Botezul Domnului (pt. copii)[2009-01-11]pr. Pietro Righetto1. Introducere Creştinule, nu necinsti prin viaţa ta nedemnă numele glorios pe care îl porţi! Într-o zi, Alexandru cel Mare l-a apostrofat astfel pe un soldat care purta numele lui, dar care nu era bun de nimic: - Alexandru, ori îţi schimbi numele, ori îţi schimbi comportamentul. 2. Tema Prin BOTEZ faci parte din familia lui Dumnezeu; aşadar, trebuie să te comporţi ca un fiu al lui Dumnezeu. 3. Mesajul zilei Astăzi este sărbătoarea Botezului lui Isus. Este şi sărbătoarea noastră. Botezul lui Isus. - În botez, Isus este proclamat în mod solemn în faţa tuturor ca Fiu al lui Dumnezeu: "Tu eşti Fiul meu preaiubit..." Să ne întrebăm: Ce face Isus, ca om, pentru a trăi ca Fiu al lui Dumnezeu? - Îşi începe "slujirea" de iubire pentru a mântui omenirea. Îşi începe misiunea: aceea de a aduce mântuirea lui Dumnezeu tuturor, dar mai ales celor mai nefericiţi din cauza păcatului. Isus, prin botezul său, devine într-un mod mai evident fratele nostru, împărtăşeşte în toate viaţa noastră, "intră în rând" cu noi, nu se "ruşinează" că va fi considerat ca un păcătos, doreşte doar să asculte de Tatăl. Botezul nostru. - Prin Botez, fiecare dintre noi devine fiul lui Dumnezeu, frate al lui Isus; prin Botez, fiecare dintre noi face parte din familia lui Dumnezeu. - De aici, o foarte mare angajare: să facem partea noastră în familia lui Dumnezeu. Exemplificare liturgică. Ar fi util şi folositor astăzi să se administreze Botezul cu "îndemnurile" datorate, ca să fie celebrat în mod conştient. Dacă nu este posibil, să se prezinte ritul Botezului în diferitele sale părţi, principalele rugăciuni, obiectele caracteristice, ca apa, haina albă, lumânarea... Iată, pe scurt, mesajul diferitelor părţi: - Ritul primirii: "Tu ai fost primit cu bucurie în marea casă a lui Dumnezeu, ai fost însemnat cu crucea: faci parte din familia lui Dumnezeu". - Liturgia cuvântului: "Întrucât faci parte din familia lui Dumnezeu, Dumnezeu vorbeşte cu tine, îşi întinde mâna puternică asupra ta, te întăreşte cu uleiul mântuirii. Sfinţii te încoronează". - Liturgia sacramentului: "Prin apă şi Duhul Sfânt, tu devii fiul lui Dumnezeu, gata să trăieşti ca fiu al lui Dumnezeu, renunţând la rău, punându-ţi mereu credinţa doar în Dumnezeu". - Riturile de încheiere: "Devenit fiu al lui Dumnezeu, poţi să îl numeşti pe Dumnezeu ca "Tatăl nostru", poţi să te apropii de altarul său, poţi şi trebuie să trăieşti cu demnitate (= haina albă), în lumină (=lumânarea aprinsă) şi binecuvântarea Preasfintei Treimi. 4. Exemple a) "Faci parte din familia lui Dumnezeu! Îndeplineşte-ţi cu bucurie partea, asemenea lui Isus!" Nigeria. La marginile deşertului din nord, mi-a ieşit în cale un cortegiu de orbi. Era impresionant să le vezi ochii stinşi, printre pleoapele întredeschise. Unii dintre ei vedeau doar umbrele oamenilor, de la care cerşeau atenţie şi pâine, cântând o rugăciune care se încheia aşa: "Dă-mi de pomană, stăpâne!" Şi totuşi, tocmai de la ei, de la acei orbi, am primit o mare "lumină". Pentru că nu aveam mărunţiş (rămăsesem doar cu două mii de lire) i-am dat o caramelă unui copil de circa şase ani, care a scos un strigăt de bucurie când a primit micul, dar pentru el, marele cadou. O clipă de perplexitate. Apoi a împărţit cu dinţii caramela în cinci părţi. S-a îndreptat spre frăţiorul legat pe spatele mamei; a găsit guriţa lui şi i-a dat prima bucăţică. A doua bucăţică i-a dat-o femeii al cărei zâmbet trăda o boală mintală. A treia şi a patra au fost împărţite altor doi copii, care şi-au lins de mai multe ori mâinile foarte murdare care atinseseră bucăţica de caramelă. Ultima bucăţică i-a revenit celui care repetase "minunea înmulţirii pâinilor". b) Nu te teme să te arăţi creştin. Un misionar catolic a descris astfel conversaţia pe care un negru de 12 ani, care lucra în port ca hamal, a avut-o cu un ofiţer din marina franceză. Într-o zi, acel ofiţer se uita la muncitorii negri care purtau pe cap mărfurile de pe navele din port. La un moment dat, a văzut pe pieptul unui băiat o medaliuţă. Fiind necredincios, a hotărât să îl ia în râs. L-a chemat şi i-a spus: - De ce porţi la gât acest semn de superstiţie şi nu îl arunci în mare? Negrul a răspuns: - Dar tu de ce porţi această uniformă cu galoane aurite şi medalii prinse pe ea? De ce nu o arunci în mare? - Uniforma mea este semnul că sunt în slujba poporului francez, şi medaliile sunt dovada valorii mele în timpul războiului. - Şi medaliuţa mea este semn că sunt în slujba Regelui cerurilor. Dacă tu nu te ruşinezi să porţi însemnele lui onorifice, de ce ar trebui să mă ruşinez eu de semnul care face din mine fiul lui Dumnezeu? c) O pânză rău înrămată, veche, murdară, abandonată într-un vraf de lucruri inutile în pod, era considerată fără nici o valoare pentru că nimeni nu ştia cine este autorul ei. Nişte critici de artă au descoperit, într-o zi, din întâmplare, pictura şi au recunoscut în ea, fără nici o îndoială, un Velasqez. Pierdut şi uitat în catalog, tabloul şi-a recuperat propria identitate. A fost suficient să fie pus în relaţie cu Velasqez, şi o valoare de multe milioane i-a fost conferită. "Aceea care înainte era considerată o crustă veche, acum, autentificată, trecea în locul de cinste al galeriei capodoperelor" (M. Fabrer-Grimalt). La fel şi omul, rupt de relaţia sa fundamentală cu Creatorul, ca fiul rătăcit, este doar un tablou nesemnificativ, pictat de un pictor necunoscut şi abandonat. Dar recunoscut ca fiu al lui Dumnezeu, îşi recuperează identitatea ca frate al Regelui Cristos şi dobândeşte o valoare de milioane în perspectiva sa de principe regal, luptător victorios şi sol al Împărăţiei (R. Francisco). Sursa: www.ProFamilia.ro Contor Accesări: 2036, Ultimul acces: 2026-09-22 13:40:37
|
Timp total: 0.04s...
[1]:1