O zi de naştere cu trei indicatoare

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

O zi de naştere cu trei indicatoare

[2012-04-17]

Ieri dimineaţă, în Capela Paulină din Palatul Apostolic, a fost celebrată o Liturghie pentru a marca două aniversări ale Papei: 85 de ani de la naşterea sa, pe 16 aprilie, şi 7 ani de la alegerea sa ca Pontif, la 19 aprilie. La Liturghie au participat alături de Papa membri ai Colegiului Cardinalilor şi un grup de Episcopi din Bavaria natală a Sfântului Părinte. În predica sa, Papa a amintit că în ziua în care s-a născut şi a fost botezat, Liturghia "indica trei semne care să îmi arate drumul": sărbătoarea Sf. Bernadetta de la Lourdes, sărbătoarea Sf. Benedict Iosif Labre şi Sâmbăta Mare, care în 1927 a căzut în 16 aprilie.
Sf. Bernadetta a crescut "într-o sărăcie greu de imaginat". Dar "ea putea vedea cu o inimă pură şi adevărată, iar Maria i-a arătat un izvor [...] de apă pură, vie, necontaminată, apă care este viaţa. [...] Cred că putem să vedem această apă ca o imagine a adevărului care vine la noi din credinţă; adevărul nesimulat şi necontaminat. [...] Această mică sfântă a fost mereu un semn pentru mine, arătându-mi de unde vine apa vie de care avem nevoie, apa care purifică şi care dă viaţă. Ea a fost un semn pentru mine despre cum trebuie să fiu. Cu toate cunoştinţele şi abilităţile noastre, care sunt desigur necesare, nu trebuie să pierdem [...] privirea simplă a inimii, capabilă să discearnă esenţialul. Şi trebuie să ne rugăm mereu Domnului să ne ajute să ne păstrăm umilinţa ce permite inimii [...] să vadă frumuseţea şi bunătatea lui Dumnezeu şi să găsească izvorul din care vine apa purificatoare, dătătoare de viaţă."
Papa şi-a îndreptat apoi atenţia spre Sf. Benedict Iosif Labre, care a trăit în secolul al XVIII-lea. "A fost un sfânt care a pribegit ca cerşetor între un sanctuar şi altul, dorind doar să se roage şi să dea mărturie despre ceea ce este important în această viaţă: Dumnezeu. [...] El ne-a arătat că [...] mai înainte şi mai presus de ce poate exista în lume, mai înainte şi mai presus de nevoile şi abilităţile noastre [...] ce este esenţial este să îl cunoaştem pe Dumnezeu. El singur este îndeajuns." Viaţa sfântului, care a călătorit pe la toate sanctuarele europene, "ne arată că persoana care se deschide faţă de Dumnezeu nu este un străin faţă de lumea oamenilor, ci mai degrabă îşi găseşte fraţi. [...] Doar Dumnezeu poate elimina frontierele, deoarece mulţumită Lui noi suntem toţi fraţi."
"În fine, este Misterul Pascal. În ziua în care m-am născut, mulţumită părinţilor mei, am fost şi renăscut cu apa Duhului. [...] Viaţa biologică în sine este un dar, ce ridică însă o problemă importantă. Devine cu adevărat un dar doar când, alături de acea viaţă, primim o promisiune mai puternică decât orice nenorocire ne-ar putea ameninţa, dacă viaţa este scufundată într-o putere ce garantează că este bine să fi om, şi că persoana este un bine orice ar aduce viitorul. În acest fel renaşterea este asociată cu naşterea, siguranţa că este bine să exişti deoarece promisiunea este mai mare decât ameninţarea. Aceasta înseamnă să fi renăscut din apă şi din Duh."
Pontiful a continuat amintind că "ziua în care am fost botezat [...] a fost Sâmbăta Mare. Pe atunci era încă obiceiul de a ţine Vigilia pascală dimineaţa, urmată de întunericul Sâmbetei Mari fără Aleluia. Acest paradox unic, această anticipare a luminii într-o zi de întuneric, aproape poate fi văzută ca o imagine a istoriei timpurilor noastre. Pe de o parte este tăcerea despre Dumnezeu şi absenţa Sa, pe de altă parte este învierea lui Cristos, care conţine anticiparea 'da'-ului lui Dumnezeu. Trăim în această anticipare, dar în tăcerea lui Dumnezeu auzim cuvintele Sale, şi prin întunericul absenţei Sale întrevedem lumina Sa. Anticiparea învierii în mijlocul istoriei în desfăşurare, indică ce cale trebuie să urmăm şi ne ajută să ne continuăm călătoria."
"Sunt în etapa ultimă a călătoriei vieţii mele şi nu ştiu ce mă aşteaptă. Dar ştiu că lumina lui Dumnezeu există, că El a înviat, să lumina Lui este mai puternică decât tot întunericul, că bunătatea lui Dumnezeu este mai puternică decât tot răul din lume. Aceasta mă ajută să continui cu încredere. Aceasta ne ajută pe toţi să continuăm şi doresc să mulţumesc tuturor celor care, prin credinţa lor, continuă să mă facă conştient de 'da'-ul lui Dumnezeu."

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 913, Ultimul acces: 2026-07-26 17:10:41

Timp total: 0.03s...

[]:1