trăiau la fiecare sărbătoare. „Luam butelii cu trei zile înainte. Nu umblai cu sacoşa, duceai în geantă. Nu riscai să vadă cineva că ai luat ceva pe sub mână", îşi aminteşte Petre cu nostalgie. Şi din puţinul luat „pe sub mână" era uşor să împarţi cu prietenii. „Aveam mai multă inimă largă, veneau la noi tot felul de musafiri, era tare frumos.
Acum, în ziua de Crăciun suntem de cele mai multe ori numai noi, familia. Dar este bine, pentru că ne înţelegem, iar George oricum aleargă pe aici cu cadourile. Începem ziua cu o ţuică fiartă şi apoi întindem masa", descrie Ioana ziua de Crăciun.
Colindele pe stradă, un obicei aproape uitat
Cetele de Irozi, colindători de la mahala, nu ajungeau vreodată în centrul oraşului, explică Adrian Majuru, pentru că acesta „era spaţiul cosmopolit al protipendadei, oraşul oficial, cu pretenţii şi preţiozităţi". Sărbătorile erau „gustate" în saloanele restaurantelor sau varieteurilor închiriate din timp, iar ţinutele de sărbătoare pregătite la rândul lor cu luni bune înainte îmbrăcau o lume unită în veselia împrejurărilor, dar foarte diferită în aceea a intereselor.
Situaţia nu s-a schimbat prea mult. Ceea ce le lipseşte azi bucureştenilor este bucuria de a primi colindătorii. „Veneau pe vremea lui Ceauşescu vecinii cu copii de mână şi ne cântau colinde, era altfel. Acum abia ne cunoaştem vecinii, suntem mai distanţi unii cu alţii. Ce e drept, după o zi de muncă şi două ore în trafic, nu prea îţi mai arde socializare", spune Petre.
Citeste articolul "Craciunul de altadata nu mai seamana cu cel de azi" integral in Adevarul

Sursa: www.9am.ro

Contor Accesări: 1142, Ultimul acces: 2026-07-25 07:18:42

Timp total: 0.03s...

[1]:1