© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Cine este Dumnezeu?[2009-04-17]Autor: Marius ChivuDespre asemănările şi deosebirile dintre cele două mari religii: iudaismul şi creştinismul. Un istoric asiriolog specialist în Biblie şi în Orientul Mijlociu antic, un rabin doctor în filozofie şi un profesor universitar de teologie iezuită sînt intervievaţi pentru a lămuri cine este Dumnezeu. Rabinul Marc-Alain Ouaknin vorbeşte despre Dumnezeul evreilor: „Eu cred că Dumnezeu însuşi este erotic... Începînd cu Cîntarea Cîntărilor pînă la Cabală, trecînd prin Talmud, erotismul este o temă constantă a iudaismului. Putem vorbi de o structură erotică a Torei. În Talmud, găsim o povestire care ilustrează exact ce vreau să spun. Rav Yehuda întreabă: «Ce vede marele preot în ziua de Kippur cînd se află în Templul din Ierusalim, în locul cel mai sfînt?». Ne-am aştepta la un răspuns de genul: vede îngeri şi le aude foşnetul aripilor. Ei bine, nu! «Vede ceva ca doi sîni de femeie care apar sub un văl, vizibili şi invizibili.» Raşi, un mare comentator evreu din Evul Mediu, atrage atenţia că sînii sînt vizibili «sub o tunică». Nu sînt nişte sîni goi, ci nişte sîni vizibili sub vălul unui veşmînt. Prin urmare nu forma sînilor este importantă, ci faptul că sînt ascunşi sub un văl. Vrea oare Raşi să salveze pudoarea? N-aş crede. Goliciunea mai goală decît goliciunea însăşi este o goliciune îmbrăcată, «goliciune sub un văl». Erotismul constă în această prezenţă simultană a ceea ce e ascuns şi a ceea ce e arătat... Ei bine, în acest sens, Dumnezeu este erotic! El se manifestă ca vizibil/invizibil, în plină ambiguitate, ca o lumină ce clipeşte intermitent. Ni se revelează, dar îşi păstrează enigma. Îl descoperim, în ambele sensuri ale cuvîntului, dar în acelaşi timp se retrage. Mîngîierea corespunde atitudinii omului faţă de această enigmă divină. Ea înseamnă că nu avem, că nu trebuie să avem vreo putere asupra lui Dumnezeu, că nu trebuie să-l închidem, nici să-l posedăm. Este o experienţă - a unei întîlniri, a unei îndrăgiri, a unei relaţii puternice, care însă nu e niciodată fixată o dată pentru totdeauna.” Biblia all inclusive Pornind de la ideea unui Dumnezeu unic, cele trei personalităţi sînt intervievate pe larg despre asemănările şi deosebirile dintre cele două mari religii monoteiste: iudaismul şi creştinismul. Rezultă imaginea a două religii cu un trecut îndepărtat comun, dar cu două istorii divergente, cu două limbaje religioase, două feluri de a citi Biblia şi de a aborda Revelaţia, cu un Dumnezeu, în cazul iudaismului, retras în textul Torei, şi cu un Dumnezeu al creştinilor întrupat în Iisus. Marc-Alain Ouaknin Cei trei subliniază însă şi punctul comun al celor două religii monoteiste: dubla poruncă de a-l iubi pe Dumnezeu şi de a-ţi iubi aproapele care formează iudeo-creştinismul etic şi moral, al poruncii, libertăţii, dreptăţii şi solidarităţii. În fond, nu religiile mîntuiesc, ci dragostea şi dreptatea practicate. Asiriologul Jean Bottéro vorbeşte mai întîi despre rolul lui Moise şi întregul proces de „inventare” a Dumnezeului unic, Iahvé, în jurul anului 1250 î.e.n.: „Moise este la originea religiei israelite, a Bibliei şi, în consecinţă, mergînd puţin mai departe, a creştinismului şi, mai departe, a islamului.” Dumnezeul lui Moise este primul Dumnezeu transcendent, absolut şi neinteligibil („Ce nevoie am de un Dumnezeu pe care îl înţeleg?”), un Dumnezeu al inimii, fără chip dar prezent, care nu seamănă cu omul la nimic (altfel n-ar mai fi necesar), dar care „nu este altceva decît un om”. Rabinul Marc-Alain Ouaknin vorbeşte apoi despre Elohim, Dumnezeul evreilor, cel textual, întrupat în primele cinci cărţi ale Bibliei („literele sunt Dumnezeu”, „o «transcendenţă» a cuvintelor”) şi despre talmudişti, exegeţii iconoclaşti ai Torei care întreţin conflictul interpretărilor biblice tocmai pentru a evita limitarea şi, implicit, uciderea lui Dumnezeu cel infinit printr-o gîndire unică. Iezuitul Joseph Moingt vorbeşte despre Dumnezeul Treime al creştinilor din Noul Testament, despre ruptura de iudaism produsă de apostolul Pavel prin interpretarea morţii şi a învierii lui Iisus ca posibilitate a mîntuirii în viaţa profană, despre unicitatea lui Dumnezeu ca formă supremă de libertate a oamenilor („Dumnezeu este gratuit prin excelenţă, nici măcar nu ne impune prezenţa Lui”) şi despre creştinism ca religie nonetnică. O carte splendidă: inteligentă, profundă şi revelatoare. Şi, nu în ultimul rînd, ecumenică. Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 864, Ultimul acces: 2026-09-25 00:28:23
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
