Raportul anual privind practicile in domeniul Drepturilor Omului 2009

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Raportul anual privind practicile in domeniul Drepturilor Omului 2009

[2010-03-23]

ROMÂNIA
c. Libertatea religioasă
Constituţia şi legislaţia prevăd libertatea religioasă, iar guvernul a respectat, în general, acest drept în practică; cu toate acestea, au existat unele restricţii, iar unele grupuri religioase minoritare au continuat să susţină, în mod credibil, că autorităţile guvernamentale şi clerul ortodox roman le-au împiedicat activităţile de prozelitism şi au intervenit în alte activităţi religioase derulate de acestea.
În baza prevederilor legii cultelor, guvernul a implementat un sistem discriminatoriu de recunoaştere pe trei niveluri: „grupări religioase” (grupuri religioase fără statut juridic), „asociaţii religioase” şi „religii”. „Grupările religioase” sunt grupuri de persoane care au aceeaşi credinţă, dar care nu primesc niciun sprijin de la stat sau scutiri de taxe. „Asociaţiile religioase” sunt persoane juridice care nu primesc finanţare de la guvern, care trebuie să fie înregistrate ca atare într-un registru al asociaţiilor religioase şi care sunt scutite de taxe numai pentru lăcaşurile de cult. Pentru a se putea înregistra, asociaţiile religioase trebuie să aibă 300 de membri români şi trebuie să depună datele personale ale membrilor, spre deosebire de asociaţiile non-religioase care se pot înregistra cu numai trei membri. Pentru a primi statut de „religie”, o asociaţie religioasă trebuie să demonstreze că are 12 ani de activitate religioasă neîntreruptă şi să aibă un număr de membri reprezentând 0,1% din totalul populaţiei (aproximativ 22.000 de membri).
Legea nu interzice şi nici nu pedepseşte întrunirile religioase paşnice; spre deosebire de anii anteriori, nu au existat plângeri ale grupurilor religioase minoritare că autorităţile locale sau preoţii ortodocşi au împiedicat desfăşurarea activităţilor religioase.
Unele grupuri religioase minoritare au continuat să susţină că, în unele cazuri, autorităţile locale fie au amânat, fie s-au opus emiterii de autorizaţii de construcţie, fără motivaţii justificate. O comunitate greco-catolică din Peşteana, înfiinţată în 2005, a continuat să susţină că se confruntă cu discriminare şi acte de hărţuire. De asemenea, pe parcursul anului au continuat tensiunile provocate de procesul dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-catolică, privind accesul celei din urmă la cimitirul din localitate. La sfârşitul lunii februarie, Curtea de Apel din Piteşti a hotărât că preotul greco-catolic poate oficia slujbe în cimitir doar pentru persoanele care la momentul morţii erau greco-catolice, însă nu şi pentru persoanele sau rudele acestora care în momentul morţii aveau religia ortodoxă. Comunitatea greco-catolică şi-a exprimat nemulţumirea faţă de hotărârea instanţei.
Spre deosebire de anii anteriori, grupurile religioase minoritare nu au semnalat dificultăţi în obţinerea aprobării privind utilizarea sălilor publice pentru activităţi religioase. Grupurile religioase minoritare au semnalat puţine cazuri în care clericii ortodocşi au hărţuit membrii altor culte. Mai multe grupuri religioase minoritare s-au plâns, în mod credibil, că poliţia şi autorităţile administrative locale au sprijinit în mod tacit, campaniile împotriva prozelitismului. Membrii diferitelor religii minoritare au semnalat, în continuare, faptul că programele lor caritabile derulate în orfelinate şi adăposturi au fost percepute drept prozelitism menit să atragă credincioşii ortodocşi.
Membrii comunităţii de ceangăi romano-catolici, un grup etnic vorbitor al unui dialect maghiar, au continuat să se plângă de faptul că Episcopia Romano-Catolică Iaşi se opune organizării de slujbe religioase în limba maghiara. Totuşi, în data de 17 octombrie s-au înregistrat progrese în soluţionarea acestor plângeri, în satul Vladnic, din judeţul Bacău slujba fiind oficiată în trei limbi (română, maghiară şi latină).
Deşi legea cultelor permite cultelor religioase să îşi înmormânteze morţii în cimitirele altor culte, dacă acestea nu au propriul cimitir sau dacă nu există un cimitir comunitar (public), în numeroase comunităţi s-au raportat cazuri în care preoţii ortodocşi nu au permis Bisericii Greco-Catolice, Bisericii Baptiste şi Bisericii Adventiste să îşi înmormânteze membrii în cimitire confesionale sau chiar în unele cimitire comunitare.
