În vremuri de criză, profitul Bisericii Ortodoxe Române se măsoară în milioane de euro[2011-10-20]Scris de Oana Voinea, Mihaela DobrescuCompaniile au fost forţate de criză să îşi reducă cheltuielile, unele au intrat în faliment, instituţiile statului au redus personalul şi au tăiat din salarii, mulţi români au fără loc de muncă. Biserica Ortodoxa Română are însă profit şi în recesiune. Culmea, din cotizaţii, taxe sau donaţii ale aceloraşi români sărăciţi de criză. Cei care cred că Biserica nu adună sume mari se înşală, în unele cazuri mitropoliile sau arhiepiscopiile au profituri de milioane de euro. Spre exemplu, potrivit datelor de pe pagina de internet a Ministerului de Finanţe, în 2010 Arhiepiscopia Tomisului a avut un profit de peste 29 de milioane de lei, adică aproape 6,8 milioane euro. Nici Arhiepiscopia Bucureştiului nu stă rău. Anul trecut a avut un profit peste 6 milioane de lei. De asemenea, arhiepiscopia de la Timişoara a declarat un câştig de 2,6 milioane de lei, adică circa 600.000 de euro. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a câştigat în 2010 circa 4,7 milioane de lei, adică peste 1 milion de euro. Printre cei care au adunat ceva mai puţini bani se află Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, care a avut anul trecut un profit de aproape 44.000 de lei, puţin peste 10.000 de euro. La un simplu calcul vedem că în buzunarul larg al BOR profitul se măsoară în milioane de euro, ceea ce nu e deloc rău pentru vremurile de criză pe care le trăim. De unde vin banii? Dincolo de oficierea de botezuri şi nunţi, înmormântări, pomeniri, binecuvântări sau tot felul de rugăciuni speciale pentru care se percep diverse sume (de cele mai multe ori fără ca preotul să dea chitanţă), Biserica face afaceri în mai multe domenii. Pe lângă producerea lumânărilor şi comerţul cu obiecte de cult unde deţine monopolul, biserica păstoreşte mai multe tipografii, hoteluri, agenţii de turism pentru pelerinaje, dar şi un centre de conferinţe cantine sau săli pe care le închiriază pentru nunţi şi botezuri. Statut special Care este reţeta succesului? Cultele religioase recunoscute, deşi oferă multe tipuri de servicii, sunt scutite de unele taxe şi impozite. Astfel, potrivit Codului Fiscal (art. 15), Biserica Ortodoxă Română este scutită de la plata impozitului pe profit pentru: veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult religios, veniturile obţinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice şi pentru veniturile din despăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. De asemenea Codul Fiscal prevede scutirea Bisericii Ortodoxe Române de la plata accizelor pentru orice produs energetic utilizat drept combustibil pentru încălzire. Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, în cazul Bisericii Ortodoxe Române: cele care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial în România şi componentelor locale ale acestora, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;clădirile retrocedate şi clădirile utilizate pentru activităţi social-umanitare. Biserica Ortodoxă Română este scutită şi de la plata impozitului pe teren, dacă acesta aparţine unui cult religios recunoscut de lege şi al unei unităţi locale a acestuia, cu personalitate juridică. De asemenea Patriarhia Română este scutită de plata taxei pentru eliberarea certificatelor de urbanism sau a autorizaţiilor pentru construcţia unor noi lăcaşuri de cult sau o anexă a acestora. Potrivit Codului Fiscal, nu este considerată activitate economică livrarea următoarelor obiecte de cult religios: vase liturgice, icoane metalice sau litografiate, cruci, crucifixe, cruciuliţe şi medalioane cu imagini religioase specifice cultului, obiecte de colportaj religios, calendare religioase, produse necesare exercitării activităţii de cult religios, precum tămâia, lumânările, cu excepţia celor decorative şi a celor pentru nunţi şi botezuri. „Profitul“- ochiul dracului Reprezentanţii Bisericii spun că datorită statutului juridic al cultelor ca unităţi de drept privat, dar de utilitate publică, acestea dezvoltă multe activităţi sociale, astfel încât „scutirea de impozite este o necesitate”. Interesant este că aceste scutiri sunt condiţionate de folosirea fondurilor obţinute din donaţiile credincioşilor şi din activităţi economice (producerea şi vânzarea de lumânări, calendare, cărţi religioase, vin cultic şi alte obiecte bisericeşti) în