LC: În fața pietrei de la Sfântul Mormânt[2009-05-28]În luna mai a acestui an a avut loc pelerinajul Papei Benedict al XVI-lea în Țara Sfântă, pe care Sfântul Părinte l-a încheiat mergând în Bazilica Sfântului Mormânt, în fața pietrei mormântului lui Cristos, piatră care este 'martor tăcut al evenimentului central al istoriei umane'. Astfel, numărul pe luna mai 2009 al revistei Lumea Catholica ne propune 'un pelerinaj virtual, în interiorul acestei bazilici pe care mai sugestiv creștinii din Orient o numesc Anastasis, în greacă a `învierii`', avândul ca ghid pe Mons. Gianfranco Ravasi, președintele Consiliului Pontifical pentru Cultură. Materialul a fost tradus de pr. Mihai Pătrașcu. Bazilica 'este rod al unei adevărate îmbobociri arhitectonice: dintr-o rădăcină a crescut puțin dezordonat un pom care a îndurat curățiri și altoiri de tot felul'.Mons. Ravasi amintește că 'totul a început când Elena, mama împăratului Constantin, în anul 326, a identificat locul Calvarului și al mormântului lui Isus. Peste el împăratul roman Adrian (76-138) - pentru a șterge probabil primele urme ale cultului creștin, oferind deci o confirmare prețioasă a autenticității sitului - a ridicat mai înainte un mic templu dedicat Venerei. Biserica lui Constantin a fost consacrată în septembrie 335. Este curios, în această privință, ceea ce a scris cu doi ani înainte, în 333, un pelerin anonim venit aici din depărtatul Bordeaux: `Din porunca împăratului Constantin, construiesc pe locul unde a fost răstignit Domnul și pe mormântul în care a fost depus trupul Său și din care a înviat a treia zi o bazilică, casa Domnului. Lângă ea sunt cisterne de o frumusețe extraordinară, iar în spatele ei este o piscină unde sunt botezați copiii`'. Bazilica a trecut prin numeroase intervenții și deteriorări, inclusiv incendii și cutremure. 'Dar ceea ce pelerinii vizitează și astăzi este însăși construcția uriașă făcută de cruciadă, marcată de o intrare laterală dominată de clopotnița masivă, ciuntită în partea superioară de o dărâmare și niciodată restaurată decât cu un simplu acoperiș de țiglă. Așadar, să trecem și noi în mod ideal prin acea poartă... și, în loc de a merge înainte, ne întoarcem imediat spre dreapta. O scăriță abruptă ne conduce la capela Calvarului, înaltă de 5 metri deasupra nivelului bazilicii și împărțită în două sectoare. Primul este în proprietatea franciscanilor și comemorează răstignirea lui Isus, în timp ce crucea lui Cristos ridicată cu crucile celor doi condamnați pe Calvar este așezată în mod tradițional în celălalt sector, aflat în proprietatea greco-ortodoxă. Aici un mare crucifix îmbrăcat în argint, un altar și un disc de argint cu o deschidere centrală pentru a arăta stânca prezintă în mod sugestiv marele eveniment al morții lui Cristos'. Bazilica Sfântului Mormânt cuprinde numeroase capele construite de diferite confesiuni. Astfel, 'în absida Corului Grecilor se deschide o scară care coboară la capela Sfânta Elena, în proprietatea armenilor, ridicată cu capiteluri și elemente bizantine și cruciate. Acolo jos o altă scară conduce într-o cisternă romană antică transformată acum în capela Găsirii crucii: aici, conform tradiției, Elena, mama lui Constantin, ar fi găsit crucea lui Cristos. După ce am urcat la etajul bazilicii, mergem mai departe de-a lungul navatei laterale care conduce la Calvar de unde am plecat. Sub Calvar se găsește așa-numita Capelă a lui Adam, în care o stâncă despicată în două ar evoca acel cutremur care a avut loc la moartea lui Cristos. O veche credință populară iudeo-creștină considera că tocmai aici a fost înmormântat primul om: simbolismul este sugestiv, deoarece sângele lui Cristos ar fi curs pe craniul tatălui omenirii răscumpărându-l de rău împreună cu toată genealogia sa. Pe baza acestei simbologii, în reprezentările Răstignirii se obișnuia să se pună un craniu la picioarele crucii. (Sursa: Lumea Catholica) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 681, Ultimul acces: 2026-07-30 06:28:02
|
Timp total: 0.05s...
[]:1