Treci la Tars si ajuta-ne!

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Treci la Tars si ajuta-ne!

[2008-10-17]

Theodore Anthony a fost un cizmar sarac traind intr-un sat neinsemnat la picioarele muntelui Ararat, semetul munte de unde Noe si-a parasit arca. In timp ce cosea talpile la incaltaminte sau fixa calcaiele in locul lor se uita adesea la varfurile acoperite de zapada si se gandea la vechea poveste biblica. Era o poveste plina de drama si plina de har, lucruri care pareau sa lipseasca din viata lui si caracterizau actiunile unui Dumnezeu care a intervenit in vietile celor care I-au fost credinciosi. Mai veghea oare acest Dumnezeu la fel de indeaproape in mijlocul secolului XIX precum o facuse cu milenii in urma? Mai ii pasa Lui inca de cei slabi si neajutorati care cautau sa-si randuiasca viata dupa cerintele Sale? Avea timp Dumnezeul istoriei biblice sa ia seama la un suflet neinsemnat care isi castiga existenta din viata de pantofar?
Thodore credea in Dumnezeu dar, ca sa spunem adevarul pana la capat, se intreba daca Dumnezeu credea in el. Era nominal un religios dar niciodata sigur ca a prins semnificatia ceremonialului si tainelor religiei traditionale. Nascut si botezat in credinta greaca ortodoxa, el lua parte la inchinare in mod regulat si si-a marturisit pacatele cu sinceritate. Totusi cumva, in ciuda intentiilor lui cele mai bune, pacea si satisfactia pe care o cauta in credinta lui pareau sa il ocoleasca. Theodore tanjea sa stie ca pacatele sale erau iertate si sa simta dragostea lui Dumnezeu. Dar, oricat ar fi incercat, scopul credintei sale parea atat de indepartat si misterios precum inaltimile inghetate ale muntelui ce se arata deasupra satului sau.
Asa ca Theodore visa mai degraba la un viitor pe acest pamant – viitor in care sa poate castiga suficienti bani pentru a cumpara o casa mica a avea un rand de haine si suficienta hrana ca sa-si umple stomacul. Pentru un crestin care traia in Turcia anilor 1850 acestea erau vise prea ametitoare si cu neputinta de realizat. Facand si reparand pantofi avea menirea de a tine trupul viu dar prea putin ajuta spiritul sa avanseze. Corvoada vietii de zi cu zi era coplesitoare si de nezdruncinat.
Oamenii din satul sau vorbeau despre America, un paradis pamantesc (asa ziceau ei) unde fiecare avea din belsug. La fel ca multi altii, Theodore a visat sa ajunga acolo. La 21 de ani a calatorit la Consulatul American in Constantinopol (Istambul) si numele lui a fost inscris pe lista de asteptare a emigrarii in Statele Unite. In timp ce astepta ca numele sau sa-si faca loc spre capul listei, Theodore a trait cu parintii lui greci in vechea casa de lemn si caramida in care a fost nascut.
Mestesugul lui de pantofar era o meserie itineranta si il tinea pe drumuri calatorind din sat in sat, stand in casele clientilor in timp ce facea incaltaminte pentru familiile lor. Era o viata grea si lipsita de confort dar reusea in felul acesta sa castige suficient pentru a se mentine solvabil. Traia frugal, punand deoparte saptamanal cateva lire din castigurile sale. Uneori scotea din ciorapul sau cel vechi economiile si isi numara banii, intrebandu-se cand ar putea fi suficient pentru a-si cumpara calatoria lui spre America. Intr-o zi numele lui putea fi chemat la consulat si lipsa banilor nu trebuia sa il opreasca de la a-si implini visul. Numarul celor admisi pentru imigrare din Turcia in Statele Unite era foarte mic si putea foarte bine sa treaca ani de zile pana ce numele lui sa ajunga in capul listei. Deocamdata nu putea decat sa astepte si sa spere.
O lunga asteptare
In timpul urmatoarelor doua decade, in timp ce Theodore astepta pentru viata mai buna, parintii lui au imbatranit si au murit, iar fratii si surorile care au supravietuit copilariei au lasat casa parinteasca unul cate unul. De multe ori singur si fara multi prieteni, speranta de a emigra in America ii era singura care il mai incuraja sa mearga inainte.
