Bucuriile date de Dumnezeu sunt lumini în pelerinajul pământesc

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Bucuriile date de Dumnezeu sunt lumini în pelerinajul pământesc

[2010-03-01]

Iubiţi fraţi şi surori,
S-au încheiat ieri aici, în Palatul Apostolic, exerciţiile spirituale care, aşa cum este obiceiul, se ţin la începutul Postului Mare în Vatican. Împreună cu colaboratorii mei din Curia Romană am petrecut zile de reculegere şi de rugăciune intensă, reflectând asupra vocaţiei preoţeşti, în sintonie cu Anul pe care Biserica îl celebrează. Mulţumesc tuturor celor care ne-au fost apropiaţi spiritual. În această a doua Duminică a Postului Mare, liturgia este dominată de episodul Schimbării la Faţă, care în Evanghelia sfântului Luca urmează imediat după invitaţia Învăţătorului: 'Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie' (Luca 9,23). Acest eveniment extraordinar este o încurajare în a-l urma pe Isus.
Luca nu vorbeşte de Schimbare la Faţă, ci descrie ceea ce s-a întâmplat prin intermediul a două elemente: faţa lui Isus care se schimbă şi haina sa care devine albă şi strălucitoare, în prezenţa lui Moise şi a lui Ilie, simbol al Legii şi al Profeţilor. Cei trei ucenici care asistă la scenă sunt cuprinşi de somn: este atitudinea celui care, deşi asistă la minunile dumnezeieşti, nu înţelege. Numai lupta împotriva somnului care îi asaltează le permite lui Petru, Iacob şi Ioan să 'vadă' gloria lui Isus. Atunci ritmul se înteţeşte: în timp ce Moise şi Ilie se despart de Învăţător, Petru vorbeşte şi, în timp ce vorbeşte, un nor îl acoperă pe el şi pe ceilalţi ucenici cu umbra sa; este un nor, care, în timp ce acoperă, revelează gloria lui Dumnezeu, aşa cum s-a întâmplat pentru poporul pelegrin prin deşert. Ochii nu mai pot să vadă, dar urechile pot să audă vocea care iese din nor: 'Acesta este Fiul Meu cel ales, de El să ascultaţi!' (v. 35).
Ucenicii nu mai sunt în faţa unui chip transfigurat, nici a unei haine albe, nici a unui nor care revelează prezenţa divină. În faţa ochilor lor, este 'Isus singur' (v. 36). Isus este singur în faţa Tatălui Său, în timp ce se roagă, dar, în acelaşi timp, 'Isus singur' este tot ceea ce este dat ucenicilor şi Bisericii din orice timp: este ceea ce trebuie să ajungă pe cale. El este unica voce care trebuie ascultată, unicul care trebuie urmat, El care suind către Ierusalim îşi va dărui viaţa şi într-o zi 'va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre, ca să fie asemenea trupului slavei Sale' (Filipeni 3,21). 'Învăţătorule, bine este pentru noi să fim aici' (Luca 9,33): este expresia extatică a lui Petru, care se aseamănă deseori cu dorinţa noastră în faţa consolărilor Domnului. Dar Schimbarea la Faţă ne aminteşte că bucuriile semănate de Dumnezeu în viaţă nu sunt puncte de sosire, ci sunt lumini pe care El ni le dăruieşte în pelerinajul pământesc, pentru ca 'Isus singur' să fie Legea noastră şi Cuvântul Său să fie criteriul care conduce existenţa noastră.
În această perioadă de post vă invit pe toţi să meditaţi în mod asiduu Evanghelia. Doresc, mai mult, ca în acest An al Preoţiei, păstorii 'să fie cu adevărat pătrunşi de Cuvântul lui Dumnezeu, să-l cunoască cu adevărat, să-l iubească până acolo încât El să le dea cu adevărat viaţă şi să formeze gândirea lor' (Predica la Liturghia Crismală, 9 aprilie 2009). Fecioara Maria să ne ajute să trăim foarte intens momentele noastre de întâlnire cu Domnul, pentru ca să putem să-l urmăm în fiecare zi cu bucurie. Către ea ne îndreptăm privirea noastră invocându-o cu rugăciunea Îngerul Domnului.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1103, Ultimul acces: 2026-07-27 08:40:25

Timp total: 0.03s...

[]:1