Arhiepiscopul Piacenza despre încheierea Anului Preoţiei (II)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Arhiepiscopul Piacenza despre încheierea Anului Preoţiei (II)

[2010-05-20]

- Cum se poate rezolva, după părerea dumneavoastră, confruntarea dintre preot, om înrădăcinat în Cristos şi, în acelaşi timp, cufundat într-o cultură foarte distantă de categoriile sacrului?
- Trăind paulinul: 'Nu mai trăiesc eu ci Cristos trăieşte în mine!' şi ioaneul: 'El trebuie să crească şi eu să mă micşorez'. Trăind memoria permanentă a lui Cristos, orice tensiune este rezolvată. 'Duhul vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte tot ceea ce v-am spus Eu'. Este ca memoria vie a Bisericii, un 'instinct' divin de adevăr. Isus plasează în mod constant această acţiune revelatoare pe linia 'amintirii'. Creştinii, şi printre ei mai ales preoţii, sunt chemaţi să trăiască în memorie perenă, vie şi actuală, a persoanei, a cuvintelor şi a faptelor Învăţătorului: memorie meditativă, impregnată de iubire. Apostolii au fost primii care s-au angajat pe această cale: au făcut aceasta în lumina evenimentului pascal şi sub conducerea Duhului, ascultând de porunca Domnului: 'Faceţi aceasta în amintirea Mea'.
- În recenta întâlnire la Lateran, aţi insistat asupra hermeneuticii continuităţii sacerdotale, care presupune conştiinţa apartenenţei la unica preoţie a lui Cristos, de care depinde fie eficacitatea slujirii sacerdotale, fie spiritualitatea sa. Însă chiar dumneavoastră aţi recunoscut că această categorie nu este suficient înţeleasă, nici aplicată în mod corespunzător. Ce înseamnă?
- 'Hermeneutica continuităţii sacerdotale' este o expresie providenţială folosită de Papa în alocuţiunea sa adresată celor peste cinci sute de participanţi la întâlnirea menţionată. Cred că, dată fiind şi apropierea terminologică, trebuie în mod necesar să fie interpretată în lumina hermeneuticii continuităţii ecleziale, pe care Papa a indicat-o ca unica interpretare corectă a Conciliului Vatican II, în discursul adresat Curiei Romane la 22 decembrie 2005. Nu există preoţi pre- şi post-conciliari, aşa cum nu există o Biserică pre- şi post-conciliară. Există unica Biserică a lui Cristos, unica preoţie a lui Cristos de care sunt părtaşi cei pe care El îi cheamă în orice epocă şi circumstanţă. Modelul este mereu Domnul şi întruchiparea totală cu chemarea adresată de El, aşa cum a trăit şi a învăţat Sfântul Ioan Maria Vianney.
- În acest context de 'continuitate' se inserează problema celibatului, atât de discutată în acest moment?
- Cristos a rămas toată viaţa în starea de feciorie, pentru a semnifica dedicarea sa totală în slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor. În El, starea de feciorie se uneşte în deplină armonie cu misiunea Sa de mediator între cer şi pământ şi de preot veşnic. Fiul lui Dumnezeu a asumat un trup uman şi s-a dat total Tatălui, dăruindu-i iubirea totală şi exclusivă a inimii proprii. Nu este suficient a spune că Cristos şi viaţa Lui au fost feciorelnici, fecioria nu este ceva adăugat la existenţa pământească a lui Cristos, ci aparţine însăşi esenţei Sale. Cristos este fecioria însăşi, deci este şi modelul ei. Mântuitorul a prezis că pe pământ nu vor lipsi martorii fecioriei Sale. Desigur, există multiple motive de convenienţă a celibatului, fie sub profilul istoric şi biblic, fie sub cel spiritual şi pastoral, totuşi este fundamental a adera la izvorul a toate acestea: Cristos însuşi.
- Ce se prevede pentru încheierea Anului Preoţiei? Există multe aşteptări pentru discursul Papei, mai ales se aşteaptă intervenţii cu privire la problema care a dominat mai mult scena mediatică în acest an.
- Vor fi trei zile care vor culmina în solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus. În prima zi, 9 iunie, dedicată convertirii şi misiunii preoţilor, vom fi în Bazilica San Paolo fuori le mura, unde, după exemplul Apostolului neamurilor, vom medita asupra dimensiunii de convertire permanentă a vieţii sacerdotale şi asupra legăturii dintre sfinţenie şi eficacitatea misiunii. Biserica Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică îi cheamă pe toţii fiii săi la convertire continuă, rămânând absolut sfântă în personalitatea ei teologică, deoarece ea este trupul lui Cristos şi mireasa Domnului, încontinuu sfinţită şi reînnoită de Mirele ei, deci mereu tânără şi mereu fecioară. Biserica este în mod ontologic sfântă, fiii săi sunt chemaţi să devină sfinţi.
A doua zi, 10 iunie, era prevăzută iniţial în Bazilica Santa Maria Maggiore, însă numărul mare de preoţi deja înscrişi - până acum circa şapte mii - nu poate să încapă în prima dintre bazilicile mariane ale creştinătăţii, deci vom fi tot la San Paolo. Intenţia este aceea de a fi împreună într-un reînnoit cenacol, ca apostolii în jurul Preasfintei Fecioare, în aşteptarea şi în ascultarea Duhului. Biserica are mereu nevoie să reînnoiască comuniunea afectivă şi efectivă, şi nimeni nu este în măsură să păstreze asemenea Mamei cereşti această communio, care este dar al Duhului Sfânt. În sfârşit, la marea priveghere de seara şi la Liturghia de încheiere de vineri, 11 iunie, ne vom strânge cu iubire în jurul lui Petru şi vom asculta cuvântul său autoritar care, cu siguranţă, va şti să dilate orizonturile şi să arate cât de mare şi de largă respiraţie este, şi trebuie să fie, trăirea şi acţiunea Bisericii şi a preoţilor, în orice circumstanţă, pentru adevăratul bine al sufletelor şi pentru mântuirea lumii.
(Sursa: vedeţi aici)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 912, Ultimul acces: 2026-07-25 00:52:56

Timp total: 0.03s...

[1]:1