scopuri bine definite, şi anume întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult (plata facturilor la curent electric, apa, gaze etc.), pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi non-profit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Aceeaşi lege a libertăţii religioase mai prevede ca întreţinerea şi desfăşurarea activităţilor cultelor religioase să fie acoperite în primul rând din veniturile proprii. De asemenea, în legea 489/2006 este prevăzut ca aceste culte religioase să îşi poată stabili contribuţii din partea credincioşilor lor pentru susţinerea activităţilor pe care le desfăşoară. Chiar şi statul promovează sprijinul acordat de cetăţeni cultelor prin deducerile din impozitul pe venit. Potrivit articolului 11 din cadrul aceleiaşi legi, sprijinul statului constă şi în acordarea de facilităţi fiscale. Aceste condiţionări sunt motivul pentru care reprezentanţii Bisericii Ortodoxe susţin că sumele raportate la Ministerul Finanţelor nu pot fi numite „profit”. Slujitorii Domnului spun că Ministerul Finanţelor Publice, în evidenţele contabile postate pe site-ul oficial, nu face nici o distincţie între societăţile economice productive şi unităţile de cult care din punct de vedere financiar-contabil sunt non-profit, utilizând acelaşi program computerizat de evidenţă contabilă şi că este incorect ca unităţilor de cult să le fie înregistrate debitele la categoria profit. Reprezentanţii BOR spun că „profit” este un termen economic impropriu pentru acestea, care au doar buget de venituri şi cheltuieli. La sfârşitul fiecărui an contabil, sumele necheltuite de către unităţile de cult nu sunt distribuite sub formă de dividende, ci transferate în bugetul pe anul următor pentru continuarea activităţilor sau folosite în situaţii de urgenţă. Fie că îl numesc sau nu „profit”, mitropoliile si arhiepiscopiile au raportat pentru anul trecut sume importante de bani, iar banii sunt… ochiul dracului. De unde vin banii? Potrivit Asociaţiei Secular-Umaniste din România, după secularizare, prin legea reformei agrare din 1864 au fost împroprietărite bisericile, fiecare primind aproape 9 hectare de pământ. De asemenea, Asociaţia mai aminteşte cum după 1989, BOR a recăpătat prin retrocedare sute de mii de hectare de teren agricol şi păduri, imobile şi alte bunuri şi cum a căpătat de la stat, în folosinţa gratuită sau în proprietate, nenumărate terenuri şi imobile, plus un monopol pe comercializarea anumitor articole. Potrivit datelor publicate pe site-ul oficial al Patriarhiei, în România funcţionează 15.203 unităţi bisericeşti, cu un total de 19.776 de locaţii imobiliare (inclusiv reşedinţele eparhiale şi cimitirele) şi 16.128 de lăcaşuri de cult. ASUR susţine că Biserica a primit chiar şi anul trecut terenuri de la stat. Ei citau Ordonanţa de Urgenţă 214/17.03.2010 prin intermediul căreia un teren aflat în proprietatea publică a statului a fost dat gratuit Mânăstirii Putna din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. În total, Patriarhia Română deţine peste 2% din fondul forestier al României. Potrivit reprezentanţilor Ministerului Mediului şi Pădurilor, unităţile de cult de la noi din ţară deţin 140.000 de hectare de păduri. Pe lângă terenuri, statul mai dă şi bani Patriarhiei. Asta pe lângă cei pentru salariile angajaţilor. Asociaţia Secular-Umanistă din România a amintit de Ordonanţa 263/31.03.2010 potrivit căreia bugetul Secretariatului General al Guvernului a fost suplimentat din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, cu suma de 2,15 milioane lei pentru Secretariatul de Stat pentru Culte, şi alocarea acesteia Episcopiei Caransebeşului în vederea finalizării construcţiei Catedralei Episcopale din Caransebeş. De asemenea, Ordonanţa 417/28.04.2010 prevede suplimentarea bugetului Secretariatului General al Guvernului, din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, pentru Secretariatul de Stat pentru Culte, cu alte 18,56 milioane lei. Prin urmare, în buzunarul BOR intră anual mulţi bani despre care nimeni nu ştie cum sunt cheltuiţi. Deşi reprezentanţii Patriarhiei promiteau încă de acum un an că vor face transparente veniturile şi cheltuielile BOR, nici până în prezent această promisiune nu s-a concretizat, semn că ...încurcate sunt căile Domnului! Oana Voinea Mihaela Dobrescu Sursa: www.culte.ro Contor Accesări: 915, Ultimul acces: 2026-10-27 05:54:42
|
Timp total: 0.06s...
[]:1