Femeia cananeiancă şi rugăciunea de mijlocire[2006-02-06]pr. Anthony M. ConiarisBob Hope spunea odată: "Mă gândeam ce minunat a fost atunci când astronautul Gordon Cooper s-a rugat în spaţiul cosmic. Acela loc de rugăciune. De acolo era ca o convorbire locală!" Evanghelia de astăzi ne prezintă pe cineva care a avut o "convorbire locală" cu Dumnezeu. Ea a venit la Isus, pledând cu disperare pentru fiica sa bolnavă. Avem aici un minunat exemplu de rugăciune de mijlocire. Ce este? Rugăciunea de mijlocire este o rugăciune pentru alţii, aşa după cum mama cananeiancă s-a rugat pentru fiica ei. Ne identificăm cu cel care suferă şi suntem dispuşi să luăm asupra noastră greutatea lui. Aceasta este o expresie a iubirii; îi iubim atât de mulţi pe ceilalţi încât suntem gata să împărtăşim şi greutăţile lor, rugându-ne pentru ei. Marea litanie chiar de la începutul Liturghiei este un bun exemplu de rugăciune de mijlocire. Este o rugăciune ce îmbrăţişează totul, arătând grija Bisericii pentru tot şi toate din univers. Avem multe exemple de rugăciuni de mijlocire în Biblie. Avem rugăciunea lui Isus pentru Petru: "Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi" (Luca 22,31-32). Aici vedem puterea rugăciunii lui Cristos care îl întăreşte pe Petru când credinţa îi este pusă la încercare. Sf. Paul scrie tesalonicenilor: "Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi" (1 Tesaloniceni 5,25); iar romanilor: "neîncetat fac pomenire despre voi" (Romani 1,9); iar colosenilor: "nu încetăm să ne rugăm pentru voi" (Coloseni 1,9). Apostolul Iacob scrie: "mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului" (Iacob 5,16). Prin rugăciunea de mijlocire, noi, creştinii, avem enormul privilegiu de a-i aduce pe semenii noştri la tronul harului lui Dumnezeu. Este iubirea în acţiune. Profetul Samuel spune: "nu-mi voi îngădui să fac înaintea Domnului păcatul de a înceta să mă rog pentru voi" (1Regi 12,23). Creştinul se roagă nu doar pentru cei pe care îi iubeşte, ci şi pentru cei greu de iubit. "rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc", spune Isus în Evanghelia după Matei (5,44). Comedianul Bob Hope era la un moment dat la bordul unui avion, în mijlocul unei furtuni. Avionul era zguduit iar pasagerii tensionaţi. Privind lângă el, a văzut un bărbat rugându-se. Găsindu-şi cuvintele chiar şi în marile crize, el l-a bătut pe bărbat pe umăr şi l-a întrebat: "Ascultă, poţi să mă incluzi şi pe mine în rugăciunea ta?" Un om avea obiceiul ca în fiecare seară, la momentul de rugăciune, să ia cu el ziarul. El citea anunţurile de naşteri şi se ruga pentru bebeluşii veniţi pe lume în acea zi. Citea apoi anunţurile de cununii şi se ruga pentru cuplurile tocmai căsătorite. Citea şi anunţurile mortuare şi se ruga lui Dumnezeu să le dea mângâiere celor care tocmai au pierdut pe cineva. Este foarte mare numărul de persoane pe care putem să le aducem la tronul harului lui Dumnezeu prin rugăciunea de mijlocire. Capelanul Senatului Statelor Unite a fost întrebat odată: "Vă rugaţi pentru senat?" "Nu", a răspuns el. "Mă uit la senatori şi mă rog pentru ţară." Rugăciunea de "înălţare". Acum câtva timp, o soţie de preot scria că foloseşte rugăciunea de "înălţare" pentru o anumită persoană. Iată cum explică ea rugăciunea: "În numeroase rânduri de-a lungul vieţii am simţit o înălţare a spiritului care nu putea să însemne decât un singur lucru: cineva se ruga pentru mine. Acest sentiment mă trimitea în genunchi pentru a mă ruga şi eu pentru cineva. Nu încerc să îi spun lui Dumnezeu de ce are nevoie respectiva persoană: ştie El bine. Tot ce urmăresc este să înalţ acea persoană la Dumnezeu, să simtă iubirea Lui." Dacă cineva nu s-a purtat frumos cu tine, înalţă-l în prezenţa lui Dumnezeu. Dacă un copil este dificil, înalţă-l la Dumnezeu ca să fie îmbrăţişat de El. Prieteni, duşmani, partener, vecini, liderii lumii - pe fiecare înălţaţi-i în prezenţa iubirii lui Dumnezeu. Cine poate să spună cum ar arăta lumea dacă mai mulţi oameni ar face aceasta zi de zi? O femeie casnică a găsit un nou mod de a se ruga