© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0,38s...
Chemarea la sfințenie[2008-12-05]"Cum, eu un sfânt?", întreabă cititorul. "Da, ești chemat să fii un sfânt," ne învață Conciliul Vatican II.Constituția Dogmatică despre Biserică (Lumen Gentium) afirma: "Biserica, al cărei mister îl expune Sfântul Conciliu, este, în mod imuabil, sfântă. Într-adevăr, Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care împreună cu Tatăl și cu Duhul este proclamat 'unul Sfânt', a iubit Biserica Sa ca pe o mireasă și S-a dat pe Sine pentru ea ca să o sfințească... De aceea, toți membri Bisericii... sunt chemați la sfințenie..." (Lumen Gentium, nr. 39). Să mergem pe urmele sfinților Sfinții, aceia pe care Biserica i-a canonizat sau i-a recunoscut oficial ca sfinți, sunt acei bărbați și femei al fiecărui timp și loc care au trăit vieți de virtute eroică. Rugăciunea de deschidere a Liturghiei pentru sărbătorirea Tuturor Sfinților recunoaște aceasta: "Dumnezeule Tatăl nostru, izvor a toată sfințenia, lucrarea mâinilor Tale se arată prin sfinții Tăi, frumusețea adevărurilor Tale este reflectată în credința lor." Biserica îi comemorează pe sfinți, fie în sărbătoarea lor personală, fie în general de Ziua Tuturor Sfinților, pentru că ei ne inspiră prin exemplul lor, ne îndrumă prin învățăturile lor și ne ajută cu rugăciunile lor. Pentru că Biserica glorifică atât de mulți sfinți, o comemorare generală a mărturiei lor este ținută la 1 noiembrie. O zi pentru cinstirea martirilor Originea exactă a acestei celebrări este nesigură. După legalizarea Creștinismului în 313, o comemorare comună a sfinților, în special a martirilor, a apărut în diferite zone din cadrul Bisericii. Atât Sf. Efrem (d. 373) cât și Sf. Ioan Gură de Aur (d. 407) atestă o asemenea sărbătoare în predicile lor. În vest, comemorarea tuturor sfinților a fost celebrată în prima Duminică după Rusalii; și în est, în acea zi sau în alte zile. Motivul primordial pentru stabilirea unei sărbători comune a fost cinstirea numărului mare de martiri, în special din timpul persecuției Împăratului Dioclețian (284-305), cea mai crudă și de durată dintre persecuții. Pur și simplu nu erau suficiente zile în an pentru o sărbătoare a fiecărui martir și mulți dintre ei au murit în grupuri. În cele din urmă, 1 noiembrie a fost desemnată ca Solemnitatea Tuturor Sfinților. Papa Grigore al III-lea (731-741) a dedicat un oratoriu în originala Bazilică San Pietro în cinstea tuturor sfinților în 1 noiembrie, și această dată a devenit de atunci cea oficială pentru celebrare în Roma, și în cele din urmă în toată Biserica. Misalurile din secolele IX și X de asemenea au plasat solemnitatea în anul liturgic la 1 noiembrie. Mai târziu, Papa Grigore al VII-lea (1073-85) a declarat în mod oficial 1 noiembrie ca Solemnitatea Tuturor Sfinților. Ce anume ne face sfinți? Cu data ferm stabilită, în fiecare an Biserica se oprește pentru a-și aminti în mod colectiv de acești eroi ai credinței noastre. Ni se prezintă o provocarea reînnoită. Ca membri ai comuniunii sfinților și parte a Bisericii luptătoare - acei credincioși care pe pământ luptă lupta cea dreaptă, așa cum predica Sf. Paul - suntem chemați și trebuie să tindem către sfințenie. Cunoscutul îndrumător spiritual pr. Thomas Dubay, în cartea sa "Convertire profundă, rugăciune profundă", a subliniat șase calități care i-au făcut pe sfinți "sfinți". În primul rând, sfinții au săvârșit acte de virtute în mod consecvent și obișnuit. Chiar și atunci când sfinții poate nu au simțit dorința de a împlini anumite îndatoriri sau de a răspunde la anumite nevoi, ei au făcut acestea. Chiar mai mult, ei au