© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Mileniul mănăstirii camaldoleze Sf. Grigore[2012-03-13]Pentru Papa Benedict al XVI-lea, ziua de sâmbătă, 10 martie 2012, a avut o amprentă profund ecumenică. După primirea în audiență privată a Primatului Comuniunii Anglicane, Arhiepiscopul de Canterbury, dr. Rowan Williams, la ora 17.30 Papa a prezidat Vesperele ecumenice cu participarea Arhiepiscopului anglican în Bazilica San Gregorio al Celio, complexul monastic de pe una dintre cele șapte coline ale Romei care acum formează mănăstirea călugărilor benedictini camaldolezi. Ocazia acestui moment ecumenic a fost oferită de celebrările unui mileniu de la fondarea mănăstirii de la Camaldoli, despre care a vorbit pentru Radio Vatican rectorul bazilicii gregoriene, pr. benedictin camaldolez Innocenzo Gargano."Mănăstirea Sf. Grigore a fost încredințată eremiților de la Camaldoli în 1573 de Papa Grigore al XIII-lea. În acel moment, mănăstirea avea deja o mie de ani de istorie, pentru că a fost fondată de Sf. Grigore cel Mare în 573. De ce se întâlnesc aici Papa Benedict al XVI-lea și Arhiepiscopul de Canterbury? Pentru că în 597, Sf. Grigore cel Mare a trimis de la această mănăstire din Roma 40 de călugări ca să vestească englezilor Evanghelia. Unul dintre ei, Augustin, a întemeiat prima mănăstire la Canterbury. Englezii au devenit creștini catolici grație acestei misiuni de 40 de călugări aleși de la mănăstirea de pe (colina) Celium și trimiși în Britania. Ulterior, călugării trimiși de la Roma au cunoscut o dezvoltare semnificativă în Anglia. De la mănăstirile engleze au pornit apoi să ducă Evanghelia în Olanda, Germania, Suedia, Austria până la fluviul Elba. Dacă centrul Europei de atunci a cunoscut Evanghelia, se datorează acestei intuiții a Sf. Grigore cel Mare". Pr. Gargano a vorbit și despre fondarea mănăstirii de la Camaldoli, de către Sf. Romuald, în anul 1012: "În timpul acela nu era ușor să treci (munții) Apenini. Sf. Romuald, care era originar din Ravenna, pentru a veni la Roma trebuia să traverseze acest lanț muntos. Sihăstria de la Camaldoli se găsea la granița dintre fostul imperiu bizantin și ceea ce devenea Italia comunelor. S-ar putea spune că sihăstria a respirat, într-un anumit fel, cu doi plămâni: un plămân dinspre Ravenna, deci de tradiție bizantină, și unul dinspre Roma. De atunci, camaldolezii au fost întotdeauna un fel de 'comunitate de frontieră'. Sf. Romuald a ajuns până la Budapesta, dar s-a întors înapoi. Ucenicii lui, însă, au mers mai departe. Primii noștri sfinți, primii martiri camaldolezi sunt ori discipoli ai Sf. Romuald ori cei martirizați în teritoriile Poloniei, Ucrainei, Suediei și Scandinaviei". Întrebat ce importanță a avut pentru călugării benedictini camaldolezi Conciliul Vatican II, pr. Innocenzo Gargano a răspuns: "Conciliul Vatican II ne-a găsit nepregătiți. Laicii aduși în timpul regimului fascist la Camaldoli de Mons. Montini - cel care avea să devină Papa Paul al VI-lea - au contribuit foarte mult la redeșteptarea minților de la Camaldoli, printr-o deschidere atentă la provocările modernității și îndemnul la un dialog mai liber și mai profund cu laicii. În acest dialog, o parte preponderentă au avut-o evreii, care la Camaldoli s-au recunoscut frați cu noi, creștinii, cei pe care apoi Papa Ioan Paul al II-lea avea să îi numească 'frații noștri mai mari'. Chiar la Camaldoli, în fiecare an, au loc întâlniri între evrei și creștini pentru un dialog care își dorește să mărească prietenia reciprocă". (Sursa: Radio Vatican) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1208, Ultimul acces: 2026-07-26 20:55:29
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