pe când călca haine. Se gândea la câte linii există - linii de autobuze, linii de telefonie, linii vestimentare şi altele. "De ce nu şi o linie de rugăciune?", s-a întrebat ea. Şi-a făcut o astfel de linie cu o sfoară întinsă, ca pentru pus rufe la uscat. Doar că pe această sfoară-linie îşi punea hârtii cu numele cunoscuţilor, ale celor bolnavi, ale celor aflaţi în necazuri. Şi în timp ce calcă, femeia se roagă pe rând pentru câte unul. Sf. Ioan of Kronstadt scria: "Roagă-te pentru toţi aşa cum te-ai ruga pentru tine, cu aceeaşi sinceritate şi fervoare; priveşte la infirmităţile şi bolile lor ca şi cum ar fi ale tale, la ignoranţa lor spirituală, la păcatele şi poftele lor, ca la ale tale, la tentaţiile lor, la nenorocirile şi întristările lor, ca şi cum ar fi ale propriei tale persoane. O astfel de rugăciune va fi acceptată cu mare bucurie de Tatăl Ceresc, Tatăl tuturor, a cărui iubire nelimitată îmbrăţişează toate făpturile." Cineva se roagă pentru tine. Poate că simţiţi că atunci când vă rugaţi pentru alţii, nimeni nu se roagă pentru voi. Vă atrag atenţia atunci să nu uitaţi că există Cineva care mereu se roagă pentru noi: este acel Mijlocitor din ceruri care stă în faţa tronului Dumnezeului Tată şi se roagă pentru noi neîncetat, Isus, Apărătorul nostru, care a vărsat lacrimi pentru noi, care şi-a vărsat şi sângele pentru noi, care se roagă pentru noi cum s-a rugat şi pentru Petru, să rămână tare în credinţă. Frank C. Laubach scria: "Majoritatea dintre noi nu vor intra niciodată în Casa Albă să îi dea vreun sfat preşedintelui. Probabil nici nu va avea timp să ne citească scrisorile. Dar putem să îi dăm ceva ce este mult mai important decât un sfat. Putem să îl ridicăm în prezenţa lui Dumnezeu, să îl facem avid de înţelepciunea divină, cel mai mare lucru pe care cineva îl poate face pentru un semen. Putem vizita Casa Albă cu rugăciunea de mai multe ori pe zi şi fiecare astfel de vizită va face un canal între Dumnezeu şi preşedinte." ("Rugăciunea, cea mai mare forţă din lume"). Cu adevărat, nu este loc în care rugăciunea să nu poată să ajungă, nici o uşă de care să nu poată să treacă. Laubach crede asemenea în ceea ce el numeşte rugăciunile "trase" în oamenii de pe stradă, din autobuz sau de oriunde te-ai afla. El povesteşte cum stă în autobuz şi priveşte împrejur pasagerii. Alege faţa cea mai descurajată şi ţinteşte cu rugăciunea spre ea, spunându-i în minte de câteva ori: "Isus te va ajuta". "Trăgând tir de rugăciuni într-o persoană ce stă în autobuz, repetând "Isus... Isus... Isus..." va avea în final efect: va fi ca şi cum ai vorbi direct cu ea." Laubach povesteşte cum privirea încruntată este înlocuită de un zâmbet datorită rugăciunilor şi iubirii "trase" în oameni. Exemple vii. O impresionantă relatare despre rugăciunea de mijlocire a spus-o odată un alcoolic, ce fusese dus la spital acum câţiva ani. Se afla într-o cameră cu alţi trei pacienţi, care nu făceau decât să geamă de durere. Când a venit noaptea, el s-a rugat să poată să adoarmă, dar gemetele continuau. Deodată s-a hotărât să facă altceva: a început să se roage pentru cei trei colegi de cameră. "Fie ca Dumnezeu să vă dea pacea", spunea el şoptind. Gemetele s-au oprit. "Mai mult", spunea alcoolicul, "ceva s-a schimbat şi în mine. M-am simţit eliberat de tensiuni. M-am simţit liber." În scurt timp şi-a revenit şi a părăsit spitalul. Vă voi împărtăşi o altă experienţă ce a avut loc în propria noastră comunitate. Grupul de rugăciunea de vinerea se ruga pentru un credincios care trecea printr-o perioadă foarte dureroasă şi periculoasă după o operaţie. Exact când grupul era reunit în rugăciune, pacientul, care dormea, a simţit prezenţa lui Dumnezeu cum nu o mai simţise până atunci. I se părea că un preot este lângă patul său, rugându-se. Visul a fost atât de real, încât când s-a trezit era mirat că în cameră nu mai era de fapt nimeni, decât el. Dar prezenţa lui Dumnezeu pe care o simţise atât de clar a rămas cu el, şi s-a dovedit benefică pentru acel moment al bolii lui. Mult mai târziu am descoperit, povestind