Intr-o fericita zi de primavara, instiintarea oficiala a sosit in sfarsit: Theodore Anthony a fost selectat pentru emigrare in Statele Unite ale Americii. Durerea celor 28 de ani s-a terminat in sfarsit iar Theodore plangea cu lacrimi de bucurie. Nu a pierdut timp mult in a-si impacheta micul cufar cu cele cateva posesiuni si desigur, uneltele sale de pantofar. Din Constantinopol a navigat spre America, sigur ca isi parasea tara natala pentru totdeauna.
Deoarece Theodore intelegea greaca aproape la fel de bine ca turca, s-a stabilit in comunitatea greaca din San Jose, California. Ä¹Å¾i-a stabilit atelierul lui de pantofarie in locuinta sa, incantat sa castige o plata buna pentru prima data in cei 49 de ani ai sai. Cu toate ca nu a fost probabil paradisul de care ii fusese spus, Statele Unite i-au oferit oportunitati care nu ar fi fost niciodata ale lui in Turcia. Nimic nu l-ar fi putut momi inapoi spre tara in care s-a nascut.
Traind cu zgarcenie el a reusit sa achizitioneze o locuinta modesta si sa isi deschida pravalia lui de pantofi in partea din fata a resedintei sale. In mai putin de un an si-a implinit visul—o casa, o afacere proprie si hrana suficienta. Asa satisfacatoare cum erau aceste lucruri, pacea si securitatea de care se bucura in America excela pe lista binecuvantarilor. Dintr-un tinut unde crestinii erau in mod frecvent si violent persecutati de catre aderentii religiei majoritare, acum el locuia intr-un loc unde era liber sa creada si sa practice orice dorea. Nu mai avea perspectiva vreunui pericol care sa ii stea inainte.
Profetie sub marele acoperis
Noua tara a adus de asemenea noi rutine. In fiecare seara Theodore avea bucuria de a se plimba prin comunitate, vorbind cu trecatorii, bucurandu-se de racoarea amurgului. Intr-o noapte a observat ca un cort a fost instalat pe un teren gol langa casa lui. Auzise de circurile din America si s-a decis sa vada cu ochii lui o reprezentatie cat de curand.
Norocul meu e mai mare decat mi-as fi imaginat, si-a zis Theodore, zambind cu satisfactie. Aici este circul pe care intotdeauna mi-am dorit sa il vad, si e la o aruncatura de bat de casa mea. Am muncit din greu si merit sa ma tratez cu ceva diferit acum si atunci. Vreau sa iau parte!
A traversat strada pentru a citi inscriptia mare postata in fata marelui acoperis. Inscriptia era in engleza si tot ce a putut discerne era ora de incepere: 7:00 p.m. era evident ca nu avea sa fie nici o reprezentatie in seara aceea din moment ce totul era inchis si intunecos.
Seara urmatoare Theodore s-a spalat, imbracat in pantalonii lui de lana deformati si o camasa curata, si s-a plimbat spre cort inainte de ora de incepere. Totusi lipsea taraba pentru bilete, nu se vedeau clowni, elefanti, nici un alt semn evident al unui circ. Usa cortului totusi a fost deschisa si doi oameni l-au salutat cu un zambet cald si o strangere de mana. I-au inmanat o foaie cu cantece pe care nu o putea citi l-au indrumat spre o banca de scandura.
Unde sunt scamatorii? Unde este ringul de circ? Unde sunt franghiile pentru trapez si toate celelalte accesorii? se intreba. Tot ce putea vedea era scandurile pentru sezut si o platforma caracteristica vechilor orgi cu tuburi. Era nedumerit de acest circ neobisnuit dar acum ca era aici putea foarte bine sa ramana. Nu avea altceva de facut si nu il costa nici un ban.
In curand cortul s-a umplut de oameni. Un om in costum si cravata (ceva ce Theodore sperase sa aiba el insusi intr-o zi) a aparut pe platforma si a inceput sa cante. Theodore a fost infiorat de emotie sa auda pe muzician cantand cantece despre Isus in turca, limba lui natala. Placerea i-a fost atenuata un pic totusi, caci toti in jurul sau cantau doar in engleza.
