Cardinalul Bagnasco despre rata negativă a nașterilor[2010-08-31]Referindu-se la rata negativă a nașterilor din Italia (-0.047%), Cardinalul a susținut că 'balanța demografică nu este necesară doar pentru supraviețuirea fizică a comunității - care fără copii nu are viitor - ci este și o condiție pentru acea alianță dintre generații esențială pentru o dialectică democratică normală'. Acesta este motivul, a explicat el, pentru care Biserica avertizează de mult timp asupra crizei demografice, ce reprezentă o 'catastrofă culturală serioasă'. Lipsa copiilor nu creează doar un viitor negru, ci și 'o disproporție între generații' și o 'sărăcie educațională'. 'Copiii și tinerii ne constrâng de fapt să ne angajăm în discuții, ne fac să ieșim din noi înșine, pe noi cei care, din motive de vârstă și slăbiciune, tindem să ne rezumăm la nevoile noastre imediate. Părinții cu copiii nu doar că trebuie să își schimbe modul de vedere și stilul de viață, ci și trebuie să planifice și să se organizeze în relație cu copiii la diferitele lor vârste.'Cardinalul Bagnasco a subliniat că problema scăderii ratei nașterilor are legătură cu valorile culturale. 'Dacă privim la imaginea sacră a Fecioarei cu Pruncul nu trebuie să facem vreun efort pentru a ne imagina viața în Nazaret: trăiau într-o simplitate absolută, în truda bucuroasă a lucrărilor de zi cu zi, acasă și în atelierul de tâmplărie; trăiau într-un sat, cunoscându-se cu vecinii, participând la cult în prezența lui Dumnezeu. Totul ne face să ne gândim la o aderență profundă și pozitivă față de viață, ca dar primit și care nu este proprietatea noastră absolută', a continuat prelatul. 'Ne face să percepem apartenența la o serie de generații, la o tradiție care nu constrânge ci ajută. Într-un cuvânt simțim că respirăm speranță.' Dimpotrivă, a susținut mai apoi președintele CEI, în climatul cultural de astăzi, cuplurile și familiile par să cedeze în fața provocărilor vieții și ale relațiilor. Eforturile zilnice par plictisitoare și fără sens, deci de nesuportat. Viitorul și-a pierdut valoarea, iar prezentul e căutat doar pentru satisfacția imediată.' În acest context 'fidelitatea e înțeleasă ca ceva repetitiv, obositor, lipsit de fior'. Fidelitatea este însă condiția creșterii, a susținut Cardinalul Bagnasco. Iubirea în viața de familie se transformă în timp: 'de la efervescența inițială se schimbă în ceva mai profund și înrădăcinat, întărit prin eforturi și bucurii. În această creștere, repetiția zilnică a atâtor datorii mărunte și mari, a atâtor acțiuni ce par cenușii, este ca o ploaie liniștită și continuă ce udă pământul și îl fertilizează. Nu furtuna marilor pasiuni ne face să creștem sau măsoară iubirea, ci fidelitatea zilnică și umilă în numele iubirii.' Prelatul a explicat că familia este 'o școală a umanității și a credinței'. Acolo învățăm să fim iubiți, să avem încredere unii în alții, descoperim 'frumusețea diferitelor vârste'. În familie vedem mărturii despre acceptare, umilință, încredere și despre 'puterea miraculoasă a iertării date și primite'. În familie de asemenea este 'rugăciunea făcută împreună zilnic, participarea la Liturghia de duminică, sărbătorile liturgice cu tradițiile lor, pelerinajele la sanctuare, imaginile sfinte de acasă'. Fiecare cuvânt este o lecție de credință, 'un moment al acelei școli care lasă semne în inimă'. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 827, Ultimul acces: 2026-07-28 08:28:07
|
Timp total: 0.03s...
[]:1