Mai multe grupuri religioase au afirmat că accesul lor în centrele de detenţie a continuat să se îmbunătăţească. Prevederile referitoare la activităţile religioase din închisori stipulează accesul nerestricţionat al religiilor recunoscute şi al asociaţiilor religioase în orice centru de detenţie, chiar daca nu li se cere asistenţa în mod expres. Grupurile religioase nu au raportat probleme legate de accesul la centrele de detenţie în perioada de referinţă.
Doar cele 18 culte recunoscute oficial au dreptul să predea religia în şcolile publice. Pentru a fi scutiţi de participarea la orele de religie, elevii trebuie să prezinte o cerere scrisă. Câteva culte minoritare recunoscute s-au plâns ca nu şi-au putut preda religia în şcolile publice şi că în unele cazuri, s-au făcut presiuni asupra copiilor pentru ca aceştia să participe la orele de religie ortodoxă.
Decizia din 2006 a Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării (CNCD), cerea Ministerului Educaţiei să elimine simbolurile religioase din şcoli, cu excepţia sălilor de clasă în care se predau ore de religie, nu a fost pusă în aplicare pentru că mai multe procese erau încă pe rol. Ministerul Educaţiei, Biserica Ortodoxă Română şi câteva ONG-uri au atacat în instanţă decizia CNCD. Pe 11 iunie, Înalta Curte de Casaţie le-a dat câştig de cauză.
Legea restituţiei permite cultelor să solicite retrocedarea proprietăţilor naţionalizate care găzduiesc scoli, spitale sau instituţii culturale; cu toate acestea, punerea în aplicare a legii a fost lentă în decursul anului. Din cele 14.716 de cereri de retrocedare a proprietăţilor religioase, de la înfiinţarea, în anul 2003, a Autorităţii Naţionale pentru Retrocedarea Proprietăţilor (ANRP) până la finele anului s-au emis decizii de retrocedare pentru 1.417 proprietăţi, pentru alte 407 cazuri aprobându-se acordarea de compensaţii; 403 astfel de cereri au fost respinse.
Retrocedarea proprietăţilor a fost deosebit de importantă pentru Biserica Greco-Catolică, deoarece toate proprietăţilor acesteia, inclusiv biserici, au fost confiscate în timpul regimului comunist. Bisericile greco-catolice au fost date Bisericii Ortodoxe Române, după unificarea forţată a Bisericii Greco-Catolice cu Biserica Ortodoxă în 1948, iar numeroase proprietăţi ale Bisericii Greco-Catolice au fost confiscate de guvern. Din 2003, guvernul a retrocedat 128 din cele 6.723 de proprietăţi solicitate de Biserica Greco-Catolică.
Biserica Ortodoxă Română s-a opus, în continuare, retrocedării bisericilor greco-catolice obţinute de la Biserica Greco-Catolică. Deşi legea permite Bisericii Greco-Catolice să apeleze la justiţie ori de câte ori dialogul bilateral între Biserica Greco-Catolică şi Biserica Ortodoxă Română cu privire la retrocedarea bisericilor eşuează, procesele trenează, ca urmare a amânării audierilor şi a apelurilor repetate. Cu toate acestea, la fel ca în ultimii ani, în 2009, numărul de decizii ale instanţei care dau câştig de cauză Bisericii Greco-Catolice a crescut.
Pana la finele anului, Biserica Ortodoxă retrocedase mai puţin de 200 din cele aproximativ 2.600 de biserici şi mânăstiri revendicate de Biserica Greco-Catolică. Mitropolia Ortodoxă a Banatului şi episcopii Caransebeşului şi Oradei au continuat să aibă relaţii bune cu Biserica Greco-Catolică în problema retrocedărilor. Totuşi, cei mai mulţi dintre reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române au refuzat să retrocedeze bisericile, chiar şi în cazurile în care au existat hotărâri judecătoreşti în acest sens, refuz ce a generat tensiuni în multe localităţi. Ca urmare a imposibilităţii de a-şi recupera lăcaşele de cult, în unele localităţi, Biserica Greco-Catolică oficiază în continuare slujbele in aer liber, aşa cum se întâmplă în Şiseşti, judeţul Maramureş, unde procesul pentru revendicarea bisericii continuă de 16 ani.
În luna aprilie, în localitatea Săpânţa, judeţul Maramureş, Biserica Ortodoxă a dărâmat turla unei biserici greco-catolice aflate acum în posesia sa. Biserica Ortodoxă a anunţat că reconstruieşte turla în cadrul unui proiect de renovare finanţat parţial de Ministerul Culturii. În luna aprilie, instanţa inferioară a emis o hotărâre judecătorească de suspendare a demolării şi a lucrărilor de construcţie, respinsă de Tribunalul Maramureş în luna iulie.
În data de 3 octombrie, un preot ortodox a dat foc unei biserici greco-catolice istorice din lemn, construită în 1777 în Şoconzel, judeţul Satu Mare, aparent accidental, aruncând un muc de ţigară în iarba uscată din curtea bisericii.
