Ne pregătim împreună pentru sărbătoarea Paştilor

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Ne pregătim împreună pentru sărbătoarea Paştilor

[2010-03-23]

Sâmbătă, 20 martie
Marcu 8,27-31

'Şi a ieşit Isus şi ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Şi pe drum întreba pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt?'

Această întrebare pe care Isus o adresează apostolilor este la fel de actuală şi astăzi pentru noi. Cine este Isus pentru noi? Am auzit răspunsul lui Petru, oare noi am putea spune acelaşi lucru? Oare pentru noi Isus este totul, este salvatorul nostru? Prin moartea Sa pe cruce şi învierea Sa a devenit mântuitorul nostru. Acum depinde total de noi dacă îl recunoaştem. Dar această întrebare putem să o punem fiecare dintre noi. Noi cine suntem? Care este ţelul nostru în viaţă, ce scop urmăm? Răspunsul ni-l dă Isus, care ne spune că suntem moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor, şi scopul nostru este mântuirea. Să încercăm în viaţa noastră de fiecare zi să ajungem spre acest scop pe care Isus ni l-a pregătit.

Înstrăinatu-te-ai, suflete, de Domnul tău, dar din toată inima strigă: Iartă-mă! Ca să nu te împresoare pe tine prăpastia pământului. Ca o junice sălbăticită, asemănatu-te-ai, suflete, lui Efrem; ca o căprioară, păzeşte-ţi viaţa de curse, înălţându-ţi mintea cu aripi, cu fapta şi cu gândirea. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Încerc să răspund la întrebarea: Cine este Isus pentru mine?

*

* *

Duminică, 21 martie
Marcu 10,32-45
'Şi au venit la El Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: 'Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce-Ţi vom cere'. Iar El le-a zis: 'Ce voiţi să vă fac?' Iar ei I-au zis: 'Dă-ne să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta'. Dar Isus le-a răspuns: 'Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez?' Iar ei I-au zis: 'Putem'. Şi Isus le-a zis: 'Într-adevăr, paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit'.'

Astăzi şi noi îi cerem lui Isus multe lucruri asemenea fraţilor din Evanghelie. Ce lucruri îi cer lui Isus? Cum este astăzi rugăciunea mea adresată lui Isus? Îi cer Domnului lucruri care nu corespund cu situaţia mea? Viaţa noastră trebuie să fie îndreptată spre Dumnezeu, rugăciunile noastre să fie conforme cu statutul nostru. Cred că a fi discipol al Domnului implică un 'privilegiu'. Vedem ce răspuns le dă Isus fraţilor din Evanghelie: le vorbeşte de slujire, de iubirea faţă de aproapele. Îl iau pe Isus, Domnul, ca model de dăruire şi de slujire? Într-adevăr, în ziua de astăzi să devii servitor pentru ceilalţi poate fi considerată o prostie (un om care se lasă calcat în picioare, de exemplu) dar noi, creştinii, nu trebuie să privim lucrurile aşa. Noi trebuie să luăm exemplul lui Isus, cel care prin iubirea Sa ne ajută ori de câte ori avem nevoie sau cerem ceva de la El.

Miluieşte zidirea Ta, Milostive; milostiveşte-Te spre făptura mâinilor Tale, şi iartă tuturor păcătoşilor şi mie, celui ce am călcat poruncile Tale mai mult decât toţi. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Azi îmi propun să găsesc o soluţie la o problemă cu care mă confrunt. Dacă nu reuşesc singur, cer ajutorul unui preot.

*

* *

Luni, 22 martie
Matei 26,6-16
'A venit la El o femeie având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul lui Isus, pe când El şedea la masă. [...] Dar Isus, ştiindu-le gândul, le-a zis: 'De ce-i faceţi supărare femeii? că bun lucru a făcut ea pentru Mine; că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o.'

