© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0,25s...
Tâlcuirea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Evanghelia Duminicii a XXVIII-a după Rusalii[2009-12-13]Iubirea Lui trece dincolo de scuzele lor Sfânta Evanghelie rânduită de Sfinții Părinți pentru această duminică este plină de înțelesuri duhovnicești și ea privește atât mântuirea neamului omenesc, în general, cât și mântuirea sufletului nostru, a fiecăruia dintre noi. Această pildă, rostită de Mântuitorul, ne ajută și în pregătirea noastră duhovnicească pentru întâmpinarea sărbătorii mari și sfinte a Nașterii Domnului Iisus Hristos. Cine este acel om oarecare? Din pericopa evanghelică a acestei duminici aflăm că un om oarecare a făcut cină mare și i-a invitat pe cei poftiți, adică pe cei care cunoșteau dinainte intenția aceluia de a pregăti o cină deosebită. Sfinții Părinți ai Bisericii, tâlcuind Evanghelia, au arătat că acel om oarecare este, de fapt, Dumnezeu Tatăl Care, în vremurile din urmă, adică la amurgul istoriei, pregătește cină pentru oameni, în împărăția cerurilor. Evanghelia ne spune că acest stăpân al casei și-a trimis slujitorul său de încredere să invite la cină pe prieteni și pe cunoscuți. Însă, cei pentru care fusese pregătită cina, ca și cum ar fi fost înțeleși, au refuzat cu toții invitația, prezentând fiecare scuze diferite. Tot din interpretarea Sfinților Părinți, aflăm că slujitorul pe care stăpânul casei l-a trimis să facă invitațiile pentru cină este Însuși Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, Care n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească (Matei 20, 28) și Care a fost prevestit de profeții Vechiului Testament ca fiind sluga Domnului (cf. Isaia 53, 11), venind în lume să împlinească voia Domnului. Așadar, slujitorul din această Evanghelie este Fiul Cel veșnic al Tatălui ceresc, Care Se face om, ia chip de rob (cf. Filipeni 2, 7) și devine împlinitor al iubirii lui Dumnezeu Tatăl, pentru mântuirea oamenilor. Hristos S-a născut în lume în mijlocul poporului evreu, chemând la mântuire sau comuniune cu Dumnezeu mai întâi căpeteniile și cărturarii poporului ales, pentru că ei, fiind cunoscători ai Legii, cunoșteau voința lui Dumnezeu. Însă tocmai cei care trebuiau să înțeleagă primii chemarea Evangheliei mântuirii refuză să răspundă chemării Lui. Iubirea refuzată prin scuze abil formulate Slujitorul din Evanghelia acestei duminici îi spune stăpânului casei că cei invitați la cină adică la un eveniment unic, îndelung pregătit, de bucurie și comuniune nu pot veni, preferând să se dedice unor activități și situații lumești care, deși importante, s-ar mai fi putut amâna. Astfel, unul dintre cei chemați și-a declinat prezența la cină, spunând că am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd. Ogorul, în interpretarea Sfinților Părinți ai Bisericii, reprezintă grijile acestei lumi, dorința nemăsurată de avere, voința nesăturată de putere și tendința de a stăpâni cât mai mult din suprafața pământului. Al doilea invitat a spus: am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc. Tot Sfinții Părinți ne spun că cele cinci perechi de boi reprezintă cele cinci simțuri ale noastre care, foarte adesea, îl fac pe om prizonierul biologicului, întunecându-i complet orizontul duhovnicesc. De asemenea, refuzul cinei pe motiv că cele cinci perechi de boi trebuie încercate arată cu câtă ușurință și seninătate ajunge să refuze întâlnirea cu Dumnezeu omul prins în jugul simțurilor, a cărui viață s-a redus și coborât la nivelul material, căutând doar comoditate, consum de bunuri și plăceri. Așadar, patimile rezultate din lipsa de credință și din subjugarea voinței de către simțuri conduc la amorțire duhovnicească și la nepăsare față de mântuire și viața veșnică. Al treilea invitat spune: mi-am luat femeie, și pentru aceasta nu pot veni. Acest răspuns caracterizează grija exagerată pentru familie. Sunt o mulțime de oameni care, datorită grijilor excesive față de nevoile familiei, nu mai găsesc timp nici duminica, nici în sărbători să vină la biserică, să se îngrijească de mântuirea sufletului. Grijile firești pentru întreținerea familiei, devenite griji obsesive, ajung să deformeze însăși valoarea familiei, aceasta transformându-se, din