© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Benedict ne conduce înapoi la esența creștinismului[2008-05-29]- Eminență, al treilea an de pontificat al Papei Benedict al XVI-lea a ajuns la sfârșit. În acești trei ani, "Papa-teolog" a scris două enciclice: Deus Caritas Est și Spe Salvi, pe lângă o importantă carte, Isus din Nazaret. În opinia Dvs., de ce a ales Sfântul Părinte să scrie în acești primi trei ani de pontificat despre aceste trei teme: iubirea, speranța și Isus?Cardinalul Cottier - Papa știe cât de important este să amintească credincioșilor de esența mesajului creștin. De aceea a scris o enciclică despre iubire, cea mai mare dintre cele trei virtuți teologale, și o alta despre speranță; mulți oameni spun că va scrie și o a treia enciclică despre credință, dar Spe Salvi tratează deja în mod amplu tema credinței. Toate aceste documente sunt pătrunse de simțul lui Dumnezeu, misterul lui Dumnezeu fiind chiar inima creștinismului. Avem acces la acest mister prin revelație: prin viața creștină, adică prin practicarea virtuților teologale, credința, speranța și iubirea, a treia fiind mai mare decât toate, după cum spune Sfântul Paul în scrisoarea sa către corinteni (1Corinteni 13). Suntem mereu supuși riscului de a vedea creștinismul ca subordonat la altceva, de exemplu la morală; există cu siguranță o etică creștină, dar creștinismul nu poate să fie redus la ea. Este mult mai mult: viața cu Dumnezeu. Morala este o consecință a trăirii noastre cu Dumnezeu. Vorbim de dialog, de relația Bisericii cu cultura și politica, dar toate aceste lucruri depind de fapt de viața creștină actuală. Dacă ne pierdem identitatea creștină, totul se dărâmă. De aici ideea Papei Benedict al XVI-lea: să ne conducă înapoi la esența creștinismului, la întâlnirea omului cu Dumnezeu, Cel care a venit la noi prin Isus Cristos. Credința noastră este centrată pe prietenia cu Dumnezeu. Cartea despre Isus este pentru mine de o importanță majoră. Este o lucrare de-o viață, nu o carte pe care Papa Benedict a scris-o în exercițiul funcțiunii sale actuale. - Sfântul Părinte a aprobat recent un document al Congregației pentru Doctrina Credinței, intitulat Întrebări și răspunsuri privind anumite aspecte ale doctrinei Bisericii. De ce este atât de important ca Papa să confirme conținutul documentului Dominus Iesus, adică faptul că Isus Cristos "a înființat o singură Biserică pe pământ" și că aceasta "trăiește în Biserica Catolică"? - Această temă a fost tratată cu claritate în anul 2000, în instrucțiunea Dominus Jesus. Acest nou document a urmărit să clarifice și să confirme unele declarații în contextul în care există opinii greșite privitor la unde se află cu adevărat Biserica. Unii susțin de exemplu că Biserica reală urmează încă să apară, și că aceasta se va întâmpla la sfârșitul veacurilor sau atunci când se va reface unitatea creștinilor. Contrar acestor opinii, Biserica lui Cristos există (subsistit) deja în Biserica Catolică. Ecleziologia trebuie văzută în contextul dezbaterilor ecumenice. Biserica Catolică se vede pe sine ca Biserica lui Cristos. Aceasta nu înseamnă că nu există nimic în afara Bisericii lui Cristos. Există câteva nivele ale dramei separării. Primii care s-au separat au fost frații noștri ortodocși, dar Bisericile Ortodoxe au conservat elementele esențiale precum succesiunea apostolică și cele șapte Sacramente. Ele sunt de aceea foarte aproape de noi. Al doilea grup care s-a separat este format de comunitățile născute din Reforma protestantă. Ele nu recunosc cele șapte Sacramente și există dubii serioase privind succesiunea apostolică, dar au conservat Cuvântul lui Dumnezeu și Botezul. Declarația importantă din acest document privește logica Botezului: nu există un Botez catolic, unul protestant și unul ortodox, ci un singur Botez, care tinde, drept urmare, spre unitatea catolică. Știm că avem legături cu frații noștri necatolici, dar ne afirmăm în același timp viziunea noastră despre Biserică. Și ei trebuie să facă la fel dacă dorim să dialogăm. Este o condiție esențială pentru adevăr și pentru seriozitatea dialogului. - Se vorbește despre două noi documente pontificale: unul despre doctrina socială a Bisericii și al doilea pe teme de bioetică. De ce simte Biserica nevoia să ia poziție pe aceste două subiecte? - A devenit deja o tradiție ca Papii să scrie documente pe teme sociale. Anul acesta aniversăm 40 de ani de la una dintre cele mai importante enciclice, Populorum Progressio, a Papei Paul al VI-lea (la a 20-a aniversare a acestei enciclice Papa Ioan Paul al II-lea a scris Sollicitudo Rei Socialis). Această aniversare oferă ocazia unei noi exprimări a poziției pe această temă. Enormul progres al științei și tehnologiei ridică noi probleme etice: este ceea ce Cardinalul Joseph Ratzinger a spus mereu ca prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței, iar acum câțiva ani Congregația a scris un document despre bioetică - instrucțiunea Donum Vitae. Și Papa Ioan Paul al II-lea a abordat aceste teme în enciclica sa Evangelium Vitae. Acum aceste documente trebuie aduse la zi, din moment ce de atunci încoace au avut loc noi experimente legate de viața umană, altădată de neimaginat. Nu tot ceea ce este posibil tehnic este și acceptabil moral. M-ați întrebat de ce a ales Papa aceste două subiecte. Motivul este că Episcopi, Universități teologice, instituții specializate și simpli credincioși cer Sfântului Părinte