Unitatea, un dar care vine de sus (I)

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,46s...

Ştiri şi Evenimente

Unitatea, un dar care vine de sus (I)

[2009-01-16]

Publicăm în continuare interviul dat de Cardinalul Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, în vederea Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor şi apărut în al şaptelea număr al revistei Paulus (ianuarie 2009), dedicat temei "Caracteristica esenţială a sfântului Paul: a fi apostol". Interviul, luat înainte ca prelatul să meargă la Moscova pentru funeraliile Patriarhului Alexei al II-lea, a apărut tradus de pr. Mihai Pătraşcu pe Ercia.ro. Astăzi prima parte.
- Pentru Anul Paulin, Benedict al XVI-lea a cerut să se imprime un "nou elan" dialogului ecumenic. Aşadar, a existat un moment de stagnare?- Nu o stagnare, cât mai ales o mare schimbare a situaţiei ecumenice. Biserica este mereu peregrină, de aceea trăieşte inserată în schimbările istorice continue. De aceea avem nevoie de un nou elan şi de un nou entuziasm, pentru a privi la unica ţintă care este unitatea vizibilă a Bisericii, care nu înseamnă uniformitate, ci unitate în credinţă, în sacramente şi în slujirea apostolică. Conceptul catolic nu poate fi altul decât acesta şi ne obligă voinţa Domnului care s-a rugat pentru ca toţi să fie una. Acesta este, ca să spunem aşa, "programul" nostru.
- În intervenţia dumneavoastră la Tars, cu ocazia deschiderii Anului Paulin, aţi subliniat că "Paul era un martor arzător al lui Cristos şi în acelaşi timp un om de dialog". Aşadar, mărturie şi dialog. Care este modul corect de a face ecumenism?- Papa Ioan Paul al II-lea a dat o definiţie clară afirmând că "Dialogul ecumenic nu este numai un schimb de idei, ci un schimb de daruri". Fiecare comunitate are darurile sale, aşadar putem învăţa unii de la alţii în reciprocitate şi astfel să ne apropiem tot mai mult de Isus Cristos. În acest context, este necesară în primul rând mărturia. Nici o Biserică nu poate abandona condiţia sa şi credinţa sa, însă mărturia face în aşa fel încât celălalt să poată înţelege mai bine şi să accepte mai bine ceea ce el afirmă. "Dialog" înseamnă a nu-l oprima pe celălalt cu propriile convingeri, cât mai ales a-l invita la primire şi la acceptare. Aşa a făcut şi continuă să facă Biserica, după patruzeci de ani de la Conciliul al II-lea din Vatican.
- Dumneavoastră aţi luat ca moto episcopal tocmai cuvintele pauline "Veritatem facientes in caritate" (Ef 4,15). Ecumenismul are o vocaţie profetică şi în faţa marilor provocări sociale din timpul nostru, în care raportul cu cel străin/diferit este conceput în mod utopic sau în mod cinic, dar rar cu realism solid?- Fundamentale pentru ecumenism sunt adevărul şi împărtăşirea adevărului. Înainte de toate adevărul nu este "al nostru", ci este un adevăr care ne-a fost dăruit de Domnul în revelaţia sa. Şi conţinutul acestui adevăr este că Dumnezeu este iubire. Şi trebuie să spunem asta în aşa fel încât celălalt să poată înţelege şi accepta. Să fie clar: acest mod de a comunica adevărul nu este utopie, ci singura alternativă adevărată la violenţă. Mai curând este cinică violenţa, care este şi ea o utopie, pentru că nu rezolvă nimic. Însă, pe de altă parte, nici nu cred că se va ajunge la un moment dat istoric în care toţi creştinii vor fi unul şi acelaşi lucru. Am făcut unele progrese cu ortodocşii şi cu orientalii, este în desfăşurare o apropiere şi de mulţi protestanţi... numai aşa se înaintează, pas după pas. Dar avem promisiunea Domnului nostru: el ne-a spus că el este cu noi. Aşadar, dialogul nu trebuie înţeles numai între oameni, ci este şi dialog cu Dumnezeu. Şi noi suntem convinşi că ecumenismul este un impuls al Duhului Sfânt: în el trebuie să ne încredem.
- Papa Benedict al XVI-lea a stimulat în mod rodnic dialogul cu Biserica Ortodoxă: se apropie întâlnirea dintre Roma şi Moscova?- Trebuie spus că intenţia Sfântului Părinte este de a ne apropia ulterior de toate Bisericile Ortodoxe. Avem aceleaşi sacramente, aderăm la venerarea sfinţilor şi mai ales a Sfintei Fecioare Maria, împărtăşim slujirea episcopală şi dogmele din primul mileniu. Recent, când am fost la Constantinopol pentru celebrarea sărbătorii Sfântului Andrei, se percepea că între noi există o adevărată prietenie. Şi chiar cu Biserica Ortodoxă rusă raporturile s-au îmbunătăţit mult şi vrem să se mai îmbunătăţească. Totuşi, nu trebuie să se încerce o "îmbrăţişare istorică" între Moscova şi Roma care să excludă celelalte Biserici. Vrem un dialog cu toate Bisericile Ortodoxe în ansamblul lor, în pofida tensiunilor dintre Constantinopol şi Moscova.
- În schimb, cum înaintează dialogul cu comunităţile reformate? Nu s-au înregistrat adeziuni la celebrarea Anului Paulin în bisericile lor mai mari dedicate apostolului.- Comunităţile protestante au un alt mod de a celebra şi a participa la acest eveniment. De exemplu, sunt multe pelerinaje la Bazilica Sfântului Paul din afara zidurilor, deşi nu le sunt date o însemnătate corectă. Şi au fost implicaţi într-un simpozion academic despre scrisorile pauline care a avut loc în mănăstirea sfântului Paul. Astfel, şi la deschiderea Anului era prezent un delegat al Arhiepiscopului de Canterbury. Au fost foarte impresionaţi că Biserica Catolică ia în serios scrisorile Sfântului Paul, fundamentale mai ales pentru doctrina despre îndreptăţire în ambientul protestant. Numai pornind de la scrisorile pauline putem ajunge la un consens mai amplu şi cred că în lumea protestantă acest An Paulin va avea rezultate pozitive. Este adevărat că astăzi dialogul cu ei este mai dificil decât cel cu ortodocşii şi trebuie să recunoaştem asta cu sinceritate, dar din această cauză nu trebuie să ne închidem. Cel care vrea un dialog serios cu Biserica Catolică, poate să-l aibă.
(Sursa: Dieceza Romano-Catolică de Iaşi)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1814, Ultimul acces: 2026-04-14 06:18:42

Timp total: 0,62s...

[]:1