dar și binecuvântare de la Dumnezeu, în idol. Viața de familie nu trebuie să fie trăită în uitare de Dumnezeu. Soțul, soția, copiii ori rudele sunt daruri de la Dumnezeu și, de aceea, aceștia trebuie iubiți și spiritual în așa fel încât să-i apropiem de Dumnezeu, să-i îndreptăm pe calea mântuirii și a sfințeniei. Așadar, nu grija rațională și binecuvântată pentru familie este aici criticată, ci faptul că, uneori, grijile familiei ajung să înrobească atât de mult pe om, încât uită că ea este o binecuvântare de la Dumnezeu. Familia conjugală trebuie pusă în legătură cu participarea la Sfânta Euharistie, cu Sfânta Biserică (adică familia duhovnicească a credinței). Grijile pentru averi, împătimirea simțurilor și exclusiva și excesiva preocupare pentru treburile familiei sunt trei mari categorii de piedici care pot apărea între noi și Dumnezeu. Și, după cum vedem, aceste piedici pot avea chiar o înfățișare foarte politicoasă, de refuz categoric disimulat în scuze abil formulate. Refuzul celor chemați a produs o invitație pentru alții Când a văzut Stăpânul casei că invitații Săi cei considerați cunoscuți și apropiați, pentru că erau cunoscători ai învățăturilor sfinte au refuzat să participe la ospățul mântuirii, atunci, spune Evanghelia, s-a mâniat. Refuzul celor invitați este o expresie a libertății lor de a răspunde unei chemări generoase după cum le dictează inima și conștiința. Însă libertatea acelora de a refuza și de a-și urma propriul egoism, în loc să răspundă unei chemări de comuniune, a trezit în sufletul celui care a pregătit acea cină deosebită o mare supărare. Totuși, supărarea nu a condus la închiderea ușilor casei și anularea cinei, ci la o schimbare a planului inițial. Stăpânul casei avea un plan pentru cina pe care o pregătise cu atâta atenție. Cum cei chemați nu au răspuns invitației, deși ei erau cei preferați, stăpânul acelei case s-a îndreptat spre alții, care niciodată nu s-ar fi așteptat să ajungă la demnitatea de a fi invitați la o cină atât de strălucită. Dacă în primul rând au fost invitate persoane alese, după primirea refuzului, invitația lui s-a îndreptat spre lumea necunoscută și fără pretenții de noblețe. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis slujitorului său: ieși degrabă în piețele și în ulițele orașului: și săracii, și betegii, și orbii, și șchiopii adu-i aici, adică mergi și cheamă pe acei oameni care nu sunt elite ale societății, care nu se consideră desăvârșiți sau superiori altora și care au multe lipsuri materiale trupești și spirituale. Oamenii din al doilea val de invitați sunt, în tâlcuirea Sfinților Părinți, oamenii simpli din poporul evreu, mulțimile de oameni care veneau să asculte cuvântul lui Hristos și să se tămăduiască cu puterea Lui. Nimeni nu poate zădărnici planul lui Dumnezeu de mântuire După ce slujitorul i-a spus că i-a îndeplinit porunca de a-i aduce pe săracii, și betegii, și orbii, și șchiopii din piețe și de pe ulițe și că tot mai sunt locuri, atunci stăpânul casei a zis: ieși la drumuri și la garduri și silește-i pe toți să intre, ca să se umple casa mea. A treia categorie de invitați sunt neamurile, adică popoarele păgâne, care nu au primit de la Dumnezeu chemarea de popor ales. Oamenii găsiți la drumuri și la garduri erau cei din neamurile păgâne, care înaintau în istorie pe drumuri contradictorii. Cei care stăteau la marginea lumii în înțelesul că trăiau fără a avea conștiința demnității de popor ales al lui Dumnezeu, sunt și ei chemați la cina cea mare a împărăției cerurilor. După ce s-a umplut casa stăpânului, acesta s-a bucurat, însă a mai adăugat: nici unul din oamenii aceia care au fost poftiți nu va gusta din cina mea. Evanghelia acestei duminici este Evanghelia libertății noastre, dar și a libertății lui Dumnezeu. Noi avem libertatea de a spune nu lui Dumnezeu, atunci când ne cheamă la mântuire și la viață veșnică, dar dacă răspundem cu nu sau da, consecințele nu sunt aceleași. Cine răspunde nu invitației la Cina de taină, la cina mântuirii din împărăția cerurilor acela pierde bucuria de a fi împreună cu Stăpânul casei, cu Dumnezeu, Izvorul vieții veșnice și al nemuririi. Libertatea stăpânului casei se vede în aceea că atunci când oamenii cei chemați dintâi refuză, el