Citind acest fragment ne putem transpune şi întreba: dacă astăzi l-am întâlni pe Cristos luând masa undeva cum am reacţiona? Am fi în stare să ne dezlipim de ceva scump, de fapt de ceea ce avem mai scump, pentru a I-l da în semn de preţuire? I-am da laptopul cu toate fişierele sau telefonul mobil pe care am dat atâţia bani? Evident Cristos nu a avut nevoie de mir şi nu îi trebuie nici gadgeturile noastre tehnice. Gestul de a-i dărui ceva care are valoare în primul rând pentru noi este un indicator al iubirii, sau dimpotrivă, al pietrificării sufletului nostru. Aşa cum mama se bucură de cel mai copilăresc desen al copilaşului ei de grădiniţă, şi Isus Cristos este în stare să se bucure că i se dă mir sau o vilă. Ceea ce contează este să fie din inimă. Să reflectăm astăzi: care ar fi cadoul de mare preţ pe care i l-am da (cu mintea), dar totuşi nu am putea (cu fapta), şi vom descoperi astfel lanţurile care ne împiedică să fim cu adevărat liberi. Să învăţăm să fim 'risipitori' pentru Domnul care este El însuşi 'risipitor' în iubirea Sa. Şi astfel să facem de fapt investiţii pentru lumea viitoare.

Voie slobodă fără recunoştinţă ai avut, suflete, ca şi Israel mai înainte; ca mai mult decât dumnezeiasca mană, ai ales neînţelepţeşte lăcomia patimilor cea iubitoare de plăceri. Cărnurile cele de porc şi căldările şi bucatele cele egiptene, mai vârtos decât cele cereşti ai voit, suflete al meu; ca şi de demult nemulţumitorul popor în pustie. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Azi îmi propun să dăruiesc fără să aştept nimic în schimb.

*

* *

Marţi, 23 martie
Ioan 13,1-11
'Ştiind Isus că Tatăl pe toate I le-a dat în mâini şi că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.'

Ce pedagog minunat este Domnul: nu cred că apostolii au uitat vreodată o atât de pătrunzătoare lecţie de slujire! Tocmai pentru că ştia că 'Tatăl pe toate I le-a dat în mâini şi că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge', tocmai pentru că şi-a cunoscut înalta demnitate, Isus nu a avut nici o problemă în a se apleca să spele picioarele ucenicilor Săi. Câţi dintre cei care sunt 'sus', având o anumită 'putere' asupra unor 'subalterni', înţeleg cu adevărat că nu trebuie să se mândrească cu poziţia socială, cu funcţia dobândită, ori să se folosească de aceasta în folosul propriu? Că dacă au ajuns acolo, au datoria, sau mai bine spus ocazia nepreţuită de a-i sluji pe ceilalţi? Dacă privim fiecare dintre noi ceea ce avem de făcut în locul în care suntem ca pe o misiune de la Dumnezeu, înţelegem că scopul pentru care ne-a pus El acolo nu poate fi altul decât iubirea, slujirea. Şi atunci nu ne vom simţi umiliţi, frustraţi, ci de-a dreptul onoraţi: părinţii că pot să îşi ajute copiii până şi în cele mai elementare nevoi ale lor; profesorii că trebuie să le explice iar şi iar elevilor până să înţeleagă lecţia; medicii - de trupuri sau suflete - că trebuie să se aplece asupra bolilor - trupeşti sau sufleteşti; noi toţi că putem în nenumărate ocazii să venim în întâmpinarea 'fraţilor Săi cei mai mici', cu o vorbă, un gest, o rugăciune, cu puţin timp 'pierdut' pentru ei.

Fântânile hananeieştilor gânduri mai mult le-ai cinstit, suflete, decât vâna pietrei, din care izvorul înţelepciunii varsă izvorul teologiei. Când a lovit Moise, sluga Ta, piatra cu toiagul, cu închipuire mai înainte a însemnat coasta Ta cea de viaţă făcătoare; din care toţi băutură de viaţă scoatem, Mântuitorule. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Azi îmi propun să identific care sunt slăbiciunile şi talentele mele.

*

* *

Miercuri, 24 martie
Ioan 14,1-14
'Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, şi în Mine credeţi. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, oare v-aş fi spus Eu vouă că Mă duc să vă pregătesc loc? Şi de vreme ce Mă voi duce şi vă voi pregăti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi. Voi ştiţi şi unde Mă duc Eu, şi calea'.