făcut acestea cum au putut mai bine, fără a se mulțumi cu mediocritatea. Ei au făcut ce era corect în ochii lui Dumnezeu și și-au făcut datoria de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele. În al doilea rând, ei au acționat cu multă dragoste. Sfinții au făcut lucrurile comune cu o iubire ieșită din comun. Fericita Maică Tereza spunea: "Nu contează cât de mult facem, ci câtă dragoste punem în acțiune, care face ofranda noastră ceva frumos pentru Dumnezeu". Mai mult, datorită acestei iubiri, chiar și cel mai neînsemnat păcat venial îi îndemna să caute împăcare și iertare. Din ce alt motiv să se fi spovedit Fericita Maică Tereza sau Papa Ioan Paul II săptămânal? În al treilea rând, ei și-au îndeplinit cu promptitudine îndatoririle și au răspuns nevoilor. Ei chiar au anticipat nevoile altora fără a fi nevoie să fie rugați. Nu au căutat scuze sau amânări. În al patrulea rând, ei au trăit în acest mod nu doar în zile obișnuite sau în vremuri liniștite, ci și în zile dure și dificile și în vremuri de frământări, nesiguranță și persecuție. După cum remarca Sf. Ioan al Crucii, sfinții posedau o "uluitoare tărie" din uniunea transformare cu Sfânta Treime. Într-un fel, ei au făcut să "pară ușoară" trăirea credinței. În al cincilea rând, ei și-au trăit credința cu bucurie, chiar și când s-au confruntat cu nedreptăți sau martiriu. Nu erau întunecați la față și supărați. Aveau o bucurie interioară care vine din iubirea pentru Isus. După cum spunea Sf. Paul, "Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea, sau persecuția, sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia... Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit" (Rom 8,35-37). În al șaselea rând, ei au echilibrat virtuțile. Erau generoși, făcând lucruri mari pentru Dumnezeu, dar cu umilință. Ei au luat viața în serios - în special în materie de credință - dar au și avut un mare simț al umorului. Au trăit vieți caste, fiind totuși persoane iubitoare și grijulii. Au realizat mari lucrări și totuși își făceau timp pentru rugăciune, echilibrând acțiunea cu contemplația. Muncă de o viață Toate aceste calități asigură o bună examinare pentru fiecare dintre noi în căutarea sfințeniei. De fapt, nici un sfânt nu a spus vreodată: "sunt un sfânt. Am atins pragul de sfințenie". Mai degrabă, ei au știut că sunt ființe umane slabe care uneori păcătuiesc (exceptând Preasfânta Fecioară). Ei au știut de asemenea că au nevoie mărețele haruri care vin din rugăciune și din sacramente. Papa Benedict XVI comenta: "Pe lângă soare, care este imaginea lui Cristos, există luna, care nu are lumină proprie, dar strălucește cu o lumină ce vine de la soare. Acesta este un semn pentru toți că noi, oamenii, avem o constantă nevoie de o "mică" lumină, a cărei strălucire tainică ne ajută să cunoaștem și să iubim lumina Creatorului, Dumnezeu unul în trei persoane. "De aceea, sărbătorile sfinților din primele timpuri au făcut parte din anul creștin. ... Se poate spune că sfinții sunt, să spunem așa, noi constelații creștine, în care se reflectă bogăția bunătății lui Dumnezeu. Lumina lor, venind de la Dumnezeu, ne permite să cunoaștem mai bine bogăția interioară a luminii mărețe a lui Dumnezeu, pe care nu o putem înțelege în splendoarea gloriei sale " (Spiritul Liturghiei, p. 110-11). Să ne întoarcem zilnic către sfinți, în special sfinții noștri patroni sau aceia față de care avem o devoțiune specială, și să le cerem ajutorul. autor: Fr. William P. Saunders traducător: Bianca Cigher sursa: © CatholicHerald.com Sursa: www.ProFamilia.ro Contor Accesări: 1216, Ultimul acces: 2026-04-18 07:39:30
|
Timp total: 0,39s...
[]:1
