© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
Catedrala Sfântul Vitus, simbol al statorniciei[2011-10-24]Autor: ALINA IANCUPuţine lucruri reuşesc să te atragă şi să te ţină captiv doar prin frumuseţea lor, iar Catedrala Sfântul Vitus din Praga este unul dintre ele. Turnurile înnegrite care se ridică îndrăzneţe deasupra castelului din capitala cehă se văd de la mulţi kilometri depărtare. Par aşezate acolo în mod special pentru a te atrage ca o comoară care aşteaptă de prea multă vreme să fie descoperită, o bucată de istorie pe care timpurile moderne nu au avut puterea să o îngroape. Simbol al spiritualităţii cehe, Catedrala Sfântul Vitus este o operă de artă în stil gotic a cărei construcţie a durat aproape 600 de ani. În anul 925, Wenceslas I, duce de Boemia a construit primul lăcaş de cult care a purtat hramul Sfântului Vitus, pe acelaşi loc pe care se află catedrala de astăzi. Biserica de mici dimensiuni a fost înlocuită, mai târziu, cu una mult mai mare. Bazele catedralei care în prezent atrage zeci de mii de turişti anual au fost puse abia la 21 noiembrie 1344 de către regele Charles al IV-lea. Primele şi cele mai importante schiţe şi lucrări au fost făcute de Matthias din Arras şi Peter Parle, arhitecţi ale căror busturi sculptate şi morminte se află în interiorul catedralei. Una dintre cele mai impresionante creaţii ale acelei perioade este vechea intrare în catedrală, numită Golden Portal. Deasupra intrării se află un mozaic de 82 de metri pătraţi realizat dintr-un milion de bucăţi de sticlă şi piatră, care descrie Ziua Judecăţii. Munca lor şi a celor care i-au precedat a fost grav avariată în prima jumătate a secolului al XV-lea, când au avut loc războaiele husite. Tot atunci lucrările la catedrală au fost oprite de tot şi reluate abia în anul 1844, când a fost înfiinţată „Uniunea pentru definitivarea Catedralei Sfântul Vitus din Praga” şi a fost prezentat programul pentru renovarea şi finalizarea construcţiei. Arhitecţii care au dus la bun sfârşit catedrala începută cu sute de ani în urmă au ales să meargă pe aceleaşi idei folosite de predecesorii lor. În 1929, jumătatea de vest a catedralei era finalizată şi, o dată cu ea, întregul edificiu. Criptele Dacă la exterior arhitectura complexă şi turnurile spiralate înălţate spre cer sunt cele care impresionează, în interiorul catedralei se deschide o nouă lume, unde pentru fiecare colţişor există o poveste. Până în anul 1836 catedrala era locul de încoronare a regilor şi împăraţilor Boemiei care, după ce au decedat, au fost înmormântaţi în clădire. Cele mai impresionante sunt cripta regală, aşezată lângă ruinele bisericii construite în anul 925, şi sarcofagul Sfântului Ioan Nepomuk, despre care legenda spune că atunci când a fost deshumat, în anul 1721, limba lui era nu doar perfect conservată, ci şi irigată cu sânge. Câţiva ani mai târziu, Nepomuk a fost canonizat şi înmormântat într-o criptă construită din peste 1.600 de kilograme de argint. La fel de impresionantă este şi capela Sfântului Wenceslas, unde sunt păstrate moaştele ducelui. Pereţii sunt decoraţi în partea de jos cu peste 1.300 de pietre semipreţioase şi picturi cu patimile lui Hristos care datează din anul 1364, când construcţia a fost finalizată. Capela nu este accesibilă publicului, dar poate fi văzută de la . Într-unul din colţurile ei, o mică, prevăzută cu şapte lacăte, duce către Camera Coroanei, unde sunt ţinute bijuteriile coroanei boemiene. Cheile camerei, care nu poate fi văzută de public, sunt ţinute de şapte persoane diferite, dintre care una este preşedintele statului ceh. Sursa: www.culte.ro Contor Accesări: 886, Ultimul acces: 2026-10-27 13:11:29
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