Acest fragment din Evanghelia după Ioan este unul dintre cele mai frumoase discursuri ale Mântuitorului pentru că El se adresează direct discipolilor săi. Acum nu mai foloseşte parabole pentru că îi consideră prieteni, nu slujitori, este un lucru minunat atunci când Isus ne vorbeşte de 'la egal la egal', nu e aşa? Exact aşa ne spune şi astăzi: să credem în Dumnezeu şi în El. Într-adevăr credinţa este o virtute atât de necesară pentru mântuire... însă dacă avem credinţa care ne este cerută, avem şi o certitudine şi anume că vom avea un 'loc' pregătit în ceruri, şi nu numai atât pentru că fiind multe locaşuri, vor avea şi alţii şi îi putem conduce şi pe alţii spre mântuire pentru că mântuirea trebuie să fie comună, nu doar individuală, mă mântuiesc pe mine şi gata, ci trebuie să contribui şi la mântuirea altora şi nu la osândirea lor. Acestea fiind împlinite avem certitudinea prin credinţă că El însuşi va veni şi ne va lua la El unde ne-a pregătit un loc în fericirea veşnică. În final ne spune că noi ştim unde merge şi consideră că ştim şi calea. Dacă privim puţin cred că fiecare dintre noi are o idee despre rai, despre locul unde ştim că a fost şi este şi probabil că aceasta este imaginea cea mai comună de a sta pe un nor înconjurat de îngeraşi cu aripioare care cântă la harpă, însă nu aceasta va fi fericirea veşnică. Fericirea veşnică va consta chiar în a sta faţă în faţă cu Dumnezeu, această ultimă, veşnică şi cea mai puternică fericire. Să ne întrebăm: suntem siguri că ştim calea? mai trebuie să o bătătorim puţin? şi să luăm o decizie!

Să nu te arăţi, o, suflete al meu, mai rău pentru deznădăjduire, auzind credinţa cananeencei, pentru care cu cuvântul lui Dumnezeu s-a tămăduit fiica ei. Strigă din adâncul inimii, ca şi aceea lui Hristos: Fiul lui David, mântuieşte-mă şi pe mine. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Îmi propun să îmi fac un program spiritual şi să îl pun în practică.

*

* *

Joi, 25 martie
Sărbătoarea Bunei Vestiri
Luca 1,24-38
'Iar în a şasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu îngerul Gavriil într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: 'Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!' Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: 'Ce fel de închinare poate fi aceasta?' Şi îngerul i-a zis: 'Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată-n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Isus. Acesta mare va fi şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit'.'

Maria cunoştea cu siguranţă ceea ce era scris în cartea Legii: dacă o tânără, în momentul căsătoriei, nu era găsită în stare de feciorie, trebuia să fie scoasă la intrarea în casa tatălui şi lapidată - ucisă cu pietre de către locuitorii satului (cf. Deuteronom 22,20s). Noi vorbim astăzi cu uşurinţă de riscul credinţei, adică ce riscă cineva care crede; şi ne referim, în general, la riscul intelectual. Dar pentru Maria a fost vorba despre un risc real! Să încercăm, mai mult să ne luptăm, zi de zi, să-l concepem spiritual şi să-l păstrăm în sufletul nostru pe Isus după exemplul Mariei. Să nu ne fie nici frică, nici ruşine de cel de lângă noi în a ne mărturisi creştini, cu atât mai mult catolici. Aşa cum de mai multe ori a repetat Sfântul Părinte Papa, suntem creştini datorită unei întâlniri cu o persoană - cu Isus Hristos; nu pentru o alegere sau pentru o majoritate sau pentru o umanitate teoretică abstractă; ci pentru întâlnirea cu o umanitate concretă.

Cetatea ta păzeşte-o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; că în tine aceasta cu credinţă împărăţind, în tine se şi întăreşte, şi prin tine biruind, înfrânge toată încercarea, dezarmează pe vrăjmaşi şi îndreptează pe supuşii ei. Maică Marie, roagă-te pentru noi!

Azi îmi propun să reflectez la modul în care îmi folosesc talentele primite de la Dumnezeu.

Sursa: www.ProFamilia,ro

Contor Accesări: 900, Ultimul acces: 2026-07-28 15:58:08

Timp total: 0.03s...

[]:1