Un om cu o figura distinsa, imbracat de asemenea la costum si cravata a venit pe platforma si a transmis un discurs spiritual uimitor, citand multe texte direct din Biblie. Omul vorbea clar in turca si a dat un mesaj asa interesant ca Theodore a decis sa se intoarca seara urmatoare. Era placut sa isi auda propria limba dupa ce traise vreme de un an in comunitatea greceasca.
Theodore a participat la fiecare intalnire care a urmat. Predicatorul L-a infatisat pe Isus ca pe un Mantuitor personal care se interesa in mod profund de cei care il urmau. Pentru prima data in viata Theodore a simtit dragostea lui Dumnezeu. Era profund impresionat de ceea ce invata si obisnuia sa impartaseasca cu clientii lui. Profetiile biblice din Daniel si Apocalipsa l-au umplut de reverenta si l-au condus la a-si pune credinta in Dumnezeul care isi reveleaza secretele umanitarii. Acum il cunostea pe Dumnezeu personal si a inteles de ce pentru El fiecare persoana era importanta. Acesta e Dumnezeul pe care intotdeauna a tanjit sa il cunoasca, Dumnezeul cu privire la care visase cand inca era un tanar la umbra muntelui Ararat.
In seara in care pastorul a chemat in fata pentru dedicare pe cei care doreau sa slujeasca pe Dumnezeu fara rezerve, Theodore a alergat practic sa iasa. Dar cand pastorul a examinat candidatii pentru botez, Theodore a ramas incurcat.
De ce nu folositi limba turca pentru a ne examina? a intrebat.
Pastorul era consternat. Nu a inteles un lucru din ceea ce Theodore spusese si nici vreunul din echipa de evanghelizare. Au gasit un grec in audienta care sa traduca pentru Theodore. Atunci a inteles Theodore prima data ca de fapt nimeni nu a cantat sau vorbit in turca. Vestea era coplesitoare pentru pantofar care, stand in marele cort, avea lacrimi pe fata. Duhul Sfant a fost turnat asupra lui intr-un mod unic: Cincizecimea lui personala l-a facut sa auda in turca. In timp ce se minuna de acest miracol, s-a rugat ca Dumnezeu sa ii arate ce ar trebui sa faca pentru a-i ajuta pe altii minunatul plan al mantuirii pe care acum il intelegea.
Theodore Anthony a fost botezat in vara lui 1888. Isi studia cu credinciosie biblia greceasca si a incercat sa invete engleza pentru a putea sa se bucure in a participa la serviciile divine impreuna cu fratii lui credinciosi.
Acasa din nou
Dupa ce traise in America pentru doar doi ani, Theodore a descoperit ca Dumnezeu are o slujba speciala pentru el. In ianuarie 1889 Theodore s-a simtit profund impresionat sa se intoarca in Turcia pentru a predica mesajul Evangheliei. Tara nasterii sale, pe care a asteptat timp de 28 de ani sa o paraseasca, il chema acum precum il chemase candva pe apostolul Pavel. Altii s-ar fi sustras probabil de la chemarea Duhului Sfant oferind scuze si aratand la providenta anterioara a lui Dumnezeu care pareau sa indice o alta directie. Dar Theodore a ascultat vocea pe care ajunsese sa o recunoasca. Nici un sponsor si nici o biserica implicata, nici o promisiune de suport financiar nu a fost facuta. In decurs de cateva saptamani a purces la vinderea casei si a afacerii personale pentru a deveni un misionar autosustinut in Turcia.
Esti nebun sa lasi tot ce ai visat sa ai si sa te intorci in Turcia, i-au zis vecinii lui greci. Nu e nici un viitor pentru crestini acolo! Theodore stia cata dreptate aveau dar Dumnezeu, care nu face vreodata o greseala, l-a chemat in mod specific. Ä¹Å¾i Theodore a raspuns chiar cu costul vietii noi si confortabile din America.
Inarmat cu biblii in greaca si armeana si cu orice fel de literatura a putut gasi in aceste limbi, Theodore s-a intors in Turcia. A fost impresionat sa ia carti si literatura in engleza , franceza, si germana; cu toate ca el insusi nu putea sa citeasca in limbile respective, cineva poate avea nevoie de asa ceva. Asa a inceput prima lucrare cu caracter permanent in Orientul Mijlociu.