cu el, că prezenţa lui Dumnezeu o simţise exact când grupul de credincioşi se ruga pentru el. În 1938, un călugăr a murit la Muntele Athos: arhimandritul Sofronie. Era un om foarte simplu, un ţăran venit din Rusia. Mult timp el a condus unul dintre atelierele mănăstireşti de pe Muntele Athos, unde ţărani ruşi veneau să lucreze un an sau doi, după care mergeau cu banii acasă la familiile lor. Într-o zi, un călugăr l-a întrebat: "Părinte Sofronie, cum se face că oamenii de la tine de la atelier lucrează atât de bine, fără să îi supraveghezi, pe când noi petrecem atâta timp urmărindu-i, iar ei continuă să ne înşele?" Părintele Sofronie a răspuns: "Nu ştiu. Pot doar să vă spun ce fac eu. Când vin dimineaţa, înainte mă rog pentru aceşti oameni cu inima plină de compasiune şi de iubire pentru ei, iar când intru în atelier am lacrimi de iubire în inimă pentru ei. Mă duc apoi în chilie şi încep să mă rog pentru fiecare în parte... iar când ziua se termină le spun câteva cuvinte şi ne rugăm împreună, după care merg să se odihnească." Iată rugăciunea de mijlocire combinată cu iubirea şi compasiunea sinceră. Folosirea eronată a rugăciunii de mijlocire. Ca orice lucru bun, rugăciunea de mijlocire poate să fie folosită greşit. Oricât de straniu ar părea, poate să devină un mod de a ne spăla pe mâini de oameni. "Mă rog pentru tine" poate fi o scuză pentru a nu te implica. Aşa după cum spunea cineva odată: "Eram singur, iar tu te-ai dus de lângă mine ca să te rogi pentru mine." Trebuie să subliniem aici faptul că rugăciunea este un efort comun al lui Dumnezeu şi al nostru. Odată ce ne-am rugat, trebuie să căutăm să facem ca rugăciunile să devină adevărate. Trebuie să le susţinem cu toate forţele noastre. Nu are sens să ne rugăm ca cei singuri şi trişti să găsească mângâiere dacă nu suntem noi dispuşi să facem ceva pentru aceştia. Rugăciunea nu împinge toată munca spre Dumnezeu. Dumnezeu nu începe să ne ajute până când nu începem noi să ne ajutăm. Două scurte exemple ar putea să ne ajute să înţelegem mai bine. Un preot i-a cerut odată Papei să se roage pentru soţia paralizată a unui prieten. "Putem face mai mult decât atât", a spus Papa. S-a urcat imediat în maşină şi i-a spus şoferului să meargă direct la casa femeii paralizate, unde a stat cu ea ceva timp şi s-a rugat pentru ea, spre bucuria femeii şi a familiei ei. Rugăciunea a fost combinată cu o vizită pentru a arăta iubirea şi atenţia. Un fermier sărac a avut într-o zi un accident şi şi-a rupt piciorul. Aceasta însemna că trebuia să stea întins multă vreme, fără să poată lucra. Familia sa era numeroasă şi avea nevoie de ajutor. Cineva a organizat o întâlnire de rugăciune la biserică, pentru această familie. În timp ce oamenii se rugau în biserică lui Dumnezeu pentru acea familie, a bătut cineva la uşă. Uşa s-a deschis şi a intrat un băiat care a spus: "Tatăl meu nu a putut să vină seara aceasta la rugăciune, dar şi-a trimis rugăciunile în această căruţă." În spatele lui era căruţa plină cu roşii, cartofi, mere şi alte de-ale gurii. Iată ce înseamnă rugăciunea de mijlocire. Nu înseamnă să scapi de implicare. Te motivează să ajuţi persoana pentru care te rogi în toate modurile în care poţi. Trăieşte aşa cum te rogi. Un om s-a aşezat seara în genunchi şi s-a rugat: "Doamne, binecuvântează-i pe toţi, veseleşte inimile celor întristaţi şi ridică din pat pe cei bolnavi." A doua zi s-a trezit şi şi-a văzut cu nepăsare de viaţă, fără să caute să şteargă vreo lacrimă, fără să vadă ce face vecinul lui bolnav. Când ziua s-a încheiat, omul s-a pus din nou să se roage: "Doamne, binecuvântează-i pe toţi". Dar pe când se ruga, auzi o voce şoptindu-i: "Opreşte-te, fiinţă ipocrită. Ai încercat să binecuvântezi pe cineva astăzi?" Binecuvântarea lui Dumnezeu se transmite prin mâinile celor care îi slujesc Lui. Bărbatul şi-a ascuns faţa în mâini şi a plâns: "Iartă-mă Doamne, că am minţit. Lasă-mă să trăiesc încă o zi, şi voi trăi aşa cum mă rog." Sursa: www.ProFamilia.ro Contor Accesări: 1649, Ultimul acces: 2026-11-18 17:52:13
|
Timp total: 0.04s...
[]:1