are libertatea de a se îndrepta spre alții. Nimeni nu poate zădărnici planul lui Dumnezeu de mântuire. El cheamă pe cei care au prioritate să fie chemați, pentru că au o tradiție sfântă a descoperirilor dumnezeiești, dar dacă invitația Lui este refuzată, El cheamă pe alții. Evanghelia acestei duminici este, așadar, un rezumat al istoriei mântuirii, care începe cu chemarea și pregătirea unui popor ales, adică poporul evreu, dar apoi chemarea la mântuire se extinde la toate popoarele lumii. Scuze pentru a justifica nepăsarea Evanghelia acestei duminici ne privește pe fiecare în parte, pentru că fiecare dintre noi poate repeta greșelile căpeteniilor poporului lui Israel. Și noi găsim foarte adesea scuze că nu avem timp pentru rugăciune, pentru pocăință, pentru spovedanie și împărtășanie, și aceasta tocmai pentru că suntem robiți de prea multe griji care devin atât de mari, încât ajungem să fim striviți de ele. Atât de mult suntem legați de cele materiale, încât nu mai avem timp pentru a oferi hrană sufletului și a-l înveșmânta în haina luminoasă a bucuriei împărăției cerurilor, a legăturii noastre cu Dumnezeu. Sfinții Părinți arată că cina sau ospățul despre care se vorbește în această Evanghelie este o trimitere clară la Sfânta Euharistie. Iar această pericopă a fost rânduită în mod special spre a fi citită acum, în perioada de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, ca o invitație adresată nouă, ca un îndemn la mai multă rugăciune, pentru o mai deasă participare la slujbele Bisericii, pentru vindecarea de păcate prin Spovedanie și împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos la Sfânta Liturghie. Să nu răspundem cu refuz chemării lui Dumnezeu Din pericopa evanghelică a acestei duminici (care mai este numită și Evanghelia celor chemați la cină), vedem că Dumnezeu, în iubirea Lui milostivă și atotcuprinzătoare, deși manifestă, inițial, o anumită preferință, dovedește, în același timp, o preocupare pentru mântuirea întregii lumi, pentru că voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină (I Timotei 2, 4). Așadar, când noi ne gândim la mântuirea noastră, trebuie să ne gândim și la mântuirea altora, să invităm și să ajutăm cât mai mulți oameni să vină la biserică, indiferent că ei sunt tineri sau vârstnici, sănătoși sau bolnavi. Pentru cea de-a treia categorie de invitați, stăpânul casei îi spune slugii sale credincioase să-i silească pe toți să intre. Desigur, aici nu e vorba de forțare, ci de un îndemn de a-i invita cu stăruință, cu insistență. Deci noi, ca misionari creștini, trebuie să insistăm, să stăruim ca lumea care umblă pe drumuri rătăcite să fie îndrumată către Casa Domnului, către Biserică. Lucrarea noastră misionară trebuie să fie întotdeauna fundamentată pe Evanghelia Mântuitorului Hristos, Care, asemenea slugii din pericopa acestei duminici, a venit în lume trimis de Dumnezeu Tatăl și, cu stăruință, i-a chemat pe oameni la mântuire. De aceea, și Biserica noastră, prin predici, prin posturile ei de radio și televiziune, prin publicații, cheamă stăruitor pe oameni la mântuire, îi invită să cunoască iubirea lui Dumnezeu pentru ei. Să rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne lumineze ca să nu refuzăm niciodată chemarea Sa. Când auzim clopotul bisericii, când vedem în calendar că este duminică sau zi de sărbătoare, să înțelegem că Dumnezeu ne cheamă la ospățul bucuriei, la cina mântuirii noastre în împărăția lui Dumnezeu, care are ca arvună și antecameră viața spirituală și viața de împărtășire din Sfintele Taine în Biserică. Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca timpul care ne-a mai rămas pentru întâmpinarea sărbătorii Nașterii Domnului să fie timp de răspuns pozitiv, timp de pregătire mai intensă pentru bucuria de a ne întâlni cu Dumnezeu Tatăl, prin Dumnezeu Fiul, Care S-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor, prin lucrarea Duhului Sfânt, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire! Amin. DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române sursa: Lumina de Duminică, 13 decembrie 2009, Nr. 101 (215) Anul V serie națională Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1157, Ultimul acces: 2026-04-09 23:52:11
|
Timp total: 0,26s...
[]:1