Primele roade
Plin de pasiune pentru mesajul sau si imputernicit de Duhul Sfant, Theodore a inceput o lucrare agresiva printre crestinii din Constantinopol. Previzibil, a fost opozitie: o societate misionara protestanta a auzit de evanghelistul entuziast si aproape imediat a aranjat sa fie pus in inchisoare. Apararea cazului sau in instanta l-a golit de resurse asa ca Theodore s-a intors la uneltele lui de pantofar dand marturie in timp ce lucra. Sarac si fara casa din nou, a inchiriat o casa de la o cunostinta de origine armeana, d-l Baharian.
Cand fiul proprietarului s-a intors de la scoala sa in Aintab (acum Gaziantep), in acea vara tanarul l-a intalnit pe noul chirias si s-a bucurat sa citeasca cartile in engleza pe care Theodore le-a adus in Turcia. Cartea lui Uriah Smith Daniel si Apocalipsa si Istoria Sabatului scrisa de J. N. Andrews au devenit cele doua favorite a lui Zadour Baharian. Toamna, cand s-a intors la scoala, Zadour a luat cu el cartile in engleza a lui Theodore. Parca Dumnezeu ii vorbea direct prin pagina tiparita si el a inteles mesajul pe deplin. Misionarul pantofar castigase primul convertit.
Vestea ca adventismul s-a raspandit pana in Turcia a ajuns curand la centrul misiunii adventiste in Europa. Elder H. P. Holser a venit din Germania sa investigheze si, gasindu-l pe Zadour Baharian bine invatat, l-a botezat in vara lui 1890. De asemenea, Holser l-a gasit pe tanar foarte distins si inteligent, asa ca l-a indemnat pe Zadour sa ia in consideratie pregatirea pastorala. Simtind ca mana lui Dumnezeu dirija evenimentele, tanarul Baharian a calatorit la Basel, Elvetia, si pentru urmatorii doi ani a studiat la seminarul adventist de acolo.
Deoarece literatura evanghelistica a fost atat de eficienta in a-l aduce la o cunostinta a adevarului, Zadour a fost impresionat a duplica mai mult de 10,000 de pagini de literatura in limbile turca si armeana in timp ce era inca student la Basel. Cand s-a intors in Turcia in 1892, a adus toata aceasta munca a sa cu el. Reuniti in lucrare, Theodore Anthony si Zadour au predat materialul unui tipograf care, pana la urma, a primit permisiunea de a-l tipari. Sute de brosuri au fost trimise cunostintelor in 12 orase de-a lungul Turciei.
In 1892 Zadour si Theodore au tinut prima intalnire evanghelistica intr-o casa-hotel inchiriata din Constantinopol. Singura femeie tanara dintre cei sase convertiti a devenit in curand doamna Baharian—un suvenir de valoare al tanarului predicator.
Literatura a raspandit semintele adevarului pretutindeni pe masura ce prietenul impartasea vestea buna prietenului. Curand cei doi evanghelisti au avut mai multe chemari pentru instruire religioasa decat au putut ei sa faca fata. In 1893 au tinut intalniri evanghelistice in orasele unde lucrarea cu literatura parea sa fi trezit cei mai mare interes: Ovajuk, Bardizag, Aleppo (acum Malab, in Siria) si Alexandretta (acum Iskenderun). Gupuri de credinciosi au fost formate, si lucrarea in tara celor sapte biserici ale Apocalipsei a avansat rapid sub conducerea celor doi oameni.
H. P. Holser, pe atunci presedinte a Conferentei Europei Centrale, a vizitat Turcia in 1894. Intr-un serviciu solemn l-a hirotonisit pe Zadour Baharian pentru lucrarea evanghelistica, facand pe tanarul lucrator primul localnic din Orientul Mijlociu care sa fie recunoscut ca atare de catre denominatiunea adventista.
Ministerul Religiei in schimb recunostea numai doua tipuri de licente ca misionar—unul bisericilor ortodoxe si celalalt pentru protestanti. Ortodocsii nu puteau, iar protestantii nu doreau sa ii recunoasca pe adventisti, asa ca biserica in Turcia a recurs la aceeasi metoda de evanghelism folosita de catre biserica apostolica. Mestesugari capabili s-au stabilit in diverse locuri ale Turciei si si-au practicat negotul in timp ce marturiseau pentru adevar. Theodore Anthony a plecat la Bursa. Doi armeni, un croitor si un facator de umbrele, au mers in Nicodimia. Un artizan grec a mers in Samsun; un tamplar armean s-a mutat in Adana. Un colportor armean a vandut literatura pe corabiile din Constantinopol.