să răspundă pe subiecte precum acestea două: Papa decide apoi să scrie documente care vor fi valabile pentru întreaga Biserică. Necesitatea lor este evidentă. Cât privește primele două enciclice, ele sunt mult mai direct datorate inițiativei personale a Pontifului. - Prin scrisoarea apostolică Summorum Pontificum, dată ca motu proprio în 7 iulie 2007, Papa Benedict al XVI-lea a autorizat folosirea în condiții simplificate a Misalului din 1962, scris înainte de Conciliul Vatican II. Decizia Sfântului Părinte a provocat reacții vii și critici dure. Dar cum poate cineva să pună la îndoială validitatea unei liturgii folosite timp de patru secole? Se poate oare vorbi despre "progres liturgic"? - Centrul Euharistiei nu se schimbă niciodată, fie ea liturgie bizantină, caldeeană, antiohiană sau romană. Papa spune că liturgia romană ordinară este cea fixată de Papa Paul al VI-lea. Există și o formă extraordinară a liturgiei romane, care folosește vechiul Misal. Papa Benedict al XVI-lea a extins posibilitățile care existau deja. Să nu uităm că structura Liturghiei este aceeași, chiar dacă unele rugăciuni și gesturi s-au schimbat. De ce aceste schimbări atunci? Euharistia are o dimensiune dogmatică, imutabilă, dar Sacramentele sunt pentru oameni, și de aici necesitatea luării în calcul a aspectului pastoral. Liturgia romană poate fi adaptată conform contextului geografic și cultural; în Africa sau Scandinavia, de exemplu, ritul este la fel, doar că are cântece și practici devoționale diferite, date fiind diferențele culturale. Forma liturgiei romane introdusă de Papa Paul al VI-lea se concentrează pe implicarea poporului lui Dumnezeu, subliniind misiunea preoțească comună a tuturor celor botezați, diferită de preoția ministerială. - Există oare un motiv ascuns în criticile aduse documentului motu proprio? - Unii s-au temut că documentul Papei ar putea naște confuzie, dar nu a fost așa, fiind adresat unei minorități de credincioși. Trebuie să ținem cont că reforma Papei Paul al VI-lea a provocat o oarecare agitație. Perioada post-conciliară a coincis cu mișcarea studențească din 1968 - în acel context unii preoți și-au permis unele libertăți și au aplicat greșit noile reguli, trădând astfel adevăratul spirit al reformei Papei Paul al VI-lea. Unii oameni au dorit drept urmare să participe la Sfânta Liturghie după vechiul ritual, fără să fie însă adepți ai Mons. Lefebvre. În opinia mea, scrisoarea Papei caută să îi recupereze pe acești credincioși, care acum nu au nici o "scuză liturgică" să rămână în afara Bisericii Catolice. Dar acum permiteți-mi o digresiune. Ați vorbit despre cele mai importante documente ale Papei Benedict al XVI-lea, și eu cred că ar trebui adăugată la listă și scrisoarea către catolicii chinezi. Să nu uităm că este vorba de un text de foarte mare importanță. Papa Ioan Paul al II-lea a fost foarte conștient de faptul că secolul XXI va fi decisiv pentru evanghelizarea Asiei și Chinei, care este o foarte importantă țară asiatică. Păcat că scrisoarea Papei Benedict al XVI-lea nu a fost corect înțeleasă de mass-media. - În poziția Dvs. de fost teolog al Casei Pontificale, cum ați rezuma cei trei ani de pontificat ai "Papei-teolog"? - Trei ani nu sunt de ajuns în istoria Bisericii. Oricum, ca teolog sunt bucuros că Papa a acordat o atenție specială misterului credinței, speranței și iubirii. Papa Benedict al XVI-lea îi conduce pe credincioși înapoi la centrul vieții creștine, care presupune înainte de toate viața cu Cristos și cu Trupul Său mistic. Astfel Sfântul Părinte se concentrează pe adevărata identitate creștină. Trebuie să luăm în calcul și marile celebrări liturgice și predicile Papei: scrie predici minunate și iubește liturgia. Predica este un act liturgic: liturgia este o expresie privilegiată a credinței. - Ce ne-ați putea spune despre munca de teolog al Casei Pontificale? - "Teologul Casei Pontificale" este o instituție ce datează încă din Evul Mediu. De la început acești teologi au venit din Ordinul Dominican. Sarcinile lor s-au schimbat de-a lungul secolelor. Inițial ei predau teologie Cardinalilor din Curie. În secolul XIX teologul pontifical era cel care autoriza publicarea tuturor cărților tipărite în Roma. Acum sarcina sa este lectura, din punct de vedere teologic, a tuturor textelor semnate sau citite public de Papa. Evident că Sfântul Părinte nu își scrie singur toate textele, bazându-se în schimb pe mulți colaboratori. Aceștia se schimbă după temă: textele ecumenice sunt în sarcina Consiliului pentru Unitatea Creștinilor; vizitele ad limina ale Episcopilor sunt pregătite de Conferințele Episcopale, de Secretariatul de Stat și de Nunțiul Apostolic; catehezele de miercuri sunt pregătite de o comisie specializată în funcție de temă. Din acest motiv este nevoie să se verifice faptul că textele nu conțin ambiguități. Ele sunt examinate pentru a face imposibil jurnaliștilor să le deformeze (de exemplu scoțând o propoziție din context). În plus, cum textele vin din diverse surse, limbajul lor trebuie armonizat. Cardinalul Georges Cottier a slujit ca teolog al Casei Pontificale timp de 15 ani, sub Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Benedict al XVI-lea. autor: Wlodzimierz Redzioch traducător: Radu Capan sursa: © Inside the Vatican, aprilie 2008 Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 736, Ultimul acces: 2026-07-31 16:03:02
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