În Zalău, judeţul Sălaj, Episcopia Ortodoxă de Sălaj a refuzat să organizeze slujbe religioase alternative cu Biserica Greco-Catolică în capela unui spital. În cele din urmă, directorul spitalului a oferit o altă sală Bisericii Greco-Catolice.
Biserica Ortodoxă a continuat să demoleze biserici greco-catolice, sub diverse pretexte, şi a utilizat şi alte metode pentru a împiedica retrocedarea bisericilor. În mai 2008, în Ungheni, judeţul Mureş, Biserica Ortodoxă a început demolarea unei biserici greco-catolice din secolul al XVIII-lea, după construirea unei noi structuri în jurul vechii biserici. Hotărârea judecătorească de oprire a demolării obţinută de Biserica Greco-Catolică a oprit demolarea, însă lucrările de construcţie în jurul vechii biserici au continuat.
Un caz similar de demolare s-a înregistrat în localitatea Badon, judeţul Sălaj, în anul 2007.
În luna septembrie, Biserica Ortodoxă a reluat presiunile în scopul adoptării unei legislaţii care să soluţioneze disputele de natură patrimonială dintre Bisericile Ortodoxă şi Greco-Catolică în conformitate cu „realitatea confesională din teritoriu”, prin distribuirea proprietăţilor aparţinând Bisericii Greco-Catolice în funcţie de raportul dintre numărul de credincioşi greco-catolici şi ortodocşi din localitatea respectivă. Într-un comunicat făcut public în data de 5 octombrie, Biserica Greco-Catolică s-a plâns de atitudinea ostilă a Bisericii Ortodoxe din ultimii 20 de ani, susţinând că aşa numita „realitate confesională din teritoriu” este rezultatul a peste 40 de ani de persecuţie comunistă şi a 20 de ani de încercări de eliminare a Bisericii Greco-Catolice din viaţa religioasă. De asemenea, acuza Biserica Ortodoxă de hărţuire şi dezinformare a opiniei publice.
Biserica Greco-Catolică s-a plâns că în judeţul Cluj, autorităţile au amânat retrocedarea proprietăţilor sale din localităţile Feleacu şi Morlaca. Situaţii similare au avut loc în Chiheru de Jos, judeţul Maramureş, Rozavlea, judeţul Maramureş, Săpânţa, judeţul Maramureş, Ungheni, judeţul Mureş, Vâlcău de Sus si Vâlcău de Jos, judeţul Sălaj, Haieu, judeţul Bihor, Moisei, judeţul Maramureş, Taşnad judeţul Satu Mare, Nadar, judeţul Bihor, Săliştea de Sus, judeţul Maramureş şi Borşa, judeţul Maramureş. Potrivit membrilor Bisericii Greco-Catolice, în Budeşti, judeţul Maramureş, autorităţile locale au refuzat să retrocedeze terenul arabil şi forestier Bisericii Greco-Catolice şi au oferit în schimb teren care a aparţinut evreilor care au fost victime ale Holocaustului. Biserica Greco-Catolică a refuzat propunerea.
Bisericile istorice maghiare, incluzând Bisericile Romano-Catolică, Reformată Protestantă, Evanghelică şi Unitariană maghiare, au primit de la guvern doar o mică parte din proprietăţile confiscate. Până la finele anului, bisericile maghiare au primit 870 din cele aproximativ 2.700 de proprietăţi revendicate în baza legii restituirii proprietăţilor religioase. În cursul anului, bisericile maghiare au primit 64 de proprietăţi.
În luna decembrie, Departamentul pentru Culte a trecut din responsabilitatea Ministerului Culturii în subordinea primului-ministru. Potrivit mass-media, această decizie ar fi fost rezultatul intervenţiei directe a Patriarhului Ortodox, ca urmare a numirii unui etnic maghiar de altă religie la conducerea Ministerului Culturii. Biserica Ortodoxă a respins aceste afirmaţii.
Potrivit relatărilor reprezentanţilor Bisericii Romano-catolice şi celor ale mass-mediei, situaţia clădirii de 19 etaje care se construieşte în perimetrul de protecţie din jurul Catedralei Romano-Catolice Sf. Iosif, din Bucureşti, care are statutul de monument istoric, a rămas nesoluţionată. Reprezentanţii bisericii au susţinut că noua construcţie ameninţă fundaţia catedralei. În 2007, un tribunal din judeţul Dolj a decis suspendarea construcţiei. În data de 25 iunie 2009, Curtea de Apel din Ploieşti a anulat această decizie, permiţând continuarea construcţiei. Decizia Curţii de Apel a generat ample proteste ale Bisericii Romano-Catolice, care a cerut autorităţilor să găsească o soluţie. În luna iulie, biserica a făcut recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) iar ICCJ a trimis cazul Curţii de Apel Ploieşti. În luna octombrie, primarul general al Bucureştiului, i-a cerut dezvoltatorului să oprească lucrările de construcţie şi a depus o plângere la Tribunalul Bucureşti, contestând legalitatea contractului de concesionare a terenului pe care a fost ridicată clădirea cu 19 etaje.

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 1065, Ultimul acces: 2026-07-29 02:38:52

Timp total: 0.03s...

[]:1