Istovit de muncile sale multe, Theodore Anthony a inceput sa devina bolnav. Anii de calatorie, munca grea, si opozitia si-au cerut tributul de la obositul luptator. A murit in 1895 la varsta de 57 ani, lasand in urma o remarcabila mostenire de sacrificiu si dedicare pentru Zadour Baharian si numarul crescand al credinciosilor raspanditi prin tara.
Opozitie crescanda
Doar un an mai tarziu acesti adventisti noi care au invatat Evanghelia de la Theodore au fost aspru incercati pe masura ce o campanie foarte raspandita de violenta impotriva crestinilor a luat vietile multora in comunitatea crestina. In timpul persecutiei anului 1896 multi au cautat adapost in casa de adunare adventista din Constantinopol. Miraculos, nici unul dintre noii credinciosi nu a fost omorat in atotcuprinzatoarea violenta anti-crestina. In ciuda persecutiilor sporadice lucrarea adventista a avansat rapid sub conducerea vajnicului Baharian. Lectiuni ale Ä¹Å¾colii de Sabat, tratate, si carti au fost traduse si trimise prin posta de la Constantinopol, cimentand unitatea printre grupurile de credinciosi care s-au dezvoltat in 40 de orase ale Turciei.
Baharian, la fel ca apostolul Pavel, era un nativ al districtului Tarsus, si impartasea atat curajul de neoprit al apostolului cat si multele sale suferinte. Lucrarea lui s-a confruntat de la inceput cu o persecutie activa pe masura ce calatorea de-a lungul Turciei si Armeniei. In mod repetat a fost improscat cu pietre, incarcerat, adus inaintea tribunalelor si chemat sa stea fata in fata cu moartea in multe ocazii. In 1903 guvernul a refuzat sa ii dea dreptul de a circula in Turcia. Anul urmator a fost limitat la provincia lui natala, Tarsus, dar ucenicii si convertitii lui raspanditi de-a lungul si de-a latul Turciei au continuat in absenta lui. Zadour a scris cu un condei Paulin si scrisorile lui, scrise uneori in spatele gratiilor au fost umplute cu instructiuni si curaj pentru tinerele biserici si noii lucratori.
In timpul perioadelor de cea mai inversunata persecutie cei patru lucratori cu norma intreaga a Turciei au cautat sa tina o intalnire pentru a coordona mai bine lucrarea si a se incuraja reciproc. Permisiunea de a se intalni le-a fost refuzata, fiecare din ei fiind restrictional la provincia lui. Trei din lucratori au fost arestati separat, totusi in mod providential au fost aruncati in aceeasi inchisoare. Bucuria le-a fost deplina cand l-au gasit pe liderul lor, Zadour Baharian, in aceeasi camera. Oamenii s-au bucurat impreuna si au tinut mult dorita intalnire a lucratorilor in spatele gratiilor inchisorii. Odata cu eliberarea din inchisoare cei patru lucratori reanviorati s-au intors in campurile mai concentrati si mai intelepti.
Populatia crestina a Turciei a suferit enorm intre 1896 si izbucnirea primului razboi mondial. Campanii locale sau nationale au condus la moartea a mii de crestini, multi dintre ei armeni, ai caror etnicitate si credinta crestina a fost tinta atacurilor extremistilor. Violenta a ajuns teribil de aproape de Zadour insusi, sotia si fiul sau fiind inchisi in inchisoarea din Adana in 1908, asteptandu-si executia. Noaptea de dinaintea zilei desemnate pentru un atac general asupra crestinilor, o cotitura a conjuncturii politice a natiunii a adus cu sine libertatea presei si a discursului. Ordinul a fost intors de la omoara si nimiceste la elibereaza si protejeaza toti crestinii.
Alti credinciosi adventisti nu au fost la fel de fericiti. In 1909 crestinii din zona Adana-Tarsus au fost atacati. Ä¹Å¾ase adventisti au fost injunghiati sau impuscati in spate in timp ce ingenuncheau in rugaciune. Altii, inclusiv dirigintele Ä¹Å¾colii de Sabat, au fost batuti si jefuiti dar au scapat cu viata.
Urmand metodele folosite odata de Theodore Anthony, Baharian a invatat multi tineri sa fie colportori. Vanzarile lor au tinut pe secretar ocupat a le expedia prin posta literatura de la depozitul de carte din Constantinopol. Cu toate ca au fost aruncati in inchisoare si batuti de multe ori, colportorii au strabatut tara, plasand mii de brosuri si carti in case. Lucrarea lor a fost eficienta. in 1914 erau cunoscuti 342 de adventisti adulti, iar in realitate ar fi putut sa fie mai multi.
Credincios pana la sfarsit
Au venit apoi zilele fatale ale anilor 1914-1915, cand sute de mii, probabil cateva milioane de crestini si-au pierdut vietile prin executie, persecutie, exil si infometare. Unii crestini au reusit sa imigreze si sa scape. Numarul membrilor adventisti a fost redus la mai putin de 100. In timpul masacrului din 1914-1915 toti, cu exceptia a doi colportori, au fost martirizati, dar Baharian a supravietuit mai departe.
De multe ori acuzat in mod fals, Baharian a aparut de atatea ori in fata tribunalelor turcesti incat a devenit cunoscut printre oficiali drept sabatarianul, un lider spiritual care niciodata nu se amesteca in politica. De obicei era eliberat repede, dar traia cu amenintarea constanta a incarcerarii si chiar a mortii.
Presedintele Misiunii Levantului i-a cerut lui Baharian sa faca o calatorie misionara in interiorul Turciei pentru a-i vizita pe membrii adventisti. Din moment ce guvernul a declarat interiorul Turciei zona interzisa pentru toti armenii, aceasta a fost o directiva extrem de neinteleapta. Membrii bisericii l-au implorat pe presedinte sa-si renege decizia, caci stiau ca Zadour urma aproape sigur sa fie ucis. Nu voiau sa-l piarda pe campionul lor castigator de suflete, omul care a dedicat totul lucrarii adventiste din Turcia fie ca a detinut o pozitie de lider sau nu. Nimeni nu putea sa predice ca Baharian: predicile lui ii lasau cu simtamantul ca roua cerului a cazut peste ei.
Dar Zadour Baharian a considerat o directiva de la presedintele de misiune drept o chemare de la Dumnezeu si si-a dat girul pentru cererea neinteleapta. Calatoria s-a dovedit neroditoare si tragica. Membrii fusesera deja omorati sau exilati. Nu a fost nimeni care sa vada sau sa ajute. Zadour a fost prins, intemnitat si torturat. Doi soldati au fost trimisi sa-l escorteze inapoi la Constantinopol. La douazeci de mile de Sivas si inca aproape 200 mile est de Constantinopol, soldatii au oprit si i-au spus lui Baharian sa il nege pe Hristos si sa declare credinta in Islam. Credinciosul slujitor a refuzat. In timp ce isi impreuna mainile in rugaciune l-au impuscat, dezbracat, iar hainele i le-au vandut la piata. Vocea apostolului modern al Turciei a fost adusa la tacere.
In cartea de aducere aminte a lui Dumnezeu nimic nu trece vreodata neobservat. Iar pentru sutele, miile chiar, a caror descendenta spirituala ca adventisti de ziua a saptea isi are originea in consacrarea unui pantofar rabdator si a primului sau convertit, va fi o zi a marii reuniri cu cei doi neinfricati slujitori ai Domnului care au aratat in propriile vieti ce inseamna sa porti crucea Sa.
Traducere: Ovidiu- Victor Martin
PS. Daca ai fost impresionat de acest articol, sau de strigatul lui Pavel, actioneaza si fa ceva! Daca vrei sa ai vesti noi si miscatoare din tara lui Pavel, scrie-ne pe adresa: hashamaim@safe-mail.net sau contacteaza-ne la nr. de tel: 0090/ 216 345 80 23 - tel. fix, 0090/534 207 95 79 - mobil

Autor : Traducere Ovidiu- Victor Martin .

Sursa: www.InterCer.ro

Contor Accesări: 1052, Ultimul acces: 2026-07-28 16:25:52

Timp total: 0.04s...

[1]:1